logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Intrviu cu profesorul universitar George Lateş, cu liderul comunităţii armene Eduart Kevorchian şi cu şeful studenţilor basarabeni, Dumitru Rusu, prin a patra Europă

 

Reporter: Domnilor, suntem la ora provocărilor pe care ni le trânteşte în faţă Europa Unită, deşi conceptul îl experimentăm de mult timp-şi prin identitate, şi prin expresia ortodoxă. Suntem europeni uşor indezirabili?
Eduart Kevorchian: N-aş spune că suntem indezirabili. Noi, românii, trebuie să mai învăţăm din  reguli. Am fi fost în altă poziţie faţă de Europa dacă pe parcursul celor 23 de ani de libertate am fi fost mai aproape de principiile lor. Nu suntem în ritm cu ei şi în conduita lor, şi ne semnalizează mereu, cu câte o mică urecheală încearcă să ne aducă pe calea dreaptă. De asta suntem priviţi cu circumspecţii.
Rep: Nu vrem sau nu putem?
E.K.: Nu vrem şi nu putem în aceeaşi măsură. E foarte greu cu libertatea. A fost înţeleasă în tot felul de chipuri. Am stat zeci de ani în cămaşă de forţă şi libertatea dobândită în 89 ne-a întors cumva spatele. Europenii sunt astăzi aşa cum sunt pentru că au respectat principii şi reguli. Şi noi trebuie să ne străduim. Avem handicapul libertăţii din 89, pe care am tratat-o ca pe o libertate totală, lipsită de reguli, şi vedem că după 23 de ani, nu avem legi şi concepte europene. E dificil, e delicat, nu poţi să faci cum te taie capul, şi apoi să te supui judecăţii lor.
Rep.: Suntem în a patra Europă. O fi şi ultima?
George Lateş: Trebuie construită pas cu pas. Există încă o cortină, e drept, o cortină de catifea, după care sunt reticenţe impuse nouă, la modul scriptic, prin tratat. Ni s-a dat dreptul de a practica agricultură ecologică, turism şi servicii-ceea ce multă lume nu ştie şi nu a înţeles – şi apoi ne-au primit pentru că am fost o bună piaţă de desfacere. Când vrem mai mult, nu le convine, pentru că atentăm la valorile lor. Nu neapărat în sens negativ, dar în sensul în care trebuie să împartă cu noi câte ceva. Să nu uităm că ortodoxia, de care suntem mândri, nu este o chestiune atât de tentantă, pe cât credem noi. Suntem cu ei într-o relaţie ciudată, cum e cea pe care o aduce relaţia noastră specială cu Republica Moldova. Acolo există o comunitate rusă masivă, pe care ei nu prea o agrează, considerând-o un cap de pod, pe care Rusia federativă de astăzi l-ar aduce în sânul comunităţii europene.
Rep.: Privim UE ca o construcţie necesară, torpilată la extremităţi de cele două axe, cu directia Washington şi Moscova.
G.L.: Moscova şi alte capitale cred că e necesară o contrapondere la comunitatea europeană. UE a fost o contapondere la Statele Unite, acum e o contrapondere şi la CSI. De aici şi prezenţa acestui concept pe care l-am lansat pe piaţă – prin proiecte, prin sesiuni ştiinţifice, prin volume, prin conferinţe, prin reviste, avansăm osmotic către ceea ce este Europa ocidentală, într-un pământ al nimănui, această a patra Europă, dintre Carpaţi şi Urali. Europa este prezentă şi aici, dar ca aspiraţie, nu şi ca realitate recunoscută. Cred că aceasta este ideea discuţiei noastre – în ce măsură aceleaşi comunităţi din spaţiul acesta pot rezolva această aspiraţie. Au istorie comună, religie comună, cultură comună.
Dumitru Rusu: Pe Prut, sârma ghimpată este de catifea. Prin politrucii şcoliţi în URSS, politica de desnaţionalizare a basarabenilor este dusă mai departe. Combaterea identităţii româneşti este combustibil pentru propaganda de partid. Acum, basarabenii au expertiză, prin liderii asociaţiilor tinerilor basarabeni în România. Unul dintre lideri este şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă. Comunitatea basarabenilor, moldovenilor din România , s-a integrat uşor, pentru că avem aceeaşi limbă, suntem acelaşi popor. Se repară o greşeală morală, făcută cu mulţi ani în urmă, basarabenii sunt altceva decât o minoritate.
Rep.: Greşelile trec, frustrările cetăţeanului necomunitar european rămân.
D.R.: Frustrările rămân, persistă acelaşi şoc cultural, dar nu mai mult. Trendul ascendent al politicii şi politicienilor de la Chişinău este bun, are un electorat închegat – şi nu mă refer la electoratul stângist, comunist, fundamentat în Republica Moldova, unde „patrioţii ruşi ai Moldovei”, care nu sunt deloc ai Moldovei, sunt parte a aparatului de propagandă şi manipulare a tineretului. Dacă studenţii şcoliţi în România revin acasă, se va reuşi o schimbare şi în Moldova.
