; charset=UTF-8" /> Şansa turistică a Galaţiului are nevoie de poveşti | Impact EST nr. 796
logoImpact EST nr. 796 - 19.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

interviu Fetecau CilincaDecanul Cătălin Fetecău şi scriitorul Victor Cilincă mai caută poveştile de fundament ale Portului universitar Galaţi

Reporter: Haideţi să încercăm o şedinţă de furtună pe creiere, centrată pe soluţii de stopare a prăbuşirii celui mai mare port la Dunărea Maritimă-Galaţii. Ce credeţi despre furtunile pe creiere la Galaţi?

Victor Cilincă: Ne îngrijorează, e un cuvânt care începe cu furt…Ha,ha!

Cătălin Fetecău: Eu sunt optimist. Corabia Galaţi e în plutire, nu am naufragiat deja, chiar dacă nu mai este mult…Multe soluţii de salvare vin dintr-un mediu unde sunt mulţi tineri, pe care încerc să le aplic, în limita posibilităţilor. Implicarea tinerilor şi a universităţii este extrem de importantă. Mă gândesc că oraşul nostru ar putea fi numit „Oraş Universitar”, am putea reface panoul de intrare în oraş cu această emblemă. În fond, sunt 12. 000 de studenţi şi încă 2000 de cadre didactice şi personal auxiliar.

Rep.: Nu e un brand unic, avem atâtea oraşe universitare…

C.F.: Da, dar în zona de sud-est, este cel mai important centru universitar. Încerc să fiu obiectiv, orice firmă privată care vrea să investească, se interesează de existenţa unei instituţii de învăţământ superior.

Rep.: Dacă cineva a propus să adoptăm denumirea de „Port liric”, de ce n-am încerca şi „Galaţi-port universitar”?

V.C.: De ce nu? Noroc că str. Domnească este aproape de port. Mai demult s-a propus o linie de tramvai pe Domnească, dar nu s-a acceptat, se tulbura liniştea teilor, nu mai era strada patriarhală…Avem şi povestea cu pietrele de pe Domnească, care au o istorie, cu mina de unde se extrag, din Măcin, care era a poetului Alphonse de Lamartine, care a primit-o în dar de la sultanul Abdul Mejid, probabil pentru servicii. Oricum, dacă ai o stradă model, pe care pun un palat de sticlă, nou, elegant, lângă un palat vechi, automat scazi din valoarea construcţiei vechi. Lucrurile trebuie să fie la fel, şi felinarele, şi pietrele, ce trebuie păstrate…Şi zona pietonală, de plimbare. Se pot face multe, dar trebuie să ai gust. Poţi să fii un inginer bun, dar dacă n-ai citit şi o carte, n-ai văzut un spectacol de teatru, n-ai căscat ochii la un film, să înţelegi ce se întâmplă, ţi se pare în regulă să ai asfalt în faţa unui palat. E drept, am văzut la Viena catedrala Sfântului Ştefan asfixiată, de un magazin din sticlă în spate. Şi la ei a fost o presiune economică, dar…

Rep.: Avem o şansă să revenim la durabil?

V.C.: Trebuie să vedem puţinele lucruri care s-au făcut bine. Mereu amintesc de ce a fost mare prinţul Moruzzi. A fost de două ori primar, ceea ce este destul de rar, dar a fost primul primar din istoria Galaţilor care a avut nebunia şi curajul de a face un împrumut public, pentru a face cartiere întregi. Până atunci se făcea o străduţă, presa scria de scandaluri cu banii băgaţi în buzunar, dar al a făcut în întregime Cartierul Portului-şi ar trebui să-i poarte numele-pe credite pe mai mulţi ani.

C.F.: Erau oameni de echipă, au stabilit o strategie şi au imprimat un stil de construcţie. Galaţiul un pic mai evoluat şi deschis spre şansa turistică are nevoie de poveşti. Dacă nu avem atmosfera de altădată, trebuie să folosim butaforii. În câteva zone din oraş trebuie să inventăm nişte puncte de atracţie. Chiar dacă poveştile ar fi niţel denaturate, dacă locul respectiv n-ar respecta întru-totul istoria, legenda recreată şi recompusă ar putea atrage…

Rep.: Nu credeţi în lucrările faraonice? Tunel, pod suspendat, aeroport…

C.F.: Nu cred că bugetele noastre ne-ar permite să facem lucrări de genul acesta. Dar proiecte pentru reabilitarea unor clădiri se puteau face.

