logoImpact EST nr. 751 - 16.11.2018

Gata, s-a aşezat praful pe înfrângerea tuturor, putem să mai bifăm o scufundare. După ce a mâncat cu nesaţ ADHD despre referendumul pentru definirea căsătoriei, mass-media a revenit la alte subiecte de interes general, mai botoxate.
Duminică, pe şapte octombrie, în biserica Sf. Vasile cel Mare, preotul le cerea celor prezenţi să se roage cu toată puterea sufletului, să-i ceară lui Dumnezeu să nu-i abandoneze, să nu-şi întoarcă faţa de la ei, în pofida noianului de păcate.
Poziţionarea Bisericii Ortodoxe era limpede: dacă suntem astfel pedepsiţi, să se deschidă poarta constituţională pentru sodomie şi preacurvie, e fiindcă o merităm – cler şi mireni, deopotrivă.
Această atitudine şi explicaţie era singura posibilă, în spiritul creştin şi-n ortopraxie; nicidecum învinovăţirea, judecarea altuia – indiferent de răul pe care l-ar face.
Probabil că numeroşi creştini practicanţi se abţin de la agresiuni şi jigniri adresate anumitor categorii. Însă cei nu prea duşi la biserică, fiind majoritari, se împroaşcă cu voluptate: una dintre cele mai grave insulte este „poponarule”.

S-a consfinţit sfârşitul influenţei religioase

Capii clerului nu duc lipsă de experienţă şi iscusinţă – de aceea au încercat să se distanţeze puţin de politicieni şi să mai lepede şi câte ceva din povara identificării cu referendumul.
Iată ce comunica, prudentă, Biserica Ortodoxă Română, înainte de consultarea populară: că „sprijină în mod natural demersul Coaliţiei pentru Familie, în spiritul învăţăturilor creştine şi al valorilor fundamentale româneşti privind familia, ocrotirea şi creşterea copiilor, dar nu este nici iniţiatoarea, nici organizatoarea acestei acţiuni“. Strategia n-a ţinut, au fost identificaţi până la suprapunere cu referendumul şi lipiţi obsesiv de PSDragnea. Televiziunile, publicaţiile, reţelele de socializare au deformat constant şi agresiv esenţa consultării populare,
miza neutră şi bunul-simţ firesc, biologic. Cine era pentru referendum, risca stâlpul infamiei: înapoiat cu preşu-n cap, obscurantist din evul mediu, lingător de moaşte, spălat pe creier, marş în Coreea de Nord, pesedist corupt şi asistat social.
De menţionat: nu doar BOR s-a exprimat deschis în favoarea familiei tradiţionale, ci mai toate cultele din România. Nu prea le-a ieşit, iar asta ar putea avea efecte – scuzaţi cuvântul – perverse. Adică, după ce politrucii de rotaţie (PSD, PNL, UDMR, ALDE, etc) s-au dezmeticit revelându-li-se, negru pe alb, în procente, că pârghia electorală a religiei e moale rău, s-ar putea să le ardă la polonic pe preasfinţiile lor. Îndrăznesc să prezic o diminuare gravă a mercedizării clerului.
Nici cu enoriaşii, relaţiile duhovniceşti n-au rodit pe măsura aşteptărilor; e clar că mulţi din cei care au ajuns la anafură n-au ajuns şi la ştampilă. În oraşe, unde i-a smintit Untold & NeverSea era de aşteptat, dar în satele şi cătunele cu umblătoare din scânduri!?

