Ce este AFDJ? Este o dezvoltare strălucită a politicii de cadre, este o pepinieră de şmecheraşi de partide care se instruiesc pe mulţi bani cum să paraziteze cu eficienţă banul public. Aşa, de impresie, se spune că este o regie a statului, care să-l reprezinte în Convenţia Europeană de la Belgrad, care se ocupă de întreţinerea navigaţiei pe Dunăre din 1948, dar de fapt este o stălucită agentură de sifonat bugetul statului către clienţii de partide, care varsă parandărătul către stăpânul de la Partide. Azi producem încă vreo câteva ipoteze de lucru, pentru cercetarea devălmăşiei politice care duce la deturnarea acestor mulţi bani publici de la rostul lor de fond-administrarea eficientă a şenalului navigabil pe Dunăre.
De la nava Perseus lipsesc la inventar doar 15. 525 kg de motorină. Un fleac!
Este doar un mic exemplu despre potlogăriile cu tone de motorină care se constată lipsă la inventar de când se perindă pe la conducerea AFDJ directori-clienţi de partide. O asemenea ispravă a avut loc prin 2008-2009, când s-au scris valuri de note de constatare despre lipsa la inventar din tancurile remorcherului Perseus a câtorva zeci de tone de motorină. Privind la zăpăceala din acte, te întrebi dacă suntem cu adevărat în secolul 21, când oamenii au tehnologii cosmice şi comunicaţii planetare. La AFDJ, măsurătorile la tancurile cu motorină sunt la un nivel imbecil, de nesuportat pentru un om cu bun simţ normal. Directorii nu au însă aşa ceva. Ei se acoperă cu note de constatare, procese verbale de control şi dispoziţii de verificare şi control, pentru a face cât mai complicat drumul către adevăr. Tunurile cu combustibil de prin 2007 sunt prezente într-un proces verbal din 2010, unde se constată că o comisie de inventariere compusă din inginerul Liviu Zota şi mecanicul şef de la Perseus, Viorel Dumitru, au inventariat faptic cantităţile de combustibil şi ulei de la nava Perseus. Nimeni n-a avut nimic de comentat la cele constatate, adică faptul faptic că stocurile de motorină fără accize existente la navă nu corespund cu cele din evidenţele contabile. Asta se traduce în lipsa din gestiune a 15. 525 kg de motorină, în valoare de 43. 084 lei fără TVA. Cauzele pentru care s-a constatat diferenţele sunt de poveste de Dunărea de Jos, adică aşa au fost preluate de mecanicul Viorel de la gestionarul Adrian (Maftei). Amănuntele acestei mangleli-ciordeli de înalt nivel nu au fost precizate în proces-verbal şi au fost cercetate de către organele de Control Financiar Gestiune de la AFDJ Uzumtoma, mulţi ani şi încă mai sunt cercetate şi anul acesta de către organele AFDJ Cristea Pituş. Numai cei de la DNA Ivan nu cercetează astfel de şuguieli grosiere cu banul public.
Cum se scurg banii de la bugetul de stat în contul firmelor private
O imagine oarecum realistă a zbenguielilor financiare de partide de la AFDJ avem dintr-un alt raport, cel al Sindicatului Farul către ministreasa Boagiu. Au scris degeaba, ministreasa pedelistă a transporturilor era preocupată de achiziţia unei vile la Snagov, prin mandatarul Mircea Toader, deci nu avea timp de astfel de fonfleuri sindicale. Detaliile de „management” dement rămân încă actuale şi sub directoreala de huzur bugetar a lui Mircea Cristea Pituş, deci cităm: „Cum se scurg banii de la bugetul de stat către contul unor firme private? Prin dragări fictive, declarative, către trei firme de casă ale Partidului (Comision Trade din Brăila, Superquatro Grup din Galaţi şi Argos Cernavodă)”. Că dădeau tunuri cu nămol aruncat din prova în pupa o dovedeşte o serie de documente şi rapoarte, rămase fără urmări. Chiar şi din totalul cantităţilor „dragate” şi decontate se vede supărător furăciunea. Cele trei firme au acceptat fără să crâcnească nişte pierderi de aproape 200. 000 de euro, deoarece s-a văzut cât de grosier era dragajul bugetar, în urma măsurărilor hidrografice. Banii se duc fluviu şi la firmele private cu care se încheie contracte comerciale păguboase pentru regie. Cât de incompetent să fii ca să nu vezi că încasezi 12. 000 euro dintr-o „afacere” de 250. 000 euro? Cam cât mărimea parandărătului pe care îl burduşesc în puşculiţele de la partide şi în conturile personale aceşti terminatori de partid, neglijaţi de „organele” de cercetare a golănelii financiare. Exemplu, Blacksee Service Constanţa a rablagit şalupele portuare ale AFDJ şi a încasat grosier, iar domn director Pituş a fost de acord să semneze pentru reparaţii care depăşesc veniturile. Curat economie de piaţă ţicnită cu directori nesimţiţi! Dacă mai adăugăm şi executarea silită de 4, 5 miliarde lei vechi în favoarea Casei de Avocatură Hamza, deşi regia întreţine cu salarii grase 14 jurişti proprii? Dar contractul de consultanţă de 10. 000 euro pe lună cu firma Raţiu&Raţiu, în timp ce procesul AFDJ cu firma care a ranfluat epava Rostock a adus o pierdere pentru statul român de 10,8 milioane de euro? Apropo, cunoscătorii spun că şturlubaticul penelist Mircea Cristea ştia de la jurista Mariana Profir că are atuuri de strămutare a procesului în România de la Curtea din Zurich, bazat pe faptul că la vremea respectivă consorţiul RWRC a schimbat tehnologia de tăiere a epavei (şi pentru treaba asta a fost de acord directorul de atunci al AFDJ, Mihai Ochialbescu). N-a făcut-o, a tergiversat, ca să treacă termenul. Asta însemna deschiderea unui proces împotriva consorţiului, pentru înşelăciune, şi împotriva lui Ochialbescu, pentru complicitate. Da, dar nu se face ca tovarăşii de mangleli transpartinice să se lucreze ei între ei. Chiar nu aveţi puţină decenţă, ce draku!