Rep.: Un proiect pentru reabilitarea rezervaţiei de arhitectură veche din str. Domnească se poate face?

V.C.: Se poate, totul e trecut în planuri de urbanism. Dar trebuie stabilite priorităţile şi oportunităţile. Mereu au fost dispute-nu finanţăm aeroportul că trebuie să dăm bani la port, aeroportul face concurenţă. Aşa era prin anii 30, aşa este şi azi. Trebuie gândit. Noi nu avem o singură clădire casă memorială. Am avut una- Casa Costache Negri-şi am pierdut-o, acum e Camera de Comerţ. Şi când te gândeşti că la Galaţi ar putea fi un Centru Cultural al Unirii. Iată, la Brăila s-a făcut Casa Panait Istrati din Casa Grădinarului, în Parcul Central. Când vrei să faci, găseşti un spaţiu, chiar dacă nu este cel original. Este la Galaţi şi o casă mică, amărâtă, casa Nae Leonard. Nu poţi face casă memorială, dar pui o placă memorială şi faci muzeu alături…. La fel cu Casa Papadat-Bengescu, una dintre puţinele femei-scriitor. Dar n-o aducem la Galaţi, o ţinem la Iveşti… Trebuie să ai echipă, trebuie să ştii ce ceri. Trebuie să dezvoltăm oraşul peste Dunăre. Acolo încă este nisip, acolo a fost Plaja Duduia, apoi Cocuţa. Hai să facem o tabără, apoi un orăşel de vacanţă, pentru cei cu bani, apoi…Putem face nişte regate anuale, putem dezvolta portul de ambarcaţiuni. Problema e că nimeni nu dă semnalul. Eu de fiecare Sfânta Maria mă plictisesc. Dacă ne dezvoltăm peste Dunăre, vine şi podul.

Rep.: Dle Fetecău, dv aţi făcut la Facultatea de Inginerie un modul al Muzeului Navigaţiei Fluviale. Cine se angajează să amplifice proiectul?Dacă nu noi, atunci la Vaslui?

C.F.: Probabil că se va face la Vaslui. Ha, ha! În fond, strategia Dunării este stabilită la Cluj şi la Bucureşti. În perioada interbelică erau la Galaţi 23 de consulate, şi acum…Avem onorifice două. Plecând de la o idee de muzeu de la Palermo, am realizat şi noi un muzeu de motoare diesel. Unul este un MAN, de la submarinul Rechinul, unde experimentează studenţii Facultăţii de Arhitectură navală, singura din România. Avem şi o machetă a submarinului, prin susţinerea Şantierului Damen. Deja acest mic muzeu poate fi inclus într-un circuit, până vom face un Muzeu plutitor. Brăila are deja unul. Poate fi făcut un proiect pe fonduri europene.

Rep.: Trebuie făcută o fundaţie a Muzeului?

V.C.: Sunt atâţia marinari în Galaţi, se pot constitui imediat în Fundaţia Muzeului. Trebuie făcut neapărat un ponton plutitor al Muzeului, pentru că avem o istorie impresionantă a navigaţiei…Şi Pânzarul să fie una dintre piesele importante ale Muzeului. Care să fie însă pus pe uscat, pentru că nu va mai pluti niciodată.

Rep.: Da, incredibil, dar adevărat, Pânzarul nu stă pe uscat, putrezeşte pe uscat.

Silviu VASILACHE 26 - februarie - 2016

Lasa un raspuns


De 16 ani, Gh. Marda

Toate fişetele şi rafturile redacţiei Impact-est, inclusiv un compartiment al ...

Bugetarii de lux Ali

Familia Alin şi Paula Stafie este una norocoasă şi cu ...