Să înţelegem harta tranşeelor

Părerologi de profesie, lingători de dosuri bancare şi multinaţionale făceau mişto de cuplurile gay, postând bancuri cu Ion plus Vasile dar îndemnând totodată, superior şi ritos, la boicot. Diferenţele de perspectivă personală între mârlanii de cartier şi lichelele de birou central nu sunt esenţiale: amândouă subspeciile îşi manifestă dispreţul faţă de homosexuali. Nu tristeţea, nu regretul, nu compasiunea – ci dezaprobarea cu zeflemea, cu batjocură. Poziţia asta complexă, de camuflaj, în care iau la mişto şi subiecţii şi obiecţiile s-a potrivit de minune lenei şi iresponsabilităţii acestei categorii de moderatori powerpoint.
Şi aşa, duşmănia naţională separa grupurile sociale până la magmă. Acum, s-a mai deschis un front, care complică distribuţia urii în progresie geometrică: pesedişti atei contra tefelişti smeriţi, bugetari plictisiţi versus baticuri îngenuncheate, badante contra gomorese, căpuşe politice contra opinii critice.
Cu degetul pe trăgaci, toţi sunt pregătiţi împotriva tuturor, pentru ocazia următoarelor flegme prin neprezentare.

Cum a fost referendumul, aşa va fi şi Crăciunul

Lenuţa Duvac creştea trei scroafe şi nouă purceluşi. Pe aceştia din urmă voiau să îi vândă. Acum au rămas fără nimic.
– Pe aia mare a împuşcat-o şi pe ăia mici i-a omorât. I-a dat de cocină… de fier, că aveam un fier acolo şi i-a dat de fier şi i-a omorât.
Cei care au asistat la omorârea animalelor sunt încă în stare de şoc.

Scarlat Vasilica:
– Nu mai aveam curaj nici să ieşim la poartă de frică. Da. Poliţie, poliţie, hai. Stai bă, ce facem acuma, ne omorâţi? Da’ barem nu ne daţi o bombă şi terminaţi-ne, bă. Nu tot ne amăgiţi, ba ba… că vine. Că dacă nu dai porcii, te bag în puşcărie, că-ţi dă amendă. Dă. Şi omul a dat, ia-l, ia-l. De frică. Asta-i statul român. Se pune mâine, poimâine şi pe oaie şi pe vacă şi pe găină şi gata, a terminat.

Lenuţa Duvac:
– Da… şi a intrat şi a luat-o şi a împuşcat-o. Ziceai că am făcut crimă, şi poliţia, restul îmbrăcaţi în alb.

Vasile Scarlat:
– A intrat. Unde vedea poartă, gata, tronc. Sălbatici. Pistoale, ziceai că-i război. Fără frică împuşcau. La Tibăneşti când a venit presa să îi întrebe ceva, a fugit. Păi de ce fugi bă, dacă eşti de la stat pus să omori porcii omului? Vorbeşte în faţă presei, câţi bani le dai, cum şi ce fel… a fugit.
Nu pot nici să mai vorbesc, taci din gură şi asta este. Ăsta e statul român, ne termină cu totul. A luat găină, a luat porcul, ia oaia, ia vacă şi apoi suntem datori să mâncăm putregaiurile de afară, de la ei. Şi noi românii nu mai suntem în stare să creştem nimic.

Invazia strigoilor cu combinezoane albe şi cu stropitori ciudate le-a zbârlit părul de pe ceafă românilor rurali. Brusc, memoria colectivă a fricii le-a reactivat vremurile de restrişte democratică, când năpădeau portăreii să le smulgă ceasul din suman şi carpeta de pe perete, cu ocazia naşterii vreunei odrasle domneşti. Zbierau orătăniile-n bătătură, tremurau babele cu găina la piept, după vatră; tura asta, din motive de volum şi masă, acele momente de tăcută introspecţie n-au mai fost posibile.
Dar li s-a ivit prilejul să se răzbune, cu toată amărăciunea indiferenţei: pe politicieni, pe popi, pe analişti, pe primar. Ba, mai mult, au pus şi simbolice pietre de hotar: voi cu jalea sodomiţilor, noi jelindu-ne porcul.
Lumile lor stau întoarse cu spatele, reciproc.

Dan Manole 19 - octombrie - 2018

Lasa un raspuns


Izmeneală de 1.100

Aventura cu filmuleţul de promovare a Galaţiului a-nceput prost şi ...

Stan Gelu se vrea la

Prin târgul nostru, aşa ca o adiere, circulă de câteva ...

Alianţa Pucheanu

Se tot vorbeşte prin târg că adversitatea dintre Primarul Pucheanu ...