logoImpact EST nr. 886 - 17.09.2021

Scriitorii Gelu Ciorici şi Mirel Floricică vorbesc despre munca voluntară în admiraţia limbii române a poetului Simon Ajarescu 

 

Reporter: Sărăcia şi singurătatea-moartea poetului. Astăzi vorbim de moartea unui poet de talia lui Nichita Stănescu. Dumitru Lefter cunoscut ca Simon Ajarescu nu mai perforează cu privirea lui poezia, precum fulgerul distanţa dintre tot şi nimic, vorba lui Ion Zimbru.

Gelu Ciorici: Dacă ar fi să vorbim despre întreaga viaţă a poetului Simon Ajarescu…Despre opera sa eu voi vorbi mai puţin. Îl voi lăsa să vorbească despre asta pe Mirel Floricică. Eu voi fi cu ochii pe latura socială a vieţii lui, cea în care poetul este nevoit să facă muncă voluntară pentru limba română. În fond, a scrie este o treabă privată, chiar dacă de produsul poetului beneficiază generaţii şi limba care ţine o naţiune. Ajarescu a fost un exponent al stării poetului. Singurătatea şi lipsurile materiale l-au însoţit pe poet, a avut de îndurat aceste suferinţe. După 90 a rămas fără locuinţă, imediat s-au repezit corbii retrocedărilor, au demolat casa părintească şi au construit o vilă, iar el a rămas singur, a rămas în stradă, neavând familie. Ca pedagog al şcolii speciale Simion Mehedinţi a trăit în atelierul de lăcătuşerie al şcolii. L-am vizitat deseori acolo, trăia în condiţii precare, printre fiare şi bancuri şi menghine.Asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai importanţi poeţi ai zonei.Pot să afirm-şi istoria literară va demonstra lucrul ăsta- că avem de-a face cu unul dintre cei mai mari poeţi din vremea noastră. Dintre poeţii români. Cei care se vor apleca asupra operei sale vor vedea valoarea-şi n-au făcut-o până acum pentru că Simon Ajarescu n-a fost acel om abil, cu bani, cu gagici, descurcăreţ, de dus şmecherii de la Bucureşti la golănii, ca să-l publice. El avea o pensie de 400 de lei, la care Uniunea Scriitorilor a mai adăugat 200 de lei. Cum să rezişti cu 600 de lei. Şi oamenii trebuie să ştie că Simon se hrănea precum o pasăre. O pasăre bine cântătoare. El îşi cumpăra mâncarea de la un plafar. Trăia cu tot felul de seminţe…El este eminescian şi prin destin…prin partea asta a sărăciei şi suferinţelor. Ajarescu îl preţuia pe Eminescu, a publicat un superb volum , intitulat „Eminescu versus Eminescu”, mai ales că, iată, a murit în iunie, a debutat la 33 de ani, când Eminescu şi-a încetat scrierea…Sunt lucruri care îl leagă de Eminescu.

Rep.: Destinul poetului trebuie legat strâns cu sfoara sărăciei?

G.C.: Atenţie, Eminescvu avea prieteni importanţi şi influenţi.Oameni care conduceau destine ale ţării. Un Titu Maiorescu. El este cel care şi-a luat mâna, l-a lăsat de izbelişte, la mâna Austro-Ungariei…Maiorescu era avocatul celor care voiau să pună mâna pe o serie de afaceri impoprtante din România, pe care Eminescu l-a încondeiat. De fapt, jurnalismul politic l-a ucis pe Eminescu.

Mirel Floricică: Am mai vorbit despre misticismul lui Ajarescu. Misticii creştini, misticii musulmani au spus cam aceleaşi lucruri, dar toţi au sfârşit cam la fel. Arşi pe rug, otrăviţi, prigoniţi…interzişi, izolaţi, duşi la casele de nebuni, ţinuţi în sărăcie…La fel şi Eminescu, la fel şi Ajarescu…Ai vorbit mult, nu intri în lumina reflectoarelor. Alţii sunt corifeii, alţii sunt premiaţii…Alţii decât cei care ar trebui să fie acolo. Nu ştiu dacă reuşim să facem să curgă Dunărea în sens invers, proslăvindu-l pe Eminescu sau Ajarescu. Aveţi pe ecrane şi o seamă de corifei ai zilei…Permiteţi să citesc din Eminescu.„Neputând să te ajungă/crezi c-or vrea să te admire/ei vor aplauda desigur/biografia subţire. Care s-o-ncerca s-arate/că n-ai fost lucru mare/c-ai fost om cum sunt şi dânşii/măgulit de fiecare/că n-ai fost mai mult ca dânsul. S-a-nţeles de mai-nainte/c-o ironică grimasă/să te laude-n cuvinte. ..Dar afară de acestea/Vor căuta vieţii tale/să-i găsească pete multe/răutăţi şi mici scandale…Toate micile mizerii/ale unui suflet chinuit/mult mai mult îi vor atrage/decât tot ce ai gândit.” Eu sunt sigur că în zilele următoare se va găsi un boer al culturii, care votează străzi şi stadioane sau săli de lectură cu numele unor cărturari, va face un an Ajarescu, o antologie Ajarescu…Vă spun că aşa va fi! Uitaţi-vă ce se întâmplă la Eminescu, de 15 ianuarie, de 15 iunie! E batjocura asta infernală! Eminescu este bun şi valoros pentru că sunt ei acolo. Nu pentru că Eminescu este bun şi valoros. Ei îl vor face valoros şi pe Ajarescu.

