logoImpact EST nr. 795 - 14.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Mitrof photoConsilierul Marius Mitrof de la Direcţia de Cultură sună goarna pentru adunarea la Gala Culturnică Gălăţeană

 

Rep.: Dle Mitrof, când toată lumea ne pierduse într-o anumită stepă culturală, dv. şi Direcţia de Cultură ne deviaţi într-o stepă culturnică?

Marius Mitrof: Mda, e un joc de concepte, rămânem în stepă, într-o zonă aridă, pe care o văd unii, dar ne aflăm într-o zonă bogată, poate mult prea bogată, din punct de vedere al manifestărilor culturale, încât ridică problema dacă nu cumva oboseşte. Cei care văd cultura gălăţeană în zona de stepă, aşteaptă mai mult de la instituţiile de cultură, e dreptul lor de a solicita mai mult, trăim într-o ţară liberă, dar cei care sunt mulţumiţi, cred că înţeleg câte se pot face cu banii existenţi la buget, cât se poate menţine standardul ridicat al culturii…În fond, noi administrăm, nu desfăşurăm activităţi curente. Pentru cei care văd cultura cam aridă, trebuie să spunem că ne străduim, dar n-o să mulţumim chiar pe toată lumea…

Rep.: Trebuie să aibă şi consumatorul de cultură un standard adecvat, de mare admirator de cultură?

M.M.: Trebuie să spunem că nu deţinem neapărat adevărul, şi ştim ce înseamnă cultura, dar trebuie un prag de decenţă şi un minim de cunoştinţe la nivelul nostru ca să poţi aprecia o carte, un tablou, o muzică. Dacă citeşti doar lecturi uşoare, doar reviste, dacă asculţi muzică lejeră, dacă priveşti plastica doar superficial,fără să empatizezi, n-o să ai o părere prea bună despre cultura din Galaţi, despre evenimentele culturale de azi.

Rep.: Galele Culturii Gălăţene au devenit un brand gălăţean?

M.M.: Suntem la a patra ediţie, e deja un brand, deşi e loc de mai bine, nu este o activitate impusă de minister, nu toate fac această gală, ci numai cine are posibilitate, câteva direcţii din ţară aduc în atenţie anumite personalităţi, instituţii, asociaţii, care au desfăşurat activităţi, fie din dragoste, fie din pasiune. Intrarea este liberă, pentru ca fiecare cetăţean să aibă acces, să afle ceva despre cultura gălăţeană. La Teatrul Fani Tardini premiem pe cei care s-au făcut remarcaţi pentru activităţi culturale în plan local, judeţean sau naţional sau au avut o activitate prodigioasă de-a lungul unor ani.

Rep.: Nu ne daţi nume de premianţi, dar nişte criterii ar fi util de ştiut.

M.M.: Fiecare consilier a venit cu propunerile lui şi s-a nimerit să fie aceleaşi persoane, aceleaşi asociaţii sau instituţii nominalizate-selecţia a fost uşoară. Dacă au fost propuneri diferite, au fost aduse argumente şi s-a supus la vot. Aşa s-a ajuns la 11 premii mari, de fapt 10 mari, a fost desemnată şi mass-media pentru premii, sunt o parte a culturii, cea de promovare. Nouă ne convine foarte mult ceea ce media scoate în evidenţă, e dovada că jurnalistul nu doarme…

Rep.: Oare nu se exagerează premiind un funcţionar care are în fişa postului lui tocmai ceea ce se premiază?

M.M.: Sigur, aveţi dreptate, anul acesta nu se premiază nici o instituţie. Ha, ha! Nu pentru că nu ar fi nevoie, au fost şi instituţii…care au sprijinit evenimentele culturale de anul trecut…Ceea ce s-a propus pentru premiere excede zona administraţiei publice şi sunt doar asociaţii şi persoane care au muncit şi cu eforturi proprii au contribuit la peisajul cultural gălăţean, prin editarea unor publicaţii în domeniul patrimoniului, care s-au impus prin ceea ce fac şi sunt căutaţi de administraţia locală sau de instituţiile de cultură. Sigur, numărul lor ar fi putut să fie mult mai mare, dar după buget, coane Fănică!- cum spunea Caragiale. Aşteptăm public mare, intrarea este liberă, nu vor fi doar premii ci şi spectacol, cu formaţii din oraşul nostru, aducem şi din afară, spectatorii vor avea ce vedea, vor fi mulţumiţi.

Rep.: Sunt destui cârcotaşi care spun aşa-ne întrecem în premiat cultura, în timp ce monumentele marii culturi sau istorii, ce pot atrage turismul cultural, zac în paragină.

M.M.: Pot fi cetăţeni care să spună că ne ţinem de gale, în timp ce monumentele istorice sunt în suferinţă. Numărul lor nu este chiar atât de mare. În suferinţă sunt doar 18% din totalul de monumente pe care le are municipiul şi judeţul Galaţi. Este acelaşi procent…18% se află într-o stare necorespunzătoare. Avem statistici, cele mai cunoscute sunt două aflate în precolaps, adică Palatul Simion Gheorghiu şi situl arheologic de la Tirighina-Bărboşi, iar din judeţ este gara de la Frumuşiţa, unde vrem să intervenim, societatea căilor ferate a dorit declasarea monumentului, dar nu a acceptat-o nici instanţa.

Rep.: Nu e hazardată declararea unei gări ca monument istoric?