Rep.: Dacă nu mai vin armenii în România, e semn că nici România nu mai este la Poarta Orientului?
E.K.: Suntem de 500 de ani aici. România este o mamă extraordinar de bună, este o ţară pe care Dumnezeu o iubeşte. Noi am venit cu drag în ţara asta, am făcut comerţ, medicină, literatură, ce ne-am priceput. Am făcut biserici, ca să dovedim că suntem bine integraţi în patria mamă, permanent am găsit în România un loc unde să ne creştem copii, dar nu cred că au fost măsuri care să ne facă să nu plecăm. Comunismul i-a determinat pe unii să plece mai departe, în America, în Franţa…Acum, pentru un armean din Armenia, occidentul e singura oportunitate. Regulile bine stabilite în alte părţi îi fac să aleagă alte ţări. E păcat pentru noi, avem o istorie…Am discutat la Bucureşti să aducem armeni aici, să continue tradiţia… Ei aleg occidentul, e mai bine acolo, au reguli, se integrează…Aici se fac driblinguri, suntem la poarta orientului, suntem mai puţin fermi în a aplica legile…Cei care iubesc driblingurile, vin aici. Dar sunt foarte puţini aceştia. Se duc în Olanda, e altă religie, dar economic ei sunt mai atractivi. Eu am 53 de ani, dar totdeauna am simţit că sunt român, am fost privit cu simpatie, nu am simţit că etnic are cineva ceva cu mine.
Rep.: A patra europă are şansa multiculturalismului în sânge.
G.L.: O lume monoculturală este şi autosuficientă. Majoritarii ignoră prezenţa celuilalt. Galaţii, paradoxal, este o astfel de lume monoculturală. Puţini ştiu câte ceva despre comunitatea armeană, despre comunitatea maghiară, puţină lume ştie despre comunitatea italiană, germană, suedeză. Poate în cimitire mai văd unii nume italiene, greceşti, şi se întreabă: au fost cândva aici oamenii ăştia? Trebuie amintit din când în când că printre noi trăiesc nenumărate comunităţi. Ne este comun nouă, şi tuturor zonelor Dunării, această prezenţă masivă a peste 100 de comunităţi care trăiesc în această zonă. Pe toţi ne-au afectat războaiele, holocaustul, masacrele, genocidul, politicile imperiale şi apoi sovietice, lucruri pe care occidentalii nu le cunosc sau nu le înţeleg. Noi venim cu nişte frustrări teribile, unele spuse, altele adunate doar în subconştient. Europa nu trebuie restrânsă doar la ceea ce este acum UE. Occidentalii cam aşa gândesc, că Europa se termină la graniţă, păzită mai amarnic decât cu sârma ghimpată. Nu sună tocmai bine. Ce dezastre ameninţă Uniunea, de trebuie păzită  straşnic? Noi trebuie să facem ceea ce nu vrea să facă Europa. Trebuie să forţăm această realitate geopolitică, ce începe la Prut şi se termină la Urali. Este o Europă în miniatură. Un savant din Kiev a iniţiat un atlas multiligvistic, focalizat în regiunea Odesa. Se vorbesc acolo peste 100 de limbi, e o realitate uluitoare, nu se vorbesc în Europa atâtea limbi câte se vorbesc în sudul Ucrainei, în sudul Basarabiei. Europa vrea un nou mod de comunicare. Acum e multiculturalism, bazat pe toleranţă. Este un model depăşit, este prea puţin, un majoritar se uită cu îngăduinţă la minoritar, îi dă voie şi acestuia să trăiască. Este atitudinea probată de imperii, ne trebuie o altă perspectivă…
Rep.: Poate că Europa este o formă mascată de imperiu.
G.L.: Este. Aşa este şi gândită. Cu centru puternic, cu margini care lucrează pentru centru. Nu suntem neapărat o colonie, dar avem voie doar la agricultură, servicii, turism. La asta ne-am angajat. Să nu ne mirăm că se închid fabrici. Să nu ne mire că va dispărea Combinatul. UE nu are nevoie de un nou val de aderări, ci de prognoză şi previziune. Serbia, Macedonia, Republica Moldova vor avea un şoc al refuzului…Comunităţile noi masive îi încurcă pe europeni, sunt destui care revendică teritorii…Sunt tendinţe centripete chiar şi la noi. Proiectul Moldovei mari a fost lansat la Iaşi, nu la Chişinău. Astea spun ceva. Ce faci cu o astfel de lume? Interculturalul este soluţia, dar nu este structurat. Să ne bucurăm de prezenţa celuilalt, cineva de altă cultură, limbă, religie, poate şi de altă rasă, ne poate îmbogăţi spiritual şi cultural. Nu se poate ca unii să aibă reguli foarte severe, iar alţii foarte avantajoase.

Silviu VASILACHE 30 - noiembrie - 2012

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”