G.C.: Ei se duc la aniversare ca la comemorare. Cu coroane, cu jerbe…E o adunare ca la Unirea de 24 ianuarie. Simon Ajarescu a murit pe 7 iunie, la ora 9 30 dimineaţa. Noi, cei care îl cunoşteam, am aflat abia după o săptămână, joi, pe 13. E clar că n-a funcţionat ceva între Centrul Multifuncţional de Servicii Sociale şi Uniunea Scriitorilor, condusă de Corneliu Antoniu. Am fost la acel centru, am discutat, am fotografiat, dar funcţionarii nu prea au avut timp de detalii…Poetul este internat la 30 aprilie, la Clinica de diabet şi boli nutriţioniste, şi au constatat…

M.F.: …Simon a murit de foame!

G.C.: Da, a murit de foame! Avea datorii foarte mari la întreţinere şi utilităţi şi chirii…

Rep.: Nu putea intra într-un program de asistenţă socială? Sunt comisii peste comisii…

G.C.: S-a încercat, dar destul de târziu.

M.F.: Simon Ajarescu este omul care poate aduce glorie oraşului. Altul mai bun n-am avut şi nu cred să avem 300 de ani de acum încolo. Şi nu se putea face nimic? Păi, la Festivalul Scrumbiei, colaci, cozonăcei, banii de garoafe…Numai banii de garoafe i-ar fi asigurat hrana pe 100 de zile. El mânca asemenea unei vrăbiuţe. Poetul adevărat îşi scrie opera, nu cerşeşte! Cine să fie atent? Uniunea Scriitorilor a făcut demersuri abia în 18 decembrie. A cerut ajutor financiar Primăriei, pentru achitarea datoriilor la întreţinere. A cerut şi o persoană de asistenţă socială, pentru că el nu se mai putea îngriji singur… Avea boli cu diagnostice severe. Primăria a trecut cererile la Centrul de Asistenţă Socială. În ianuarie vin la el două asistente, dar refuză internarea în azil. Au mai venit de două ori, n-a deschis, a refuzat să plece, au discutat prin uşă…Bolile s-au agravat, mânca seminţe, n-avea familie, viaţa personală era praf şi pulbere…În aprilie, la o glicemie de 600 de unităţi, cheamă salvarea, îl duce la Spital. Era în comă diabetică. Centru îl preia în mai, era în stare bună, i s-a solicitat o cerere de internare, încheie cu „mă bucur dacă această acţiune se va rezolva în spiritul omenirii”. Este ultimul său manuscris.

M.F.: În 2010 i s-a dat premiul pentru întreaga carieră. Era o diplomă, la imprimantă, un carton colorat de 1 leu. Nu poţi să-i dai unui asemenea om o diplomă. Pentru autobuz a dat trei lei. Am plecat de acolo împreună cu prietenul nostru Viorel Ştefănescu. Un ochi râde, unul plânge. Era bucuros că cineva şi-a amintit de el, dar viaţa…Ne-am oprit în Ţiglina, şi am discutat trei ore despre literatura americană, rusă, franceză, spaniolă…Foarte puţin despre cea română. Ei, bine, boschetarii care ne-au auzit ce discutam noi acolo au venit şi ne-au dat cafele…Cu atât a fost recompensată munca poetului. Dacă era omul sistemului, dacă avea nişte sforari…Şi nici măcar n-a fost cunoscut la nivel naţional…

G.C.: Toţi avem o vină aici.

Rep.: Cine trebuie să recunoască valoarea omului şi a operei?

G.C.: Dacă viaţa literară n-ar funcţiona pe găşti…Dacă revistele literare n-ar fi cercuri închise. Nichita Stănescu îi scria lui Ioanid Romanescu să vină la Bucureşti, pentru că la Iaşi putea fi cu stea în frunte şi nu-l vedea nimeni. Asta s-a întâmplat şi cu Romanescu, şi cu Ajarescu. De asta se ocupă revistele culturale, managerii culturali. Cum a făcut Mirel Floricica cu opera sa. E o profesie respectabilă.

M.F.: Mi-aduc aminte de marile sensibilităţi ale lui Ajarescu…Priveam acasă la Ion Avram la un tablou al lui Eminescu, şi el a început să plângă. A simţit teama…„Uite-l pe Eminescu, mă ceartă, se uită doar la mine, pentru că n-am muncit mai mult!”Era un om de o luciditate feroce.

Silviu VASILACHE 28 - iunie - 2013

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Gala premiilor PIMM

Mereu reuşeşte Marian Filimon, acum pentru a 20-a oară, să ...

Cică se vrea veceu

Aflăm că în laboratoarele Primăriei Galaţi s-a pus la copt ...

Bustul lui Spiru Pl

Ţărăniştii de Galaţi, nedemni de acest partid istoric, darămite ...

Modificări de trafi

Primăria municipiului Galaţi informează că, începând cu data de 15 ...