; charset=UTF-8" /> Mulţi vor să se schimbe totul în jurul lor, dar pe ei înşişi, deloc şi niciodată | Impact EST nr. 796
logoImpact EST nr. 796 - 19.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

intervGabriela Iordachiţă şi Andrada Ciorici privesc cu ochi critic la exprimarea dragostei pentru femei de Ziua Femeii

Reporter: Perspectiva unei lumi conduse de femei pare să fie de speriat pentru unii, de admirat pentru alţii.

Andrada Ciorici: Este de speriat pentru că femeia lucrează, luptă, naşte luptători, este ştiut că în spatele oricărui bărbat puternic stă o femeie şi mai puternică…Cred că va veni şi acel moment, Regina Elisabeta a Angliei este un exemplu, un model puternic, de urmat. Sigur, sunt şi criticii, care văd în femeile puternice nişte excepţii, nişte erori, dar istoria are un mod ciudat de a se repeta, deci, cine ştie…

Rep.: Ai o privire proaspătă asupra lumii pentru că eşti şi foarte tânără.

A.C.: Da, abia am împlinit 18 ani, vreau să afirm ceva, e şi bine pe cât de rău este, votul meu nu face diferenţa cât timp generaţia mea nu este bine formată sau informată despre ce se întâmplă în lume. Se duc la vot, dar alegerea trebuie făcută cu cap, bine gândită, şi cred că nu toată lumea care împlineşte 18 ani este pregătită pentru aşa ceva.

Rep.: Cineva a spus că ar reintroduce votul cenzitar, sau prin reprezentanţi care ştiu ce votează…Te sperie perspectiva asta?

A.C.: Aş fi de acord atât timp cât reprezentanţii ar fi aleşi de noi în cunoştinţă de cauză, adică ar avea îndatorirea de a discuta cu noi, de a dezbate, de a ne informa.

Gabriela Iordăchiţă: Suntem departe de realitatea lumii conduse de femei. Mă refer la un studiu care plasează România la coada clasamentului care evaluează egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei. Pe o scară de la unu la o sută, a egalităţii dintre bărbaţi şi femei, România este abia la o treime din această scară. Avem 33,7 puncte la nivelul Uniunii Europene. Ideea de a fi conduşi de femei este un deziderat, pentru femeile din coada clasamentului, cum sunt România, Slovacia, Portugalia, Grecia. Alte ţări stau mult mai bine la indicatorii studiului-munca, banii, cunoaşterea, timpul, puterea şi sănătatea. La bani, România stă rău, faţă de media europeană-38%, la timpul ocupat cu familia şi copiii-17%, iar la puterea politică, abia la 19%, faţă de media europeană de 48%. În România mai este mult de parcurs, până să ajungem la nivelul Suediei, al Finlandei, al Danemarcei, unde drepturile femeii sunt respectate, există egalitate salarială, nu este aşa o presiune pe timpul femeii. Problemele casei şi violenţa domestică îi crează femeii de la noi alte dezavantaje majore faţă de femeia europeană. De fapt, nici nu se poate măsura acest indicator…

Rep.: Femeile nu sunt pregătite să ia puterea!

G.I.: Din punctul de vedere al educaţiei, femeile sunt pregătite, sunt destule cu studii superioare, dar în ce priveşte salarizarea şi cariera profesională, ele se situează sub ce câştigă bărbaţii. Instituţiile nu ajută suficient femeile în România. Ca psiholog şi cadru didactic, mă lovesc de aceste prejudecăţi de mult timp.

Rep.: În loc de mândrie şi prejudecată punem în relaţie prejudecata şi femeia?! Andrada Ciorici, tu ai mândria unei ambiţii pe măsură, de a fi studentă la Londra.

A.C.: Da, noua generaţie este atât de pregătită cât vrea ea să fie. Depinde de priorităţile fiecăruia. Se consideră că în ziua de azi nu mai este nevoie de atâta muncă, cât folosesc mai degrabă pilele şi relaţiile, averile părinţilor, cât a fi norocos, şi tot aşa…dar pierd din vedere conceptul de pregătire foarte bună.

Rep.: Ei nu cred în meritocraţie?

A.C.: Nu prea cred în meritocraţie şi cred că nici nu prea îi interesează. Mă minunez de cei mai mici ca mine, pentru că nu înţeleg ce au în cap, ce vor să facă.

Rep.: Ce au în cap în afară de droguri şi alcool?! Ha, ha!

