logoImpact EST nr. 795 - 14.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

ClopotAdjunctul preşedintelui Organizaţiei publice ucrainene „Danube Eurobridge”, Stepan Clopot, caută partenerii pentru proiectele integrării europene a românilor din Bugeac

 

Reporter: Aţi venit la Galaţi ca să creaţi un pod al integrării şi colaborării transfrontaliere dintre România şi Ucraina, prin extinderea parteneriatelor dintre organizaţiile neguvernamentale din cele două ţări?

Ştepan Clopot: Avem fonduri europene transfrontaliere, dar organizaţiile din Ucraina nu ştiu procedurile de accesare a acestora. Administraţiile publice au făcut ceva eforturi, training-uri de pregătire a persoanelor interesate, cel puţin aşa au declarat, dar în practică se vede că nu s-a organizat şi nu s-a făcut nimic.

Rep.: Administratorii fondurilor publice par să fie dezinteresaţi?

S.C.: Nu se ţin de problema asta. Rezultatul este că astăzi este greu pentru un ucrainean să-şi găsească un partener în România. Este problema numărul 1, găsirea unui partener, ştiut fiind că nu pot fi accesate fonduri europene transfrontaliere dacă liderul de proiect nu este o organizaţie neguvernamentală din România. Eu, ca vicepreşedinte a organizaţiei Danube Eurobridge am scris scrisori de intenţie la peste 30 de organizaţii din România, am primit răspunsuri, au luat la cunoştinţă, dar a trecut jumătate de ani şi nu am trecut la nici o acţiune.

Rep.: De ce credeţi că nu se leagă parteneriate?

S.C.: Cred că sunt comodităţile cunoscute…Ucraina a lucrat mai mult la programele de stat, poate şi la Fondul Soros, n-a avut puterea de înţelegere să pregătească colaboraţia de la zona de frontieră, să schimbe…Acum, de când a venit la putere dl. Saakaşvili, a început lucrul cu direcţiile, cu modalităţile de pregătire şi aşa mai departe. El s-a implicat, se simte. Este un semnal, ca ONG-urile să se mobilizeze, pentru că sunt nevoite să caute fonduri, parteneriate, să atragă investiţii. Este o formă de modalitate de a face schimbări în zona noastră. Bugetul, ştiţi cum este, este limitat…Ori, în programele din Strategia Dunării şi cele ale Mării Negre, se prevede că dacă un ONG din Ucraina îşi propune să formeze un proiect pentru Uniunea Europeană, liderul unui grup sau asocieri de aplicanţi trebuie să fie un aplicant din Uniunea Europeană. Asta este o dificultate pentru un ONG din Ucraina, şeful de proiect trebuie căutat. De asta suntem limitaţi,de asta mă aflu la Galaţi, caut parteneriate pentru aplicarea unor proiecte de finanţare. Urmăresc linia social-economică, ecologia, ba urmăresc şi o propunere făcută de cei din Kilia, să facem o masă rotundă cu ONG-urile româneşti, pentru a schimba experienţa celor de aici. Dacă se doreşte, poate fi organizată şi aici, la Galaţi, este mare nevoie…

Rep.: Pentru aşa ceva nu ar fi necesară implicarea Euroregiunii Dunărea de Jos?

