logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Administratorul public Aurel Vlaicu face previziuni despre ce poate face Primăria Marius Stan pentru Noul Galaţi

 

Reporter: Dle Vlaicu, vorbim despre şanse, perspective, posibilităţi şi imposibilităţi în Noul Galaţi aflat la răscruce. E răscrucea aşteptărilor ce stau vraf în faţa noii echipe de administrare a oraşului reşedinţă de judeţ.

Aurel Vlaicu: Este o răscruce a deciziilor şi şanselor. Dacă acum nu se iau deciziile care sunt aşteptate – şi stagnarea în care se află oraşul se va menţine – nu vor mai fi şanse pentru a ajunge undeva. Funcţia de conducere ne obligă să facem ceva, să împingem oraşul înainte. Funcţia de aministrator public te responsabilizează din punct de vedere al viziunii. Ce e particular la Galaţi este că ideile şi soluţiile cu care vii trebuie să dispună de o anumită funcţionalitate a aparatului propriu al Primarului.

Rep.: Să fixăm viziunea dv pe câteva mari probleme ale Galaţilor!

A.V.: Astăzi Galaţiul nu prea mai este pe hartă. Nu era până de curând nici pe harta de la meteo. Caut să aflu cât mai multe despre acest oraş, dacă am pretenţia să fiu admnistratorul public…Trebuie să-i cunosc un pic şi istoria… Combinatul a făcut  şi bine şi rău oraşului. Era un oraş cosmopolit, avea 27 de consulate, cel mai mare port de pe Dunăre, se vorbeau multe limbi, avea case cu o arhitectură deosebită, cu influenţe austriece, italiene, turceşti…Era o poveste. Până şi „Toate pânzele sus” are acţiunea la Galaţi…Combinatul a crescut oraşul, economic şi demografic. La un moment dat, erau 300 000 de oameni, care au transformat oraşul… Însă, a devenit cam cenuşiu, urbanistic şi peisagistic. Combinatul, şantierul…Erau coloşi economici, care au regresat, şi au tras după ei şi oraşul. A scăzut economia oraşului, nu a venit elternativa la Sidex. Galaţii sunt ocoliţi de drumuri, lumea se duce la autostradă, nu vine la bac…Au plecat mulţi oameni. Nu e o misiune uşoară, ştiam ce provocare este.

Rep.: Nu sunteţi gălăţean, ar fi momentul ca lumea să vă citească niţel CV-ul.

A.V.: Nu prea îmi place să vorbesc despre mine…Era mai bine să vorbim la sfârşitul mandatului…Lucrez în administraţie publică de 13 ani, am activat şi în mediul privat, am lucrat şi în Guvernul României, şi în Camera Deputaţilor, am fost director general la Primăria Capitalei, şi de şapte luni sunt la Galaţi. Ce cauţi aici? – va întreba cineva. Beneficiam de prietenia Primarului Marius Stan, a fost o propunere, de a face ceva împreună pentru oraşul la care ţine Marius Stan. Primarul e un om de încredere, oraşul are multe oportunităţi…Suntem la confluenţa a trei ape – iată, mă identific cu oraşul – este un oraş la graniţă, e şi la graniţa Moldovei româneşti… Sunt facultăţi unice aici, Damen este un mare şantier, sunt oameni cu mari calificări. Apoi, Faleza e unică în sud-estul Europei…Dunărea nu o avem prin mijlocul oraşului, ca la Viena sau Budapesta, dar este mult mai spectaculoasă. Este sete de dezvoltare, oamenii vor, au aşteptări, trebuie să adunăm forţele şi să le concentrăm.

Rep.: Ce poate face administratorul public?

A.V.: În amendamentele la Legea administraţiei publice se spune că Primarul poate să delege atribuţiile de ordonator principal de credite, adică tot ce înseamnă banii, şi tot ce ţine de aparatul propriu al Primarului. Din acest punct de vedere, administratorul public poate fi omul cheie. Dacă primarul decide, dacă vrea…Este şi o funcţie în care, atunci când nu mai vrea, Primarul îţi spune: „La revedere!”.

Rep: Bani aveţi?

A.V.: Galaţiul nu e nici bogat, dar nici sărac. Bugetul anului trecut a fost de 115-120 milioane de euro. Sigur, comparativ cu Bucureştiul, bugetul nu este mare, acolo a fost de 1 miliard de euro. E drept că şi Bucureştiul e de 10 ori mai mare, deci bugetul este în regulă. Problema la Galaţi este raportul dintre cheltuieli şi investiţii. Este un raport eronat, adică 80% cheltuieli, 20% investiţii. Raportul sănătos este jumate -jumate, deşi corect ar fi ca, mai ales în timp de criză, cheltuielile să fie de 30%. Ori, cu 15-20 milioane de euro, la un oraş de dimensiunea Galaţiului, nu poţi să faci nimic. Dar, culmea, bani sunt. Mai pot fi atrase fonduri, din emisiuni de titluri, pentru că gradul de îndatorare este mic. Estimăm venituri mai mici anul acesta, chiar dacă au crescut taxele şi impozitele. Inflaţia sărăceşte. Am încercat să dăm un semnal, să fie relaxare pentru agenţii economici. Se întâmplă pentru prima oară…Practic, din veniturile obţinute prin această mărire, le-am dus la zero. Nu erau sume considerabile, doar 1,6 milioane…Pe ansamblu, se va simţi în buzunarul omului. Nu puteam să nu mărim taxele, nu puteam fi populişti. Avem facilitatea cu reducerile pentru plata până în 31 martie.

