logoImpact EST nr. 798 - 08.12.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg
s_Laurentiu PopaPictorul Laurenţiu Popa adună copii în tabăra de vară pentru lucrarea colectivă în tehnica picturii rembrandtiene

Reporter: Stimate Laurenţiu Popa, aţi vrut să adunaţi pentru cercul de desen şi pictură de la Şcoala Gimnazială nr 17, 20 de copii, şi au venit 60. Aţi scăpat din vedere efectele facebookului?

Laurenţiu Popa: N-am făcut  nici un fel de reclamă, s-au anunţat părinţii între ei, copii… Am gândit o expoziţie de grup, în care copii să-ţi prezinte lucrările, dar să facem şi o lucrare colectivă, un tablou mare, de 2 m, în care toţi copii să aibă o contribuţie, să fie o compoziţie de grup, într-o singură lucrare. E un experiment. Facem împreună un concept, în tehnica atelierului, cu subiectul atelierului de lucru, cu şevalete, cu interiorizare…E şi un experiment financiar, părinţii susţin material atelierul de lucru, cu unelte, cu vopsele, cu diverse alte consumabile, creioane, peneluri…Facem educaţie plastică.

Rep.: Ce să notăm în dreptul dumneavoastră ca încărcătură artistică?

L.P.: Am făcut Şcoala Populară de Artă, la clasa dnei Emilia Iacob, terminată în 1993. A fost prima promoţie de după Revoluţie. Am mers apoi la restaurare,  la mănăstirea Neamţ, dar am mers și trei ani la cursurile de la Academia Ştefan Popa Popas. Am pictat și învăţat şi la şcoala particulară Thiery, din Franţa, am pictat la Louvru, am exersat,  am învăţat, m-a mobilizat…Era o şcoală particulară de pictură, ce mi-a folosit pentru fondarea unei alte şcoli  de pictură, în Italia, la Porto SantElpidio, pe coasta Adriaticii. A fost o activitate de 12 ani, unde am muncit alternativ cu alte activităţi în România. Apoi m-am însurat, am doi copii, şi pictez continuu, pictez şi vând, din asta mă întreţin de 26 de ani. E o cerere slabă pentru genul superclasic pe care îl practic eu, e o tehnică mai puţin înţeleasă, se vrea mai mult modernism, sunt alte gusturi…Durerea este veşnică şi aceeaşi, cei care agrează această tehnică sunt oamenii de o cultură elevată, dar care nu au neapărat şi bani. Trebuie să creăm între două lumi diferite, cei care au bani, nu sunt neapărat şi culţi..Sau nu au gust.

Rep.: Pictura dv. monumentală clasică se potriveşte instituţiilor publice. De ce nu aţi făcut o ofertă  în acest sens?

L.P.: Nu, niciodată n-am făcut, căci totul este pe interese. Nu au interes să ia de la mine, o fac numai când o persoană anumită are ceva de câştigat de acolo. Sau un grup. Nu vine  nimeni să spună că lucrarea mea se potriveşte bine într-un anumit loc…

Rep.: Şi atunci care este planul dv de acţiune pentru viitor?

L.P.: Planul meu de viitor este să am  o şcoală, un cerc de pictură, unde să instruiesc tinere talente, să le spun despre tehnica picturii Rembrandt, dacă o pot numi aşa. Stilul clarobscur, tehnica glasiurilor, a straturilor adăugate, a fuziunii de culoare,  a laviurilor. Am avut o expoziţie în Bucureşti, şi un cunoscător a spus: „Uite, în sfârşit, văd şi eu un tablou în tehnica glasiurilor!”

Rep.: Glasiurile sunt rarităţi pentru că presupun și tehnică și timp?

