logoImpact EST nr. 795 - 14.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

_pag2_623.inddConsilierii locali Cristian Dima şi Vergiliu Vals caută strategii de dezvoltare în Galaţiul rămas în subdezvoltarea goală

Reporter: Ştim ce e bugetul-marea colectare de bani de la cât mai mulţi contribuabili, pentru a-i da pe mâna puţinilor aleşi, care îl cheltuiesc cu dispreţ. Ce nu ştim e dacă acesta este bugetul care ne trebuie.

Vergiliu Vals: Cred că e puţin exagerat să spunem că cheltuim cu dispreţ.Ţinând cont de experienţa ultimului an, nu reuşim să cheltuim cât ne-am propus. Vorbesc de bugetul de dezvoltare, că altfel suntem extrem de eficienţi în a cheltui bugetul municipiului. Cheltuim pentru asistenţă socială, cheltuim pe subvenţia de căldură şi pe cea de transport, însumat, nişte zeci de milioane de euro pe care i-am putea foarte uşor transfera din bugetul de funcţionare în bugetul de dezvoltare, şi în acest caz Galaţiul ar depăşi statutul de oraş prăfuit din punct de vedere economic, şi am deveni mult mai atractivi pentru tot ce înseamnă investiţii. Pe o statistică apărută în media, suntem pe locul 18 ca nivel de atractivitate a investiţiilor, şi pe ultimul loc între oraşele cu peste 100 000 de locuitori. Sunt oameni în Galaţi care au alt nivel de aşteptări, şi acest nivel de subdezvoltare la care am ajuns a determinat şi scăderea populaţiei. E un semnal de alarmă din 2011, şi care nu s-a transpus în politici eficiente, cu rezultate imediate, pe termen mediu şi lung.

Rep.: Ce credeţi, suntem complici la această subdezvoltare?

V.V.: Suntem complici cu toţii. Fiecare dintre noi a avut rolul lui în această piesă. E o piesă de umor negru. Cu clasă politică, aleşi şi alegători. Cei care au fost la conducerea Galaţiului în aceşti 26 de ani au fost aleşi democratic. Cu toţii suntem responsabili în acest proces democratic, în care am târât oraşul…

Rep.: Dle Dima, de ce vă complaceţi în această complicitate la prăbuşirea Galaţiului?

Cristian Dima: Eu consider că nu ne complacem, şi atitudinea mea personală vehementă în dezacord cu politica pe care am avut-o, am promovat-o şi pe care am adus-o în faţa electoratului în 2012 m-a adus în imposibilitatea de a-i reprezenta, cel puţin jumătate de mandat. Noi am dat primarul din coaliţia USL şi am avut convingerea că va urmări proiectele de campanie electorală. Am constatat că proiectele propuse cetăţenilor nu prea s-a ţinut cont de ele în primul an, în al doilea a fost chiar mai rău, şi iată-ne la final de mandat în plin derapaj. Am făcut tot ce a depins de mine, am propus proiecte pe ordinea de zi, n-au fost admise, n-au fost dezbătute, am ajuns în situaţia ridicolă de la ultima şedinţă când colegii liberali, poate şi profesionişti, au lipsit de la şedinţă. Eram întristat şi copleşit.

Rep.: Ce înseamnă asta?

C.D.: Regula este că trebuie să lupţi, pentru a îndeplini mandatul încredinţat. Nu laşi o majoritate ieşită dintr-o minoritate să se implice în costuri şi cheltuieli pentru care nu au mandat. Probabil că nu pot avea o atitudine publică tranşantă, şi au preferat să nu vină în plenul CL. E o situaţie periculoasă privind deciziile de cheltuire a banului. E o graniţă periculoasă, dintre legal şi ilegal în cheltuirea banului public. Problema este că o parte din banii de dezvoltare se duc pe consum, pe funcţionarea municipiului. Se cheltuie şi nu lasă nici o urmă durabilă şi favorabilă. Păi, ce răspundere e să fii conştient că în fiecare zi ai dispus cheltuirea a 400 000 de euro!

