logoImpact EST nr. 850 - 30.11.2020
logo

logo

_pag2_570.inddTraian Iacomie şi Tudorel Tănase trec cu frigul în oase prin programul de genocid al Primăriei Stan

 

Rep.: Genocidul prin frig şi întuneric nu este o poveste, ci o cruntă realitate pe care o încercaţi de un an, adică de când Primăria a preluat de la Colegiul tehnic Aurel Vlaicu trei cămine. E o strategie a dispreţuirii chiriaşilor din aceste cămine?

Traian Iacomie: Condiţiile de trai din aceste blocuri sunt inumane. Nu credeam să-nvăţăm să suferim atâta. Atât de mult ne-am dorit să avem un acoperiş deasupra capului, dar căminele nu mai sunt un acoperiş. Aţi văzut coşmarul în care locuim…

Rep.: Da, căminele sunt un fel de grotă locativă. Au întuneric, frig, umezeală, mucegai. Şi în grote nu vine nici Moş Crăciun?!

T.I.: Înainte de Moş Crăciun, putea să vină Moş Nicolae. Speram că aducă ceva, măcar o luminiţă la un brad, la copii. N-a fost să fie. A trecut şi 1 decembrie, pentru care eram mândru că sunt român. Acum, nu mai sunt mândru că sunt român. Mă mândresc doar că supravieţuiesc.

Rep.: Ce mai puteţi face ca să schimbaţi starea de acum?

Tudorel Tănase: L-aş invita pe Primarul Marius Stan să doarmă în cămăruţa aia. Să treacă şi el prin testele de supravieţuire, să-şi vadă copilul cu brumă la gură, la trei noaptea, când te trezeşti de frig. Am aşteptat, au început şcolile, au trecut şi alegerile, au fost sărbătorile… Tot minţiţi am fost, nu mai avem nici o şansă. Chiar dacă am avut contract pe şase luni, noi ne-am plătit datoriile pe tot anul. Ca proprietar, Primăria trebuia să furnizeze ceva. N-a dat nimic. Avem copii mici, n-avem nici o sursă de încălzire. Nu interesează pe nimeni asta! A fost un om care a murit de frig în cămin, l-au luat cu targa…Ca să te ia în seamă cineva, trebuie să fie morţi? Am ajuns la disperare. Nu vezi pe nimeni de la Primărie pe acolo. Măcar să ne spună: „Ştiţi ceva? Ia ieşiţi afară şi dormiţi în corturi!” Că e tot aia, ori în camere, ori în corturi.

Rep.: Chiria plătită anticipat pe tot anul nu v-a salvat?!

T.T.: Nimic nu ne-a salvat. Am plătit pe tot anul, dar degeaba. Stăm tot în frig şi în întuneric. Ne interesează curentul, să putem avea şi noi o viaţă…N-am avut Crăciun, n-a fost Revelion, n-a fost sărbătoare…L-am votat pe Marius Stan cu toată inima, ne-a făcut nişte spectacole…Ne-a promis multe, că ne face balcoane…Şi nu ne primeşte nici măcar în audienţă.

Rep.: Primăria a preluat căminele cu tot cu cele trei miliarde de lei vechi datorie?

T.I.: Nu a preluat şi datoriile. Căminele s-au preluat prin hotărâre a Consiliului Local. Fosta conducere a Liceului cerea sume exorbitante şi la chirie, şi la utilităţi. Chiar ne doream să fim preluaţi. Eu locuiesc acolo de 20 de ani, dar mai prost ca acum nu am dus-o niciodată. Ne chinuim de şapte luni cu frigul şi întunericul. Nu vrem decât drepturile. Vrem să putem aprinde un bec în cameră. Să putem pune un calorifer în priză, căci nu avem energie termică în cămine. Gheorghe sau Vasile nu are contract cu Primăria, deci nu putem să-i cerem bani pentru plăţi la Apaterm. Sunt mulţi care au plecat, şi au lăsat datorii de zeci şi sute de milioane pe capul nostru, bunii platnici. Noi nu aveam unde ne duce, că plecam şi noi.

Rep.: Oamenii pleacă, datoriile rămân, dar în contul cui?

T.I.: În contul nostru, al celor care am rămas. Am strâns o sumă de bani, ca să plătim şi să avem şi noi energie. N-am avut cui să dăm banii, n-am rezolvat nimic.

Rep.: Puteaţi face o asociaţie a chiriaşilor, care să încaseze, sau Primăria trebuia să numească un administrator al căminelor?

T.I.: Ne puteam gospodări şi singuri, dar fără sprijinul nimănui…Nu se uită nimeni la tine. Ne-am gândit că poate vinde căminele. Primăria vinde patru pereţi cu mucegai şi fără lumină. Poate că cineva s-a gândit că ne vom gospodări singuri. Asta a fost intenţia. Şeful Spaţiului Locativ ne-a spus de mersul la piaţă, unde cumperi brânză dacă dai bani. Dar eu dacă dau o chirie, întreb: ce mi se oferă? Ni se spune mereu: plătiţi-vă datoriile! Datoriile cui? Nu sunt ale mele, sau ale dlui Tănase. Datoriile sunt ale celor care au plecat.Şi nouă ni se cere să plătim.

Rep.: A trecut un an de la preluare. Ce a făcut Primăria, ca să schimbe situaţiile?

T.I.: N-a făcut nimic! Ba, au făcut nişte şanţuri, ca să aducă apa până la bloc. Dar pe noi nu ne durea acea apă, pe noi ne durea curentul electric. De şapte luni nu mai ştim ce e aceea lumină în casă, nu ştim ce să le oferim copiilor noştri. Dacă auzi un zgomot pe hol, îţi este frică să scoţi capul afară. Boschetarii vin şi sparg camerele sigilate de Primărie. Nu îndrăzneşte nimeni să iasă pe întuneric. Dacă nu mi-a spart uşa, la ce să ies? Să-mi dea mie în cap? Bun, rău, sunt capul familiei, trenbuie să-mi duc până la capăt crucea…

Rep.: Avem Poliţie Comunitară bugetară. Aţi sunat?

T.T.: Am sunat, au venit prima seară…A doua seară au venit doar boschetarii. Poliţia spune: ba că nu are maşină, ba că are alte apeluri…Păi Primăria ce crede, că o să aducă cheia la predare cel care are 100 de milioane datorii? Cei care pleacă nu aduc niciodată cheia. Şi noi mai stăm un an, mai stăm şapte luni…Nu ne bagă nimeni în seamă. E frig, nu le putem face copiilor baie…Am ajuns la disperare. Vrem să ne urcăm pe bloc, cu copii, şi să explodăm buteliile. Aste ne mai rămâne să facem.

RDH 16 - ianuarie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...