logoImpact EST nr. 840 - 29.09.2020

Ion Zimbru aduce orgoliile de maşscriist în apropierea zgomotelor  infernale de bloc care se întâmplă în Noul Galaţi 

 

Reporter: Dle Ion Zimbru , ne-aţi propus cu ceva timp în urmă să alegem variantele noastre de „mașscriism”: „Trecutul timpului prezent” sau „Prezentul timpului trecut”. Sunt reflexe de poet care scrie poezie de 15 ani la ziar?

Ion Zimbru: Da, am sărbătorit cu colegii de la Viaţa liberă 15 ani de poezie cotidiană la rubrica fixă de poezie  „Nec plus ultra”. Să stabilim de la început, orice poet este scriitor, dar nu orice scriitor este poet. Încă de acum 15 ani directorul Radu Macovei mi-a pus problema rezistenţei în timp a rubricii. Parasimpaticul nostru editor Teodor Parapiru a spus că dacă măcar o treime rezistă, tot este o performanţă. De doi ani întreţin o rubrică de scrieri, amintiri, întâmplări, „Divina tragedia”, pe care dv o vedeţi sau n-o vedeţi în fiecare zi. Datorită rubricii de poezie am reușit o performanţă deosebită, cu care nu mă laud dar se laudă foarte mulţi, am cel puţin o mie de cititori zilnic. Cred că este remarcabil. Tot Parapiru a spus că dacă am un cititor la mia de locuitori, este uluitor.

Rep.: Marin Preda a ironizat spiritul vulgar agresiv-se poate și cu poezie, dar se poate supravieţui și fără.

I.Z.: Și Friederich Schiler a scris: la ce e bună poezia în vreme de secetă? Poezia nu ne asigură banii de buzunar, dar poezia este acea cantitate zilnică fără de care ajungem niște uniformi, ajungem să ne plângem de lipsuri. Poezia este… nu este balta în sine, ci aburul pe care îl vedem ieșind din acea baltă. Este un fel de nec plus ultra, adică mai mult de atât nu se poate. Este cantitatea de frumuseţe pe care trebuie s-o consumăm zilnic. De aceea străzile sunt pline de rebuturi, nimeni nu mai vizitează biblioteci, toţi sunt ocupaţi cu fotbalul, toţi se duc să mănânce seminţe pe stadion, toţi fac cu totul și cu totul altceva…Este traba lor, am spus-o de o mie de ori… Nu vreau să facem un interviu despre disputa mea cu autorităţile orașului! Sunt zgomote infernale care se întâmplă în Noul Galaţi. Nu găsim în ţara asta un pic de liniște. E un balamuc în fiecare noapte, tot felul de săriţi de pe fix vin să facă scandal în cartier, dacă suni la Poliţie spun că Primarul aprobă așa ceva. Nu cred că… Iată de ce este importantă poezia. În momentul în care eu vin la 12 noaptea acasă, cu prietenii și cu nevasta, și începem să urlăm ca nebunii, eu cred că dacă atunci cineva ne-ar citi„Mistreţul cu colţi de argint ”al lui Ștefan Augustin Doinaș, lucrurile s-ar mai liniști. Oricum, cei puţini care iubesc poezia- faţă de cei mulţi care nu iubesc poezia și în general nu mai iubesc nimic , nu mai sunt în stare de iubire- sunt mult mai importanţi  decât marea masă de manevră politică, așa cum știţi că se face astăzi, nu numai la Galaţi, ci în toată ţara… Această ţară are o rezervă uriașă de tandreţe, de sensibilitate, și mai ales în Moldova, unde se simte foarte bine influenţa slavonă. Citesc în presa literară de peste tot, constat că poezie se scrie mai ales în România și mai ales în Moldova. S-a terminat cu poezia franceză, s-a terminat cu poezie engleză, s-a terminat cu toată poezia din lume…

Rep.: Deci, să exclamăm„Excelsior!” în jungla urbană?!