Rep.: Şi noi care ne gândeam că alesul suprem e frământat de deviza: „Azi ce mai jefuiesc şi mai risipesc?”

V.V.: E trist că nu am găsit soluţii la problemele importante-sistemul centralizat, unde se duc zeci de milioane de lei, sistemul de transport, unde se duc 27 milioane de lei anual, şi cu care puteam într-un an de pauză să cumpărăm mijloace de transport adecvate. Ar fi scăzut costurile, ar fi crescut eficienţa…

Rep.: Dar trebuia să fie şi pomană electorală.

V.V.: Să recunoaştem şi asta. Să recunoaştem şi că sistemul centralizat este cel mai mare eşec al nostru. După patru ani nu avem nici măcar o strategie.Au fost vreo trei sau patru studii, am prezentat şi soluţii, am cerut schimbarea din temelii, creşterea gradului de încasare.

Rep.: Cine este strategul acestor strategii nefericite?

V.V.: Mi-e greu să-l precizez…

C.D.: Noi liberalii am avut o strategie, elaborată de un ONG care se ocupă de astfel de strategii. A fost gratuită, dar nu se aplică, nu este nici încercare de aplicare…Ea propunea să facem energie cu centrale de cartier, în cogenerare, care reduc pierderile substanţiale de pe reţeaua de agent primar.

V.V.: Care sunt de 55%, după ultimul studiu făcut de BEI.

C.D.: Când am aflat că sistemul de apă caldă generează pierderi de 90%, am fost făcuţi praf. Nimeni nu a înţeles cum poţi livra un serviciu cu 90% pierderi. Dar halucinantă nu este numai lipsa strategiei în cei patru ani, ci decizia administraţiei de a construi un cartier de locuinţe la nişte preţuri exorbitant de mari. Nu l-am avut în strategie, nici în planul de dezvoltare, nu am venit în faţa electoratului cu asemenea aberaţie. E vorba de cartierul social, unde spaţiile sunt unele dintre ele mai mici decât un padoc de câine. Am fost acolo, sunt îngrozit…

Rep.: Cine este strategul şi arhitectul?

C.D.: Arhitectul doar a pus în pagină ce s-a cerut.La termie strategia era de echilibrare a costurilor cu încasările, dar la cartierul social, al celor mai năpăstuiţi oameni, încălzirea este cu cel mai scump mijloc-electric. Nu e nici un sistem modern, tip pompă de căldură, acum nu se câştigă nimic, kilowatul electric în termic se face în procent de 70%…

V.V.: Investiţia iniţială în acest sistem de încălzire este cea mai mică-sistemul electric.

C.D.: Am ajuns la cheltuieli pe metru pătrat de făceam un hotel de cinci stele. Sunt costuri directe şi costuri ascunse. Când am discutat iniţial, era de 150 de euro pe metru pătrat de construcţie de padoc social. Acum au ascuns nişte costuri, de ies 700 de euro pe mp.

V.V.: Nu sunt aceste costuri. Conform ultimelor documente, costurile sunt de 600 de euro pe mp. Mare sau mic, nu are importanţă. Problema e că după accidentul Colectiv, incompetenţa se acoperă cu hârtii şi cerinţe. S-a cerut un zid antifoc la centrul de trafo, nu era spaţiu, s-a schimbat amplasamentul pe un spaţiu privat, s-a amânat deschiderea…Zona socială este însă la modă în România şi consumă resurse şi mulţi bani. Era o nevoie şi se va investi. Dar cu preţul unei întârzieri la capitolul investiţii.

Silviu VASILACHE 19 - februarie - 2016

Lasa un raspuns


Hahui a încolonat

Ca director al Poliţiei Locale, el mai pune peste pensia ...

47 de funcţii din A

Pesedeul a folosit cu succes metoda numirilor în funcţiile de ...