A.C.: Ei, nu mergem chiar până acolo, dar consideră că dacă învaţă pentru o medie de 8-9, e de ajuns. Au activităţi extracuriculare puţine, poate că nu au modele de viaţă…Nu li se arată cele bune. Dacă deschizi televizorul, vezi două trei femei care nu sunt modele…Sunt cărţi, dar nu se mai citeşte cartea printată, ci pe e-book. Şi nu literatura română, ci „50 de umbre ale lui Gray”, adică chestii fără substanţă. Poate că ei depun o muncă, dar într-o direcţie greşită. M-am exclus singură din acest grup, când am constatat că nu-mi place ce fac cei din jurul meu, nu vreau să devin ca niciunul din cei din jur…A trebuit să iau măsuri, sunt văzută ca o persoană care nu doarme niciodată, pentru că am de făcut foarte multe, atât pe plan profesional, şcolar, extracuricular, cât şi pe plan social.

Rep.: Ce crezi de maxima: „Sunt trei tipuri de femei: frumoase, inteligente şi majoritatea”?

A.C.: Ha, ha! Frumoase sau inteligente mai găsim, frumoase şi inteligente găsim destul de rar şi au o soartă tristă, au soarta femeilor urâte şi mai puţin deştepte.

Rep.: Suntem într-un blocaj privind emanciparea femeii – nu vrea să se emancipeze pentru că împărtăşeşte o vreme concepţia stăpânului?

G.I.: Fiecare generaţie are valori. Toţi copii sunt buni. Orice om care doreşte să se schimbe, să se dezvolte, personal, spiritual, ştiinţific, social, poate să o facă. Ca sociolog, nu categorisesc oamenii în buni sau răi. E un prost obicei în a pune etichete. Gras, slab, bogat, cu bani sau fără. Trebuie să fim înţelegători sau respectuoşi. E o greşeală educaţională să pui etichete. Ideea este de a ne iubi mai mult unii pe alţii şi de a ne respecta mai mult.

A.C.: Vreau să contrazic puţin…Greşelile pe care le facem prin etichetare-şi nu vor dispărea niciodată – fac şi rău, şi bine. Învaţă persoana să se ridice, o face să zâmbească după ce s-a încruntat – şi asta e o victorie, decât zâmbitul permanent.

G.I.: Iubesc pacea, armonia, educaţia, ştiinţa. Îmi doresc o lume unde să fim fericiţi, şi niciodată încruntaţi.

Rep.: Femeia este torţa pentru ca lumea să nu se scufunde în beznă.

G.I.: Educăm, ne educăm pe noi şi educăm şi bărbatul. Bărbatul ca fiu, ca soţ, ca prieten.

Rep.: Nu avem nici o femeie candidat de primar. Iarăşi?

G.I.: Suntem în lumea prejudecăţilor. Şi a sărăciei.

Rep.: Dar şi a mândriei de a impune o femeie fără prejudecăţi în viaţa publică.

G.I.: Ar putea exista şi femeia candidat, dacă ar exista echipa, relaţiile, sprijinul financiar, contextul care s-o favorizeze. Este un procent de 11% în Parlament, e o creştere, normală într-o societate care se regăseşte pe ea.

A.C.: Femeile capabile pentru politică au fost atât de deştepte, încât au plecat de aici. O voi face şi eu, mergând la Londra. Nu voi reveni la un job aici, dar voi returna, însă, ajutorul meu. Voi înfiinţa comunitatea MENSA şi în Galaţi – este comunitatea celor mai inteligenţi oameni de pe glob, în care am intrat recent, şi pe care dacă i-am vedea uniţi, ar putea face multe pentru acest oraş. Şi nici n-ar mai pleca atâţia în afară.

Rep.: Sunt atâtea soluţii simple de aplicat, dar nimeni nu le vede.

A.C.: E vorba de interese dar şi de comoditate. Nu le pasă, se complac, de ce atâta schimbare…Mulţi vor să se schimbe totul în jurul lor, dar pe ei înşişi, deloc şi niciodată. De asta nu avansăm, de asta regresăm…

Silviu VASILACHE 18 - martie - 2016

Lasa un raspuns


De 16 ani, Gh. Marda

Toate fişetele şi rafturile redacţiei Impact-est, inclusiv un compartiment al ...

Bugetarii de lux Ali

Familia Alin şi Paula Stafie este una norocoasă şi cu ...