logoImpact EST nr. 795 - 14.11.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

IordachescuTudor Iordăchescu vine din Hagicurda cu pasiunea editării unei istorii de 75 de ani de românism reprimat

 

Rep.: Şi după ce ruşii i-au băgat în război, tot aşa gândesc?

T.I.: Măcar că văd, că doar nu-s aşa de tâmpiţi, dar s-au învăţat ca câinele după căruţă. S-au învăţat şi aşa văd ei că e bine. Se vede că-s prelucraţi. Hai, poate că un ţăran nu înţelege, nu vede mai departe…Dar când eu văd că este câte unul cu scaun la cap, a terminat facultatea, ştie deportările, toate ce le-o făcut oamenilor şi la urmă n-are de spus decât: „Ei, ce!?, România a ocupat Transilvania, România a făcut ceea, noi suntem moldoveni, nu suntem români!”. Păi când aud astea, îmi vine să-l scuip, nu-i normal să fie aproapele tău şi…

Rep.: Dar tinerilor le spune cineva la şcoală că sunt români?

T.I.: La noi este ziarul acesta odesist, moldovenist mai degrabă, „Luceafărul”. Fetescu este la pensie, dar toată tulbureala asta ei au pornit-o. La şcoală, tinerii sunt prelucraţi cu ziarul ista. L-am citit cam trei luni, dar mai mult nu l-am deschis, că mă tulburam… Eu ştiu că nu e aşa, dar copii sunt obligaţi să-l citească. Istoria oficială a Ucrainei spune că Bugeacul e teritoriu ucrainesc şi aşa mai mai departe. E un articol care se numeşte „Pământuri ucraineşti sub ocupaţia româneasc㔺i se dezvoltă toate prostiile propagandei ucrainene.

Rep.: De ocupaţia tătărească nu vorbeşte? Ha, ha! Că şi aia face parte din istorie.

T.I.: Pe dânşii îi interesează numai perioada de la 2 august 1940, când teritoriul a fost dăruit Ucrainei. Ruşii l-au luat la 28 iunie şi l-au dat la 2 august. Ei sunt acum stăpâni şi noi nu putem spune nimic. Au făcut documente istorice, au făcut enciclopedie, au scris verzi şi uscate, copilul citeşte şi răspunde, ca să-i pună nota.

Rep.: Ideile europene-libera circulaţie, identitatea etnică, Ucraina ţară europeană- sunt prezentate oficial tinerilor?

T.I.: Tinerii poate că vor în sufletul lor să fie mai liberi, dar nu se simte un impuls, o putere de acţiune… Dar eu nu mai sunt în legătură cu ei, nu am mai umblat. Eu ştiu vreo 50 de studenţi din Hagicurda care au terminat în ultimii ani facultatea în România, dar poate că sunt mai mulţi. Problema este că se întorc şi pleacă, pentru că în sat n-au ce face, diplomele româneşti nu sunt recunoscute. Mulţi rămân în România. Acasă, nu pot ridica capul, că-şi pierd lucrul. Acesta este adevărul, asta vreau să spun şi în cartea mea, cum e viaţa sub talpa Ucrainei. Că aşa este… Ce am în cap vreau să fie şi pe hârtie. Eu am publicat gândurile mele în „Concordia”, am le public şi în „Sud-vest”, sunt şi acolo o bucăţică de redactor, că văd că Vadim m-a pus… Vreau să ajut la promovarea unor tineri, vrem să facem lucrul acesta numaidecât. Să-i îndrumăm spre publicistică. O să fie şi mai clar când voi deschide biblioteca din Hagicurda. Atunci o să vie mulţi la bibliotecă şi o să aflu de la toţi ce vor să facă. Dar îmi trebuie olecuţă de organizaţie.Tragem nădejde că vom face şi sărbătoarea naţională acolo. Dar să avem mai întâi un bibliotecar, care să fie cu uşile deschise. Sunt nişte învăţătoare care au idei bune, care ar putea, dar voluntariatul e oprit de frica de a nu se afla la raion. Asta e prima frică la noi. Au familii, vor să-şi ducă munca, la şcoală… Prin ce am făcut noi, prin ce a mai scris şi Anatol Popescu, parcă s-a mai urnit oleacă gheaţa de sub noi. Dar mai ştiu eu…

Rep.: Vă citesc oleacă dezamăgit de situaţii şi de oameni.

T.I.: Cum să nu fiu dezamăgit în ţara asta, în care oamenii se joacă cu milioane şi miliarde de dolari şi de euro, şi să nu se poată face o chestie care îl doare pe fiecare român? Pentru lucrurile vitale pentru sufletul omului, sunt zero bani. Eu de trei ani stau cu mâna întinsă şi nu pot publica o carte care o să rămâie, pe care nimeni n-a scris-o. N-au scris-o pentru că s-au temut, n-au avut îndrăzneala sau şansa, nu au căutat. Eu bagaj de minte n-am avut mare, dar m-am interesat şi am găsit. Eu nu pot să rabd ca copii mei să fie tot sub talpa veneticului ăstuia, care a venit de-a gata şi e mare gospodar, şi pe pământ, şi pe mine, şi pe tot…Bugeacul a fost numit aşa de turci, dar e pământ românesc, se ştie, nu trebuie eu să merg la arhive să dovedesc. Păi, dacă amu avem oleacă mâinile dezlegate, să auzim aceeaşi poveste?

Silviu VASILACHE 17 - ianuarie - 2016

Lasa un raspuns


Hahui a încolonat

Ca director al Poliţiei Locale, el mai pune peste pensia ...

47 de funcţii din A

Pesedeul a folosit cu succes metoda numirilor în funcţiile de ...