I.Z.: Eu exclam „Excelsior!” în fiecare zi. Sunt foarte convins. Atâta timp cât merg la bibliotecă și văd copii elevi în sala de lectură, luând cărţi și aducând cărţi, sunt convins că suntem salvaţi. E ca atunci, când noi, cenaclul„Noduri și Semne” spălam statuia lui Mihai Eminescu în parc, iar poetul Adrian Păunescu a văzut treaba asta filmată de o televiziune din Chișinău, și a spus: „Dacă cineva poate să facă treaba asta, înseamnă că suntem salvaţi”. Suntem salvaţi! Cei mulţi care urlă pe stadion, e treaba lor, dar să nu mă deranjeze pe mine. Să urle toată lumea , și să asculte ce vrea, dar în căști. Eu am ajuns să stau cu căști antifonice acasă. Se prăbușește blocul în care stau, în triunghiul tristeţii, la Spitalul judeţean….

Rep.: Poate că unui poet nu-i este dat să trăiască în aceste cutii de tortură, numite blocuri.

I.Z.: Nu, domnule, nu! Poetul nu trebuie să stea într-un turn de fildeș, nu trebuie să stea nuștiu unde… Eu am scris cele mai frumoase poezii într-o centrală nucleară, într-o centrală atomică, în combinat… Dar să ne înţelegem. Una este să trăiesc într-un zgomot necesar, și alta e să trăiesc într-un zgomot pe care cineva îl face ca să se distreze. Cum Dumnezeu să te distrezi la 1000 de decibeli? Cum te distrezi când îţi cade varul de pe pereţi? Când îţi cad icoanele… Eu nu pot să…

Rep.: Poate că o minte deschisă scoate și de aici emoţie artistică.

I.Z.:  Emoţia artistică, în viziunea marelui estet Tudor Vianu, este unghiul în care aștepţi aceste emoţii. Ce emoţii să am când primii care m-au trimis la plimbare de pe esplanada de la Sala Sporturilor au fost cei de la SMURD? Du-te acasă, noi suntem aici să-i luăm pe cei care urlă, dacă li se face rău! Așa se clătinau bolnavii în spital… Cu aprobarea Primarului. Ăsta este infernul din Noul Galaţi.Fiecare să facă ce vrea, că așa-i în democraţie. Dar responsabilitatea, unde este? Libertatea înseamnă în primul rând responsabilitate. Nu urlete, de se aude meciul din Galaţi la Iași.

Rep.: Poate că aveţi niște defecte, cum vă autopersiflaţi cândva.

I.Z.: Am un defect mecanic-din cauza bătrâneţii, unul electric, cordial… cardiac… Din cauza stresului m-am îmbolnăvit de inimă. Am fost de 20 de ori la Urgenţe, cu stres, cu boală, cu paroxism din cauza oamenilor ăstora… Și mai am un defect atomic, cu o apăsare extraordinară în zona encefalului mic. Tot din cauza stresului… Eu așa m-am învăţat, să păstrez liniștea, căci noi avem nevoie de liniște, nu de hărmălaie. Așa mi-au spus și sponsorii, și mentorul meu Ioanid Romanescu, și Teodor Parapiru, și prietenii mei…Ei nu mi-au spus că trebuie scris de sus în jos și de la stânga la dreapta, ci m-au trimis la bibliotecă. I-am dat telefon lui Mihai Costache, purtătorul de cuvânt, dacă poate face liniște în orașul ăsta. Mi-a zis că lumea vrea să se distreze, dacă doi vor zgomot și doar unul liniște… Se dă pâine și circ… Ei sunt masa de manevră, cea de pe stadion, ei te votează punct ro.

Rep.: Titlul volumelor de poezie pe care le-ai scris-„Trecutul timpului prezent” și „Prezentul timpului trecut” sugerează un joc de cuvinte sau chiar o cheie de subînţelesuri?

I.Z.: Cultiv paradoxul, și de aici și oximoronul. Sunt titluri foarte limpezi.„…Ce prezent! Și ce trecut ! Mă-ngrop în poezie și în vântul strâmt și sfânt, și repetent.” Așa am înţeles eu să simt trecutul timpului prezent și prezentul timpului trecut. Exact cum spune cine spune:„Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”-eclesiastul, nu? – pentru mine dacă poezie nu e, nimic nu e! Poezia a devenit pentru mine un mod de viaţă, fără poezie nu știu ce aș face. Cred că aș deveni banal ca un scârţâit de ușă. Sau n-aș mai avea ce să caut aici, m-aș duce acolo…

Silviu VASILACHE 16 - ianuarie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...