logoImpact EST nr. 705 - 24.11.2017

Tiber_net

 

Sindicalismul a ajuns ca în timpul comunismului, cureaua de transmisie dintre partid şi muncitori

Reporter: România este o colonie a Europei şi Galaţii sunt la periferia Europei şi a României pentru că aşa a poruncit imperiul corporatist către statul român-voi trebuie să fiţi corupţii Europei, ca să fiţi milogii Europei. Rămâne cum au stabilit?
Gheorghe Tiber: Rămâne valabil ce am mai spus-oculta mondială dictează de 30 de ani mersul lumii, pe plan social, economic şi politic. O componentă a acestei oculte sunt companiile transnaţionale, de oriunde vin ele. Ce ne interesează este că Mittal de la Galaţi este unul dintre principalii sponsori ai acestei oculte mondiale. Membrii ei se întâlnesc anual, cum va fi şi în ianuarie, la Davos, unde pun lumea la cale. Fie prin puterea lor evidentă, fie prin sponsorizări, potentaţii lumii se văd acolo şi dirijează economia mondială. Ne-am confruntat cu puterea lui Mittal, cam prin 2010, când UE avea de monitorizat/supervizat privatizarea combinatelor din România, şi în special cel din Galaţi, cu privire la viabilizarea societăţilor cumpărate pe nimic. Când noi am sesizat tendinţele de deviere de la contractul de privatizare-componentele economice şi sociale-ne-am adresat unor instituţii europene, dar ne-am lovit ca de un zid. Ne-au trimis înapoi la Bucureşti, cum că ţine de politica noastră internă. La Bucureşti, politica internă ţine de politica europeană, deci am dat de cercul vicios care a dus la dărâmarea industriilor naţionale, în special cea metalurgică. Şi iată-ne într-o restrângere de activitate sub o treime, ca să nu mai vorbesc de dispariţia a foarte multe locuri de muncă. Ne luptăm cu o ocultă mult prea puternică. Am fi putut face ceva dacă puterea politică şi sindicatele ar fi fost corect definite şi lăsate să acţioneze corect. Ori, de ceva vreme sindicalismul a fost anihilat. Facem diferenţă între sindicalismul privat, care este de 0,1%, abia mai răsuflă şi sindicalismul de la stat, de la instituţiile bugetare, care nu este mai bine organizat, dar poate forţa clasa politică să acorde anumite drepturi. Nu poate neglija mişcarea sindicală din sănătate, învăţământ, mine, categorii care au avut o poziţie de monopol în România. Noi, cei de la privat am fost mingea de ping-pong dintre instituţiile UE şi cele politice din România. Cât timp mai era valabil acordul de viabilizare, a mai fost o şansă, am făcut multe proteste şi acţiuni, ca să salvăm din capacităţile de producţie.
Rep.: Nu e paradox românesc, sindicalismul galben, duplicitar şi complice, luptă pentru drepturi şi este portdrapel?
G.T.: Sindicalismul galben este şi la privat, şi la stat, sunt oamenii care şi-au dat mâna cu patronii sau cu politicienii, ca să profite, să se capete. Cei de la privat au ajuns la căruţa bugetarilor-e un nonsens într-o economie privată-prin intermediul salariului minim pe economie, forţat de bugetari.
Rep.: Ce facem, aşteptăm izbăvirea de umilinţele sărăciei de la societatea civilă având ca lideri sindicatele, sau găsim alternativă?
G.T.: Teoretic, sindicalismul rămâne factorul de echilibru social între politic şi patronate. Numai că politicul de la PDL a modificat în 2010 Codul Muncii. A fost o mare complicitate, pentru destructurarea sindicalismului, şi nu a organizării lui. Atunci s-a dat lovitura de graţie sindicalismului din domeniul privat. Ca să conteze la negocieri, cu 50% plus unu,  doar un sindicat poate îndeplini condiţia. Prin această lege criminală, sindicalismul a ajuns ca în timpul comunismului, cureaua de transmisie dintre partid şi muncitori. Partidul promite şi transmite, cureaua preia sarcini şi probleme, şi nu avantaje pentru muncitori. Prin aceeaşi lege, s-a scos obligativitatea încheierii Contractului Colectiv la nivel de ramură de muncă, cu condiţii groaznice, ce nu mai permit nici un contract pe ramură. Înainte, exista un minim obligatoriu pe ramură, după, n-a mai existat bază de pornire pentru negocieri. Acum se negociază cu un singur sindicat, cel galben, cu lideri cointeresaţi, ca să nu spunem corupţi. Suntem în nonsens, ca bugetarii să aibă venituri de două ori mai mari decât cei din economia reală, care alimentează bugetul consolidat, bugetele de pensii. Nu ar fi normal să avem, după regulile  democraţiei, un sindicat puternic, şi unul de opoziţie? Din patru milioane de contracte, 1,2 milioane sunt la privat şi restul sunt la bugetar, deci două treimi. Normal ar fi ca ponderea să fie în privat, şi salariile de aici să fie mai mari ca la bugetari. În occident, rata profitului este mai mică, fondul de salarii este mai mare. Ne explicăm astfel de ce se menţine pentru România rangul de colonie.
Rep.: Pare a fi esenţă de proiect de ţară ieşirea din colonialismul european!?
G.T.: Categoric! Statul, sindicatele şi economia reală-patronatele sunt parteneri. Una din părţi este slăbită-sindicatele, poporul este vitregit. Nu există justiţie socială, banii ies afară, nu se impozitează la sursă, politicienii primesc şpăgi de campanii electorale, politicienii modifică clauzele contractuale şi permit aducerea de utilaje second hand, la preţuri uriaşe, duble, triple. Aşa se scoate profitul, sub forma legală, dar frauduloasă, prin plăţi la filialele din afară ale multinaţionalelor. Când au venit cei de la AVAS să verifice, au cerut documentele, dar n-au verificat piesele importate, cât de noi sau de uzate erau ele. Ei n-au văzut asta, au permis exportul facil de capital.
Rep.: Politica românească este terorizată acum de deţinuţi-cum să-i graţieze şi amnistieze-nu are timp de astfel de „fleacuri”economice strategice.
G.T.: Avem corupţi, dar anticorupţia pare planificată, nu reală. Ori, statul este obligat prin Constituţie să asigure un nivel de trai minim decent pentru cetăţenii săi, şi abia la coadă pentru infractorii săi. Puşcăria nu este farmacie sau sanatoriu. După ce rezolvăm problemele cetăţenilor cinstiţi, ne ocupăm şi de treaba asta. Nu sunt pe aceeaşi linie de importanţă şcolile, spitalele, drumurile…Dăm iar la biserici peste 50% din bugete? Oprim Catedrala Neamului, aşteptăm să se umple celelalte biserici, şi apoi continuăm. După părerea mea, trebuie terminată Revoluţia din 89 şi aşezată ţara pe alţi stabilopozi. Unul dintre piloni este parteneriatul social corect, apoi împărţirea profitului şi altele.

(va continua)

RDH 2 - februarie - 2017

Lasa un raspuns


AICI SUNT BANII PENT

PSD Bucureşti are 100 de milioane datorii! Suntem într-un dezastru financiar ...

UNPR nu mai există.

Fuziunea prin absorbţie a UNPR cu PM a fost contestată ...

Prejudicii de 12 mil

Este limpede că ţara asta este scăpată/lăsată din mâini în ...