logoImpact EST nr. 795 - 14.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

PetrutaPetruţa Moisi a testat în manieră europeană potenţialul turismului în Euroregiunea Dunării de Jos

Reporter: În calitate de preşedinte al organizaţiei partenere din proiectul transfrontalier„“Dezvoltarea unui Turism Durabil în Regiunea Dunării de Jos a României, Republicii Moldova şi Ucrainei”, coordonat de Agentia Regională pentru Dezvoltare, Odesa, aţi evaluat la sfârşitul lunii mai potenţialul turistic al zonei?

Petruţa Moisi: Da, pe noi ne-au implicat nişte amici din Ucraina, cu care am colaborat la alte proiecte, pe care i-am invitat la Galaţi, ne-au prezentat idea, de a vedea oportunităţi de turism în zona de frontieră a Dunării de Jos, Ucraina, România, Republica Moldova. Am scris proiectul, am găsit nouă parteneri, ONG-uri din cele trei ţări, numai că ei au transferat proiectul şi coordonarea Departamentului de Protecţie a Mediului din Regiunea Odesa. Ei au fost coordonatorul proiectului, dar numai pentru o primă etapă, după care au invocat diverse motive, că nu mai pot, că nu mai sunt bani, că nu mai fac, că doar o instituţie a statului poate s-o facă, şi nu un ONG. Proiectul era cu finanţare europeană, prin POR 2007-2013, a început în 2015, cu mobilizare şi în judeţul Galaţi, prin Centrul de Consultanţă Ecologică şi Asociaţia de Cooperare Transfrontalieră Dunărea de Jos, preşedinte Natalia Budescu. Din Ucraina participau vreo 5 ONG-uri, din Moldova alte trei. Au fost nouă parteneri, dar unul n-a primit nici un ban şi n-a făcut nimic, altul s-a retras, Odesa a tergiversat şi în martie noi cerut acţiune… Cei de la Odesa au apărut cu diversiuni, cum că nu mai sunt bani, am intrat în panică, şi aceleaşi personae, Nataşa Goriup şi Paul Goriup au cerut o întrevedere la Galaţi. Ne-au propus să luăm noi coordonarea proiectului, lucru pe care l-am refuzat, pentru că nu-i uşor, sunt chichiţe. Nu e prea simplu să schimbi coordonatorul într-un proiect European, şi apoi noi am fi preluat ce nu a făcut Odesa. Era o capcană, deci am solicitat legătura cu toţi partenerii activi şi am cerut să ne vedem la Reni. Este şi Departamentul de Cultură şi Turism a Consiliului Local Odesa, un ONG „Agricola”, o asociaţie ce promovează turismul rural şi ecologic din Ucraina. Pe 6 aprilie ne-am întâlnit la Reni, am căzut de acord că partenerii ne-am făcut treaba, rămâne ca Odesa să se justifice către secretariatul tehnic comun, dar voiam să ştim ce bani ne-au rămas din prima etapă(noi mai aveam doar 2000 de euro),şi cum ne organizăm pentru etapele viitoare. Trebuia să facem un traseu de studiu prin cele trei ţări, să ne dea o imagine realist şi exacta a terenului, a obiectivelor turistice, a drumurilor, a condiţiilor de cazare, a distanţelor, a timpilor din programul impus.

Rep.: Erau chiar obiectivele proiectului?

P.M.: Da, fiecare partener trebuia să propună măcar două trasee. Noi am propus pentru Galaţi două trasee, unul mai lung, de la Oancea, de-a lungul Prutului-unul lung, de la Cavadineşti, Vlădeşti în jos şi unul scurt, de la Oancea, Măstăcani, Şiviţa Galaţi. Trebuie lucrată o broşură în limba engleză despre trasee şi obiective, pe baza observaţiilor din traseul de studio. Avem obiective istorice, religioase, arii naturale protejate, arii arheologice, care trebuie să încurajeze turistul sau grupurile să cunoască istoria comună, de secole. La Galaţi, atracţie este statuia lui Mazepa, ctitoria lui Vasile Lupu din Chilia este şi ea importantă, Valul lui Traian începe în Ucraina, apoi se duce în Moldova şi se continuă în judeţul Galaţi.

