logoImpact EST nr. 844 - 25.10.2020

Mosu rNicolae Moşu, preşedintele Asociaţiei Naţional Culturale „Valul lui Traian ” din Tatarbunar-Ucraina de sud aduce vorba despre nişte sentimente româneşti

 

Reporter: Cum curge viaţa românilor într-o ţară unde politica oficială nu vrea să audă decât de „moldoveni”?

Nicolae Moşu: Da, s-a scris despre asta… Bulgarii sunt doar bulgari, noi suntem români şi moldoveni. Atâţia ani ne-au bătut la cap cu poporul moldovenesc, cu limba moldovenească… Şi acum, dacă în Constituţia Republicii Moldova se va scoate limba moldovenească, gata, se va termina cu chinul…Ne-au lovit rău atunci când agrarienii au băgat limba moldovenească. Până în 2000, lucrurile mergeau bine, limba era română, în şcoală se studia literatura română, dar au apărut problemele. Atunci au creat Asociaţia Moldovenilor din Ucraina, în frunte cu duetul Anatol Fetescu-preşedinte, şi soţia, la despărţământul pentru şcolile româneşti, de la Odesa. E o structură făcută de organele de securitate ucrainene. Şi cum ei făceau cursurile de perfecţionare… Înainte primeam manualele de la Cernăuţi, acum le editează la Odesa, le traduc mot a mot din manualele ucrainene, cu greşeli. Sunt manuale în limba moldovenească. Dacă o să dispară limba moldovenească la Chişinău, nu ştiu ce or să facă ei. Noi suntem două societăţi româneşti în zonă-Asociaţia „Basarabia” şi Asociaţia Valul lui Traian, din raionul Tatarbunar. Este şi cea a lui Fetescu, dar a lui este pe regiunea Odesa. Noi suntem înfiinţaţi din 1999, avem program, facem ce putem, pentru că din şase sate am mai rămas doar două, unde facem şcoala în română. La Borisovka, unde şcoala este în limba maternă, cu excepţia geografiei şi istoriei, care este în limba ucraineană, şi satul vecin, Glubovăe, fost Eschipolos, mai au o oră de limbă română pe săptămână, deşi 70% sunt români. Restul sunt ruşi, bulgari, ucraineni. Până în anii 90, şcoala era în limba română, de 8 clase. Când au făcut-o de 10 clase, au venit nişte funcţionari acolo, şi au făcut-o şcoală rusească. Acum au vrut s-o facă ucraineană, dar oamenii au spus ajunge!, lăsaţi-o rusească. S-a încercat şi la noi, la Borisovka, dar s-a blocat. Când să înceapă anul şcolar, se face agitaţie între părinţi, că vrem să deschidem o clasă în ucraineană, că nu pot deodată…Şi cum în limba română stă pe loc învăţământul, nu se fac cu anii perfecţionări, iar la cei cu limba ucraineană se fac ore deschise, seminarii, control, ore mai multe, sigur că ei se ocupă. Apoi, pentru copii care pleacă la studii în România, diplomele nu sunt recunoscute, e clar că se întâmplă să meargă din rău în mai rău. Din 1990, cu independenţa Ucrainei, din 18 şcoli din Basarabia istorică au mai rămas doar cinci şcoli, unde sunt clase paralele în limba ucraineană.

Rep.: Dacă românii ar alege primar român acolo unde sunt majoritari, alta ar fi starea învăţământului românesc?

N.M.: Şi asta este o problemă. În 2000 am candidat la Borisovka, şi niciodată nu au fost atâţia candidaţi. Şape inşi au băgat. De obicei erau doi, trei. Când am mers eu, au băgat şapte. Şi aşa am ajuns al treilea, cu diferenţă de 100 de voturi între primul şi al doilea. Şi nu poţi să influenţezi. Sunt şi oameni slabi de îngeri, cedează la presiuni, dar sunt şi cei din umbra trufiei. Sunt orgolioşi, au apucături sovietice, sunt sovietici în convingeri, să meargă cum o merge…Dar bugetele sunt slabe, depinzi de subsidii, nu se investeşte nimic, nu sunt drumuri, nimic nu se face. Trăim din pământ, lumea e muncitoare, dar …Trăim din orz şi grâu. A mai fost şi rapiţă. Nu avem apă potabilă, apa e supramineralizată. Înainte erau diguri, venea apă din Dunăre. Sasîcul e cel mai mare ghiol maritim, i-au scos apa sărată, acum vor să-l lege de Nistru, să fie zonă irigabilă. Intra peştele, era apă mică, era foarte bine, tot peştele din zona Mării Negre intra. A fost şi staţiune balneară, cu nămol. Acum balta mai produce doar caras. Am încercat să renaturăm, am făcut simbolic nişte şanţuri, prin 2008, din ghiol până în mare. Am încercat să ridicăm nişte plite de beton, şi a venit securitatea. „Băieţi, staţi la locurile voastre, că acu vă încărcăm.” Şi s-a terminat. „Da, da, ştim că problema există şi trebuie rezolvată, dar trebuie proiect, şi asta costă. Aveţi dreptate, dar nu se poate!”

Rep.: Dacă e să cerem autorităţilor din Galaţi să facă ceva pentru românii uitaţi din Ucraina, ce ar putea să facă?

N.M.: Să pună o cursă auto de legătură cu ţara. Să meargă de la Odesa la Bucureşti, sau de la Galaţi la Ismail. De fapt zona cu cea mai mare concentrare de români este lângă Reni. Ar fi minune o cursă regulată pe linia asta.

Rep.: Nu se poate ca parlamentarul român în Parlamentul Ucrainean să ceară aşa ceva?

N.M.: E o problemă mare şi aici. Nimeni nu mai reprezintă românii în Parlamentul Ucrainean. Nu e ca în România, unde intră automat cineva. Noi suntem în afara regulilor. Poate dacă intrăm în Europa…Cei care au mai umblat, chiar şi în România, au văzut ce este mentalitatea europeană. Dar care n-au umblat…

Silviu VASILACHE 24 - decembrie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Persoană trimisă

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a ...

Farmaciile şi fieru

În două ediţii la rând am publicat TOP 2019, alcătuit ...