logoImpact EST nr. 787 - 18.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Tudor Iordăchescu pune accentele româneşti ca un ţăran intelectual uitat în Bugeacul Dunării de Jos din Ucraina 

 

Reporter: Domnule Iordăchescu, care sunt accentele care trebuie puse de un om din Hagi Curda către oaspeţii grăbiţi din România?

Tudor Iordăchescu: O, beciuri pline de beţii şi vii/ strămoşii noştri s-au născut în vii!/ Şi în loc de lapte dulce/ ei tulburel se învăţau a suge. Măi, vinule, pe unde tu n-ai fost/ închis la adăpost…Ai fost închis şi-n cazemate de stejar!/ Trag un ulcior, trag două şi trei/ şi dintr-o dată mi se pare/ că glopul pământesc e un butoi/ ca-n Hagi Curda pe la noi!

Rep.: Ha, ha, ha! Bune accente, pline de lirism!

T.I.: Noi suntem aici de nu mai puţin de o mie de ani! Poezia vine cu un om din Basarabia, pe care îl doare sufletul de ce este pe la noi. A închinat la toate satele din sud câte o poezie. A închinat una şi pentru satul nostru, Hagi Curda. Hai noroc, vă salut şi vă rog: mai des veniţi! Şi cum vă spuneam, poezia închinată e ca un imn al satului. „Pe malul ghiolului Chitai/ cad luturi grele peste ape/ Se surpă gurile de rai/ vrând să ne dezgroape. Şi să ne puie mărturie/în faţa celor mulţi şi răi/ că noi suntem de o veşnicie/pe-aceste luminate văi. Obijduiţi dar plini de vrere/şi de prea vrednice virtuţi/am fost un suflet cu durere/şi nu ne-am dat bătuţi. Ne-au smuls biserica din vatră/ne-au îmbătat să zicem da/când câinii a năpastă latră/HagiCurda! Hagi Curda! Hagi Curda, amară floare/ eu lângă inimă te am!” Acesta este imnul satului, o picătură de suflet pusă pentru noi,  de domnul Vadim Bacinschi. În cartea mea despre Hagi Curda am pus o leacă de simţământ, de durere, ce nu poate fi explicată…Am făcut-o cu toată inima, am pus adevăruri, dovezi, din ziare, cărţi, şi am pus şi câte o poezie. Şi eu aş vrea să scriu, dar nu pot. Cei care pot, sunt puţini, dau glas despre Basarabia românească, să spună adevărul mare, că eu sunt român. Eu am tricolorul aici, ca odor al sufletului. Am fost de partea Iuliei Timoşenko, cu Partidul Regiunilor. Are o idee bună, o intenţie normală, şi socot că trebuie să trăim cu gândul libertăţii, pe timpul aista. Ianukovoici nu-i la locul lui, nu poate fi comandir, nu poate fi şăf, nu are dreptul moral, după legile lumii. Timoşenko a fost o femeie care a vrut să facă multe, dar a făcut o greşeală. Am s-o spun, nu se ştie dacă greşeala poate fi spusă în alte momente. Problema ei greşită este aşa. A întrebat-o: „Dacă  vrei să faci aşa în Ucraina, de unde ai să iei resurse?” Dumneaiei a spus: „Am să iau de la tine!” I-a spus în faţă, celui care a luat capital nelegitim. Asta a fost greşeala ei principală, milionarii au pus-o pe ea în…(soţia îl apostrofează: Taci! Mănânci bătaie! Ne împuşcă!) Ei, da care n-a murit! Poate că o furat, da aşa a fost timpul…Trăim ca animalele, dar jertfa…cum se spune?…aici oleacă nu ştiu să vorbesc…Hof! Când s-a despărţit Uniunea, s-a destrămat, ei erau milionari, acum legea le-a dat voie, să-şi tragă hoitul lui, să devină oligarhi. De asta o pune pe ea la punct. Nimeni nu-i întreabă pe parlamentari…Nu-i dă voie să iasă din închisoare…Că dacă iese, cuiva nu-i place…Mda.

Rep.: Ce mai gândesc românii din Bugeacul Dunării de Jos?

