logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Muzeograful Gheorghe Andreescu şi consilierul de patrimoniu cultural Marius Mitrof fac constatări lângă statuia poetului tras în marmură: Dacă statuia lui Eminescu rămâne acolo neprotejată, se va duce în doi, trei ani de zile

 

Reporter: Domnilor, fixăm ochiul public pe evenimentul de minimă maximă importanţă care se petrece pentru a 20-a oară în 23 de ani: psihoza distrugerii, vandalizării statuii lui Eminescu, furtul mâinii muzei care face parte din ansamblul sculptural dedicat poetului. Ce avem noi la Galaţi, o criză culturală sau o meschinărie jenantă?

Gheorghe Andreescu: La început a fost o glumă. Toată lumea a luat-o ca o glumă, ca o glumă sinistră, care se perpetuează în mod tragic, nu numai pentru un artist, dar şi pentru orice gălăţean. Statuia este a unei personalităţi marcante a culturi româneşti, Mihai Eminescu. Este simbolul culturii, este statuia care împlineşte 102 ani anul acesta de când a fost ridicată, îmi făcea plăcere s-o ştiu la locul ei, chiar copil fiind. Statuia a suferit câteva permutări, nu ştiu dacă au fost inspirate, şi m-am bucurat atunci când am revăzut-o în parc pusă pe soclu, chiar dacă nu a fost soclul ei iniţial, chiar dacă şi acum ansamblul lucrării suferă. Din ce cauză? Pentru că iniţial stauia era ridicată pe soclu, la o anumită înălţime, şi îi era protejată integritatea.

Rep.: Deci nu mai avem statuia originală!?                     

G.A.: Nu mai este…Atunci când a fost ridicată, lucrarea a ţinut cont de regulile monumentalităţii: trebuia să fie reprezentativă, monumentală, şocantă pentru vizitatorul parcului. Din păcate, nu s-a respectat această condiţie esenţială pentru un monument de for public, şi lucrul acesta este regretabil. Mâna muzei a fost un accident sau o glumă, nu ştiu cât este mit, adevăr sau reavoinţă, concluzia este că mâna se asamblează în fiecare an pe ger foarte mare, şi sunt condiţii improprii pentru o lucrare de restaurare, lipsind acel mediu necesar, între 18-22 de grade ca temperatură şi 45-65 la sută umiditate relativă pentru a face o lucrare de restaurare pe un obiect de marmură. Lucrarea are o valoare deosebită deoarece a fost făcută dintr-un bloc de marmură de Carrara, are o compoziţie extraordinar de interesantă, e monumentală şi făcută dintr-un singur bloc de piatră, iar singurul loc vulnerabil este acel bloc creat de mâna cu făclie, care a fost locul sensibil al statuii…Nu ştiu unde este mâna originală. Eu am avut un contract cu Primăria, acum 10 ani, prin care am restaurat mâna cu făclia, dar în fiecare an sunt nevoit s-o lipesc pe ger…de fapt s-o cârpesc.

Rep.: Aţi devenit figura anecdotică a restaurării statuii-sunteţi cunoscut ca omul cu portbagajul maşinii plin de făclii cu mână de muză.

G.A.: Din păcate. Și legat de acest trist eveniment. Contractul era pe perioada lucrării. Acum nu mai este contract. Fac restaurarea benevol.

Rep.: Primăria nu mai are interes, Direcţia de Cultură nu se implică?

Marius Mitrof: Problema mâinii ţine de mult, sunt ilustrate cu statuia din Grădina Publică, în care mâna există, dar făclia lipseşte.

Rep.: A fost un furt în două etape?

M.M.: Sigur că da, sunt vederile, avem dovada. E clar că încă de atunci se umbla la statuie. Era cineva pasionat sau poate erau mai mulţi…Practic, s-a distrus un monument istoric şi de for public, proprietate a Primăriei Galaţi, care are responsabilitatea de a-l proteja, de al întreţine, de a-l conserva şi restaura, când sunt intervenţii de orice natură. A fost o statuie mutată des, a fost în Parcul Eminescu, în 1911, apoi pe locul magazinului Modern, apoi în Grădina Publică…Iată ce se întâmplă când muţi un bloc de marmură, când n-o faci cu grija necesară. Acum, pe lângă degradarea mâinii, au început să apară şi fisuri în blocul de marmură, care se accentuează prin infiltraţii, prin îngheţ…Statuia se va distruge. Anul acesta am spus din nou Primăriei, că iarăşi a dispărut mâna, cam prin 17 decembrie. Este monument istoric reprezentativ, făcea parte dintre monumentele incluse în anuarele gălăţene din anii 1920, 1923, 1925. Iată ce importanţă are statuia pentru comunitatea gălăţeană, trebuie să nu ne batem joc de ea. Pe deasupra, este făcută de Friederich Storck, un mare artist. A costat mult o astfel de statuie, 12 000 de lei, în 1911, iar casa lui Alexandru Cernat, cumpărată de Climis a costat 29 000 de lei. Iată ce valoare, statuia lui Eminescu e cât jumătate dintr-o casă.