S.C.: Ar fi foarte bine şi la Ismail, cei din România nu au nevoie de viză…Ar fi suficient 4-5 ONG-uri reprezentative, doi reprezentanţi de la Centrele de accesare fonduri europene, şi lucrurile s-ar mişca…Am prezenta raioanele, zonele, de ce avem nevoie…Ar putea fi prezent şi Consiliul Organizaţiilor Publice din Ismail, care este o structură oficială. Ar fi foarte bine să fie implicat. Ar fi foarte utilă o astfel de întrevedere cu organizaţiile din Ismail şi din Kilia, s-ar cunoaşte şi oamenii între ei…Ca să nu dispară partenerul cu banii şi să-l găsim la Magadan, în Rusia. Ha, ha! Dacă două structuri publice ar lucra, ochi în ochi, s-ar evita astfel de incidente. Sunt trei centre posibile, la Reni, Ismail şi Kilia. Pot fi invitaţii oficiale, la Centrele de coordonare, sau direct la organizaţii. Eu pot să fac în orice moment descrierea zonei Kilia, am chiar şi garanţii financiare…Trebuie doar acţiune şi coordonare. O coordonare ceva mai bună se face cu proiectul bacului de la Orlovka-Isaccea, s-a început construcţia căilor de acces, a danelor. Este o necesitate de circulaţie, de comunicare, regimul circulaţiei în zonele de frontieră a facilitat trecerea către România şi invers… Partea proastă este că noi din Ismail nu putem intra în Galaţi, pentru că intrăm în Moldova…Of, of! Ha, ha! Tranzitul prin Moldova este o anomalie, nu poţi veni de la Reni la Galaţi, deşi sunt 17 km. Trecerea pe la Isaccea ar simplifica cumva…

Rep.: Garanţiile financiare de care vorbeaţi sunt ferme?

S.C.: Da, raionul Kilia este pregătit. Vrem să activăm proiecte social-economice, de turism, ecologie, chiar şi culturale. Tranzacţiile cu Europa s-au liberalizat cumva, este un flux de informaţii, societăţile comerciale pot să activeze.

Rep.: Cât s-a implicat şi ajută structura Euroregiunea Dunărea de Jos?

S.C.: Eu nu pot spune că Euroregiunea nu s-a implicat. Ei au proiecte, cu anumite ONG-uri, dar…Stroie şi Babaian fac proiecte, ca filială a Euroregiunii, dar parcă prea sunt abonaţi în exclusivitate la fonduri europene. Este necesară o extindere a participării organizaţiilor. Am mai aplicat, pe ici, pe acolo, strigăm că dispar satele româneşti, dar nici un proiect nu este susţinut, aprobat. Avem apeluri, direcţii, declaraţii, dar atât. Pentru proiectele de finanţare nu se fac licitaţii, câştigă acelaşi grup…Nu vreau să cred că KGB-ul are infiltraţi şi la structurile din România…Ha, ha! Trebuie să se simtă că sunt susţinute proiectele pentru comunităţile compacte de români, cel puţin acolo unde sunt peste 60%. Să nu mai existe dispreţul obişnuit, că sunt poveşti cu susţinerea din România, că… Păi, Babele este o comunitate mare românească, şi noi vedem cum banii din România se duc la bulgari…Nu e prea bine, nu ştiu ce e aici, la dv. Stoenescu, de la DRRP a declarat în ianuarie că sunt bani, pentru comunităţile româneşti, dar, iată, nu trece un proiect de încălzire a unei grădiniţe româneşti, cu mucegaiuri pe la colţuri. Uite aşa apare disperarea pe la toţi!

Rep.: Să concluzionăm că la nivelul Guvernului României, banii se acordă greşit, ciudat, disproporţionat?

S.C.: Da, sunt precedente…La Babele, s-au dat bani pentru scaune la Căminul Cultural, primarul n-a vrut să le primească, să dispună, au venit cu scaunele şi primarul a spus „nici nu am ce vorbi cu românii ăştia”. E un primar tâmpit, a fost nevoie să le dăm la biserică, sau să le dăm foc…Şi tot e bine, că oamenii merg la biserică şi ştiu că stau pe scaune de la România. Le-a luat obştea socială. Dar pentru asta s-a ajuns la procuratură, la proces…E multă vorbă, birocraţie, formalism.

Silviu VASILACHE 6 - mai - 2016

Lasa un raspuns


Hahui a încolonat

Ca director al Poliţiei Locale, el mai pune peste pensia ...

47 de funcţii din A

Pesedeul a folosit cu succes metoda numirilor în funcţiile de ...