T.I.: Nimeni nu vrea să facă şcoli româneşti. Zice că nu suntem români. E chestie de politică…Nu avem şcoală. Avem doar câteva clase în limba română. Am să dovedesc că ce-am spus, aşa este. Scriu în cartea mea că am avut 20 de ani de independenţă. După fiecare adresare merge şi o poezie din partea locului. Poţi să fii tâmpit de tot, şi tot înţelegi! Eu sunt român, feciorul sau nepotul lui Traian şi Decebal. La noi, în sudul Basarabiei, circulă ziarul din Odesa, cu asociaţia moldovenilor din Ucraina, care bârfesc prostiile prostiilor din lume. Păi, dacă o rămas că şi Eminescu e moldovean din talpă…Am avut abonare, cam jumate de an, dar n-am mai rezistat să citesc prostiile lor. State, Chişlac, Loanţă…Prostiile prostiilor. Şi e un ziar recomandat pentru şcoli, pentru elevi…Noi nu mai avem ziar. Acum primim ziarul Sud-vest, din Anenii Noi. „Luceafărul” face mare pacoste pe aici! E cel mai mare duşman al poporului. Duce lumea în eroare, sunt uniţi cu tâmpiţii din Republica Moldova, de-ai lui Voronin…Aici suntem moldoveni, vorbim moldoveneşte, e clar…Prostii! E mâna lor şi la radio, e şi la lege, şi oamenii cred, că dacă zice acolo…Nimic despre regulile europene, cu proporţiile populaţiei, cu folosirea limbii române în administraţie.

Rep.: Românii din Bugeac sunt sub o presiune mai mare din partea autorităţilor ucrainene, decât cei din Bucovina?

T.I.: Anume asta e. Aici, tot ce se petrece, dacă este o lecuţă de alipire, de atenţie, o lecuţă de atârnare de limba română, de Moldova – este înţepat. Erau înainte de 89 două autobuze mari de la Ismail la Chişinău, care se porneau fix la aceeaşi oră, se întâlneau la Comrat. Acum nu mai este nimic absolut, ca să nu se mai facă legătura cu Republica Moldova. Să nu mai circule, să nu mai facă legătura. Diploamele din România, din Republica Moldova nu sunt recunoscute. Şi atunci omul stă şi se gândeşte: de ce să dau eu copilul acolo, ca să se ducă undeva, nu să vină acasă, lângă mine? E politică păcătoasă. O fac special, să nu mai avem legături. E doar un microbuz totuşi, o cursă la Chişinău, care vine la Ismail o dată pe zi. Asta e! Ce să mai vorbim? Înainte copiii se duceau în Chişinău, în Cahul…Erau şcoli superioare, dar acum nu se duc nicăieri, pe ici , pe colo, că dacă se duc în Moldova, au probleme. E un lucru înţeles de toţi, dar nu înţeleg şi ai noştri…Tâmpiţii noştri!! Of!

Rep.: Oamenii se întâlnesc, simt nevoia să vorbească?

T.I.: Măi, fraţilor, da eu mă gândesc la altă întrebare: Da di ci dumneavoastră de peste Prut ştiţi de lucrul aista, şi tăceţi? Dumnevoastră  ştiţi de mult! Şi presa este interzisă. Noi nu avem voie să primim presa din Moldova, de aia din România nici nu vorbesc…Eu am şi „Literatura şi Arta”, am şi „Ziarul de Gardă”. Dar nu oficial. Mi-o cumpără cineva şi mi-o trimite prin poştă…

Rep.: Dar liderii? Mai au nevoie oamenii de lideri?

T.I.: Oamenii au nevoie de lideri. Dar liderii sunt înspăimântaţi, strânşi, ei se tem să vorbească…Sunt lideri, sunt tineri, dar vor să aibă o bucată de pâine, să fie la locul lor…Prima putere a statului ăsta păgân e atâta: ca ei să pună frâna la cel care vorbeşte. Noi suntem popor român. Nu vor să audă de români, de limbă română!

Rep.: Ucraina vrea să fie popor european, totuşi.

T.I.: Ei socot că ne-au pus în genunchi, că nu mai scoatem capul. Gata, ne-au pus în genunchi! Ne pun, dar când o să moară ultimul român. Dar ultimul român n-o să moară niciodată! Că suntem din sânge în sânge. Suntem majoritate, nu jumătatea. Suntem majoritatea, români cu suflet românesc! (va urma în ediţia de joi, 10 ianuarie 2013).

Silviu VASILACHE 21 - decembrie - 2012

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”