L.P.: Știţi cât durează pictarea unui astfel de tablou? De la o  săptămână la trei săptămâni, și chiar trei luni. Doar un portret micuţ. Și acolo sunt suprapuse și opt straturi. Clienţii mei sunt doar colecţionari. Poate e surprinzător, dar unul dintre ei este mecanic, face tubulaturi în șantierul naval. E un om care stă ore întregi în faţa tabloului, să admire realizarea, tehnica, de a face un tablou în stilul lui Rembrandt. Apoi apreciază și cumpără ce fac eu chiar un olandez, stabilit la Galaţi, de la o firmă adiacentă Șantierului. A mai fost atras de picturile mele în acest stil și un medic de la Spitalul judeţean, care a achiziţionat un tablou crezând că este original. A fost o surpriză să mă cunoască, i-am confirmat că este pictat de mine, și de atunci râdem mereu, cum de a putut fi păcălit de un intermediar, deși se crede expert și cunoscător al picturilor de colecţie. Asta e, a pus botu, derutat poate și de execuţia impecabilă…M-a lăudat, mi-a spus că sunt un maestru. Este dr. Popa, e cunoscut…

Rep.: Nu e tentantă ieșirea către public prin expoziţii?

L.P.: Ba da, am avut două, la București. La Galaţi, niciodată! Nu a fost interes…

Rep.: Nici pentru pictura murală?

L.P.: Ba am făcut, pictură monumentală, bizantină. Biserica de la Lipia, din judeţul Buzău este pictată de mine. Dar nu este vocaţia mea să fac pictură de biserici. Am luat o grămadă de bani, dar am făcut hernie inghinală, am lucrat în condiţii dificile…Am pictat și noaptea, doar eu cu mortul în biserică…Nu-mi mai trebuie, prefer să lucrez cu copii, să fiu în lumea mea. Am făcut expoziţie la București, că m-au chemat, dar aici…Nu știu ce aș putea…Aș putea și vreau să lucrez cu copii. Eu am încercat și să coagulez spuma pictorilor din Galaţi. Am avut o tentativă…Numai că toţi se luptă în orgolii. Fac două pătrate, un cerculeţ, că au facultăţi…Bă, da tu te pui cu mine, care am evoluat, sunt elevat?! Da, dar în 26 de ani eu am restaurat, am făcut ce n-a făcut nimeni dintre ei. Eu rămân aici, după mintea mea, îi las să creadă ce vor ei, cu pătrăţelele…

Rep.: Hai să nu ne întrecem în orgolii și aroganţe, ci să câștigăm admiraţia celor care văd multele și minunatele lucrări create!

L.P.: E corect așa, dar noi, oamenii cu suflet bun și gânduri bune, nu prea avem loc în societatea asta. Am încercat să obţin ajutor pentru acești copii de la Primărie. Am depus cerere, pentru copii din tot Galaţiul. Nu am unde să-i duc când vine iarna, daţi-mi un spaţiu… Mi-au spus că nu au de închiriat. Dar e pentru comunitate, pentru educaţie, e gratis ce fac eu, chiar nu înţelegeţi ce vreau să fac eu? Nu înţeleg. Așa merg treburile la noi în România.

Rep.: Ce planuri de viitor aveţi?

L.P.: Naiba știe! Vreau să rămân artist, să perfecţionez tehnica asta, să captez atenţia părinţilor atenţi la talentele ascunse ale copiilor lor, să adun cât mai mulţi copii la atelierele de lucru în aer liber de la Grădina Botanică. Săptămânal, merg cu copii la Grădina Botanică. Facem studiu în natură. Și urmăresc strategia mea de dezvoltare-expoziţia de grup, terminarea lucrării colective, ce va fi expusă la Școala 17. Laude pentru susţinere conducerii școlii 17! Și nu în ultimul rând, urmăresc să fondez o mică școală de învăţare a tehnicii picturii rembrandtiene. Poate aude cine trebuie, poate ia în seamă proiectul pe care am să-l scriu, și să-l propun pentru sprijin Consiliului Local Galaţi. Gata, am plecat, că iată vin copii din seria a treia, și sunt nerăbdători să înveţe tușe și culori noi.

Silviu VASILACHE 2 - septembrie - 2016

Lasa un raspuns


Ex-prorectorul Balt

Ca urmare a sesizării noastre, comisia de etică universitară de ...

Moldoveanca Golovati

Conform raportării făcute la finele lunii octombrie 2019 pe SPIT ...

Barbarii finanţelor

După 1989 toate partidele româneşti ajunse la guvernare s-au comportat ...