M.M.: Nu e, face parte din patrimoniul tehnic şi industrial, cum este şi Palatul Navigaţiei şi Silozul. Clădirea reprezintă dezvoltarea căilor ferate din România la un anumit moment, din anul 1902. Fiind sub un sfert din numărul monumentelor, este un procent mulţumitor. Trebuie să avem grijă, să nu se mărească la jumătate acest procent, cum este în alte judeţe…Procentul este ridicat şi din cauză că unele au fost retrocedate, altele au fost restaurate ca sedii de instituţii publice. S-a ajuns la un consens între Direcţie, Primărie şi Muzeul de Istorie, instituit şi de Prefectul Judeţului, care a insistat să revitalizăm monumentul Tirighina-Bărboşi, şi la Direcţia de Proiecte Europene a primăriei s-a elaborat proiectul de finanţare europeană a sitului, se face şi proiectul tehnic, şi la deschiderea liniilor de finanţare, proiectul va intra în evaluare şi – sperăm-în finanţare. Noi am gândit acolo un muzeu de sit, dar pe această axă nu se finanţează construcţii noi. Trebuie găsită o soluţie, să facem muzeu fără construcţie. Sunt construcţii, dar nu pe proprietatea municipiului, şi atunci vom propune cumpărarea unor module, un arhitect bun poate concepe o construcţie modulară, fără fundaţie. Este posibil să găsim menirea Tirighinei astfel.

Rep.: Și să explorăm şansa turistică a Galaţilor? Cam cum se foiesc turiştii în jurul gardurilor de la Precista?

M.M.: Cine vrea să viziteze, îl sună pe părintele Buruiană, nu e nici un deranj…

Rep.: În occident spaţiile din jurul monumentelor sunt deschise, nu sun la părintele, intru la orice oră, pe scări sau porţi monumentale…La Precista sunt porţi, lacăte, garduri.

M.M.: E o întrebare foarte bună, deocamdată Biserica Precista este un locaş de cult şi de asta s-a şi construit gardul. Cât a fost muzeu, acolo era un teren viran, toată lumea avea acces…

Rep.: …şi nu se aruncau pungi cu gunoi, nu erau cerşetori sau boschetari…

M.M.: Dacă se realizează acele trasee turistice, Biserica Precista va fi inclusă în oricare traseu de acest fel, fiindcă fără ea nu se poate. Cu siguranţă că va fi regândită această situaţie, situl va fi accesibilizat. Să nu uităm că pe acea zonă este şi un sit arheologic. Pentru lăcaşurile de cult, normele europene prevăd existenţa unor capele, deci ne aflăm într-o contradicţie, nu putem construi pe un sit necercetat în amănunt. Cu siguranţă vom avea mari bătăi de cap când se va propune construirea unei capele. Nu vorbesc de construcţiile uşoare, ci de capela cu fundaţie şi zidărie, ce va altera zona ca sit şi monument arheologic.

Rep.: La gară avem Monumentul Reîntregirii Neamului sau al suferinţei unui soldat desconsiderat şi neonorat la orice aniversare sau comemorare?

M.M.: Este monumentul aflat în suferinţă încă de la inaugurare, Primăria nu a mai avut bani să cumpere vulturul…

Rep.: O repriză de K1 municipal mai puţin, un vultur în plus!

M.M.: Când s-au strâns banii, a murit autorul, au dispărut proiectele…Chiar dacă este neterminat, nu se aduce nici o impietate asupra simbolisticii. A intrat deja în atenţia autorităţilor locale, se reface strada odată cu tronsonul Mihai Bravu, şi se reface şi zona Piaţa Monumentului, cum era numită odată.

Rep.: Ce trebuie să facem în următorii doi ani ca să mişcăm căruţa hodorogită a turismului pe străzile de gală ale Galaţilor?

M.M.: Tirighina, cum am spus, este pe drumul bun. Am propus din nou la Direcţia Proiecte Europene, unde erau şi cei de la Asociaţia Galaţi, oraşul meu şi de la Universitatea Dunărea de Jos să reabilităm strada Domnească. Nu toată zona, măcar de la Parcul Eminescu până la strada Basarabiei, sau de la Universitate până la strada Basarabiei. Trebuie refăcută strada monument, trebuie făcută pietonalizarea tronsonului, măcar în week-end, pentru că există interesul de a investi în localuri de alimentaţie publică, pentru un anume loisir. E greu de rezolvat blocajul care apare, dacă nu există circulaţie, refugii, parcări. Poate că problema se rezolvă când se redau circulaţiei şi se modernizează str. Traian şi str. Coşbuc. Dacă circulaţia se mută în altă direcţie, str. Domnească se eliberează de sarcinile actuale ale traficului. Dacă se reface şi Casa Geshov, aceasta ar fi un bun sediu de punct turistic. Există şi varianta de a face acolo o instituţie de cultură, cum este Teatrul Gulliver, care nu are sediu, deci ar fi foarte potrivit să fie acolo.

Mitrof photoLocul lui Innocens este acolo unde a fost descoperit, adică la Tirighina, în muzeul de sit, într-un mausoleu dedicat.

Silviu VASILACHE 29 - ianuarie - 2016

Lasa un raspuns


Hahui a încolonat

Ca director al Poliţiei Locale, el mai pune peste pensia ...

47 de funcţii din A

Pesedeul a folosit cu succes metoda numirilor în funcţiile de ...