Rep.: Dle Andreescu, ce sugestii faceţi Primăriei pentru restaurare?

G.A.: În primul rând, statuia este înconjurată de spaţiu pietonal, şi nu mai are acea monumentatalitate necesară. Soclul original crea monumentalitate şi dădea unghiul din care trebuia privită statuia. Trebuie un nou soclu. Dar mai întâi, lucrarea trebuie luată, restaurată şi protejată în spaţiu închis. Nu am fi primul oraş în care statuile monumentale originale un sunt expuse în pieţe publice. La Florenţa, statuia lui David nu este cea originală, expusă în piaţă. Este o copie. Noi avem forţe artistice extraordinare la Galaţi. Aşa cum am făcut replica lupoaicei cu pui, tot aşa putem face o replică a statuii lui Eminescu, din marmură artificială. De aceleaşi dimensiuni, cu aceleaşi calităţi artistice şi cu aceleaşi calităţi vizuale, iar cea originală trebuie pusă într-un spaţiu închis. O spunea şi dl consilier, lucrarea se va degrada şi va cădea într-o bună zi. În partea dreaptă, zona de bază a lucrării, statuia este fragmentată. Apar aceste vine care străpung marmura şi se duc în sus, în zona de consistenţă a lucrării. A spus cineva că să-i facem o mână demontabilă. Nu se poate aşa ceva. Lucrarea este expusă la mari variaţiuni de temperaturi, a avut pe ea sânge de găină, grafitti, a fost vandalizată şi măzgălită pe anumite zone, deci este distrusă. Ba, ce este mai trist, autorităţile, în dorinţa lor de a astupa aceste mici intervenţii, au vopsit-o cu vinarom.

Rep.: Incredibil!

G.A.: Incredibil, da, au vopsit-o ca să arate bine, să fie albă. Am intervenit, am spălat-o, am expus punctul de vedere al specialistului dar şi al gălăţeanului. Pe mine mă doare, am crescut cu statuia lui Eminescu în suflet. Și apoi, am respect faţă de opera de artă în sine. Este o lucrare cu calităţi artistice deosebite, are un simţ al proporţiilor, un simţ al monumentalităţii, are calităţi de mesaj.

Rep.: Putem spune că este cea mai frumoasă statuie dedicată lui Eminescu?

G.A.: Evident! Fără discuţii! Chiar dacă îl idealizăm, pentru cultura noastră Eminescu este foarte frumos. Și ar fi păcat să nu păstrăm această imagine, chiar dacă nu corespunde sută la sută cu realitatea. Noi avem datoria să protejăm simbolurile elevaţiilor culturale.

M.M.: Pe 16 octombrie 2011, dl Andreescu a lipit o plăcuţă care marca centenarul statuii. Pe 10 ianuarie 2012, plăcuţa nu mai era. Era fixată undeva lateral pe postamentul statuii. Este lipsă de respect. Azi nu mai putem ridica un astfel de monument, cu astfel de materiale…

G.A.: Uitaţi-vă la ansamblu. Pare băgată în pământ. Înainte, când stătea pe soclul ei original, ţâşnea din pământ.

Rep.: Aţi propus cândva un proiect de reamenajare a parcului Eminescu.

G.A.: Am spus că trebuie făcută o replică din materiale composite, foarte ieftină, din răşini care să reziste la variaţii de temperatură şi umiditate, care seamănă cu marmura naturală. Este o răşină epoxidică din oxietilendiamină, la care se adaugă praf de marmură original, şi se toarnă în forma care redă toate calităţile artistice ale lucrării. Nici la Roma Laocoon nu este original expusă, nici David nu este original…Nici nu trebuie să ştie cineva.Trebuie să ştie specialistul şi cel care conştientizează…Dacă statuia lui Eminescu rămâne acolo neprotejată, se va duce în doi, trei ani de zile.

Silviu VASILACHE 18 - ianuarie - 2013

One Response so far.

  1. COBRA-GALATI spune:

    STATUIA LUI DUMITRU NICOLAE VREM!

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”