Rep.: Ce instituţii trebuie să implicaţi pentru ca traseele să devină funcţionale şi comerciale?

P.M.: În primul rând, este necesară implicarea Departamentului de Cultură şi Turism din Odesa, apoi Euroregiunea Dunării de Jos, care între noi fie vorba, n-au făcut nimic pentru a permite accesul în această zonă. De fapt, Euroregiunea îşi îndeplineşte obiectivele prin Asociaţia de Cooperare Transfrontalieră, condusă de Natalia Budescu, care are corespondent ucrainean, condusă de Igor Babaian şi Valentin Stroia. Ei au responsabilităţi, dar au ignorant complet proiectul. La fel au făcut bisericile, şcolile, agenţiile de turism, dar nici reţeaua turistică pentru pensionari nu a fost prea prezentă. Mediul neguvernamental a avut iniţiativă, poate încuraja turismul în zona de frontieră, poate organiza o bază de date, face pliante, hărţi şi pagină web, dar starea drumurilor din cele două ţări nu mai este de competenţa ONG-urilor. Organizaţiile din Ucraina au propus să se facă traseu de ciclism Galaţi-Reni. E vorba de traseul care începe la Brest, trece prin Elveţia, Austria, Ungaria, Serbia, România, care poate ajunge la Galaţi, apoi Reni, Ismail , Chilia şi Odesa. Se leagă Marea neagră de toată Europa. Posibilităţi sunt foarte mari, noi am stat cu 12 euro la malul Dunării, pe lângă Ismail, într-o camera superbă. La Reni am stat pentru 10 euro la un hotel cu tot confortul, a cărui proprietar vorbeşte româneşte. În fond, reni este la 20 de km de Galaţi. Trebuie însă să fie grupuri de ciclişti, care nu au nevoie de viză ca să treacă. Invers, cicliştii din Ucraina au nevoie de viză. Linia de cale ferată Giurgiuleşti-Etulia taie Rezervaţia Prutul de Jos, noi ne-am opus construcţiei ei, dar are două trenuri care circulă pe cei 50 de km, unde s-ar putea îmbarca turişti. S-ar vedea superb terasele Prutului. Iar istoria este o bogăţie…Oportunităţi sunt mari, am discutat pe drum şi am raportat la potenţialul turist. Am întâlnit elevi de liceu care vorbeau foarte bine româneşte, persoane în vârstă care îşi aminteau limba sau persoane de vârstă medie,care îşi aminteau de limba învăţată de la bunica. Iar gospodăriile sunt identice, au acelaşi stil, exponatele din muzeeele de acolo sunt aceleaşi. Tradiţia şi turismul curg prin aceeaşi venă culturală. Este important, cu atât mai mult cu cât sunt şcoli în care limba română nu se predă în şcoli, dar s-ar putea preda. Este o zonă cu populaţie majoritar românească, de-a lungul Chiliei. Primii care ar fi putut să dea un avânt acestei zone ar fi fost cei de la Euroregiunea Dunării de Jos. Dacă ar fi făcut măcar drumurile, tot ar fi fost un punct de plecare. Oameni ospitalieri sunt, muzee sunt, condiţii de cazare s-au făcut, distanţele sunt scurte, dar drumurile descurajează pe absolut oricine. Este imposibil să pleci la drum pe aici cu autocarul.

Silviu VASILACHE 10 - iunie - 2016

Lasa un raspuns


Hahui a încolonat

Ca director al Poliţiei Locale, el mai pune peste pensia ...

47 de funcţii din A

Pesedeul a folosit cu succes metoda numirilor în funcţiile de ...