Rep.: Daţi-ne câteva extrase din planul de dezvoltare pe patru ani sau din cel pe 10 ani, deşi e hazard să gândeşti cu 10 ani înainte.

A.V.: Se întâmplă nu numai la Galaţi. Joaca politică, indiferent cât de bine pregătit este cineva, îl face să circumscrie orice proiect în limita mandatului. Proiectele de anvergură nu se realizează în patru  ani. De fapt, vorbim de doi ani. În primii doi ani cauţi cheile, cine e cu cine, iar ultimul este şi an electoral…Este greu să faci proiecte în doi ani. E bine că aţi pus problema cu gânditul proiectelor pe mai mulţi ani. Eu nu sunt presat, nu mi s-a pus limită de timp. Primarul mi-a spus să gândesc ceva durabil, sustenabil. Încep cu un lucru gândit deja: traversarea Dunării. Sunt variantele cu subtraversarea, mai ieftină şi mai uşoară. Ştiu că a fost o competiţie între Galaţi şi Brăila…

Rep.: …o competiţie stupidă.

A.V.:  …de a plasa lucrurile la jumate. M-a prins şi pe mine microbul patriotismului local, dar cum jumatea este a nimănui… Este greu să se realizeze. Podul are avantajul că este vizibil, e o marcă, îl pui pe vederi. Dar, dacă faci pod, trebuie făcut cum trebuie. Cu patru benzi, cu spaţii de refugii, auto şi pietonale, care înseamnă bani. Apoi, Dunărea este maritimă, deci trebuie să ai înălţime de 36 de metri. La aşa o deschidere, lungimea podului va fi de kilometri buni, deci diferenţa de nivel trebuie să fie progresivă. E şi zonă seismică, sunt viteze mari ale apei, e nevoie de avize de construcţie…Sunt date de studiat. Un tunel e mai simplu. Nu te duce mai mult decât încă odată lungimea pe care o subtraversezi, se poate face în linişte, dar nu mai e spectaculos, nu-l poţi vizita. Se face întâi un tunel, apoi al doilea se face în funcţie de încărcare, de venituri. Avem un studiu de prefezabilitate, m-am ferit să vorbesc, acum e prima oara…E un studiu făcut de PricewatehouseCoopers, care a făcut un studiu de trafic de încărcare, şi câteva simulări de costuri, şi ne-au spus că există două-trei companii, care ar fi interesate să preia acest pod, să facă construcţia pe banii lor, pentru că îşi pot întoarce investiţia în 8, 9, 10 ani, în funcţie de tariful de traversare. Este o concesiune de lucrări. Este tot un fel de parteneriat public-privat, dăm lucrarea unei companii, prin licitaţie publică, pe baza căreia vom negocia. Este uzual… Este o formulă interesantă.

Rep.: Cine decide unde va fi amplasat podul? Guvernul?

A.V.: Nu, este o decizie locală. Discutăm acum cu Tulcea, deja am vorbit  preliminar, pentru studiu, e colaborare între regiuni, şi nu avem nimic cu Brăila… Oricum, cinstit, drumul spre mare trece mai bine pe aici, pe aici era şi traficul dinspre Odesa, aici era triajul de cale largă. E mai simplu să faci pod cu decizie unică, la Galaţi. Noi am avut iniţiativa. Când decizia se duce pe trei entităţi, apar complicaţiile. Dacă se face subtraversarea, Galaţiul va deveni un nod important de trafic, de transport, un loc despre care se va vorbi.Pe hărţile de la CNADR, Galaţiul şi Brăila nu există. O trecere peste Dunăre ar redesena tot.

Rep.: Poate facem şi asocierea metropolitană cu Tulcea, am văzut ce eşec a fost cu Brăila.

A.V.: Dacă demonstrăm parteneriatul Galaţi -Tulcea, va veni şi Brăila. Cred că va veni şi Vrancea. Sunt convins că şi ei au nevoie de trecere în zonă. Tulcea suferă, aflată între Constanţa şi noi, ei sunt excentrici. Când am fost la Viena, am discutat de regiuni. Banii vor veni pe regiuni, nu de la Guvern, pe zone de dezvoltare. Şi cum aici ar fi a doua dezvoltare urbană după Bucureşti – împreună avem peste jumătate de milion de locuitori – vă daţi seama ce oportunităţi sunt.

Silviu VASILACHE 10 - februarie - 2013

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”