Strict autentică, strict autobiografică (I)
Dacă n-ai purtat niciodată carnetul roşu de partid, măcar de hoha, n-ai cum să înţelegi de ce un înverşunat ca mine s-a hotărât să dezvăluie într-o poveste strict autobiografică halucinanta lui trăire comunistă. Deci, pune mâna şi citeşte.
În anul 1969 lună ianuarie ziua 29 apărea în Scânteia mare -cureaua de transmisie a PCR un articol pe trei coloane intitulat: Amară trezire din zori! Articolul era semnat, George Radu Chirovici, redactorul şef adjunct al respectivei publicaţii. Ce spunea omul acolo? Că subsemnatul, adică eu “A”, fost conductor de tren, ajuns prin cine ştie ce mişculaţii oculte, inspector general al MCF, calitate în care s-a remarcat printr-o intransigentă deosebită aproape răutăcioasă asupra foştilor lui colegi de geanta care, cică, transportau călători fără bilet şi le luau banii! Aşa şi era, spunea mai departe obiectivul gazetar comunist, dar nu trebuia să lucreze cu ghilotina! Adică să nu-i dea afară din serviciu ,pentru că unii erau membri de partid destoinici îşi plăteau cotizaţia cinstit şi mai făceau şi activitate de partid aşa cum cerea statutul şi programul PCR. Cu alte cuvinte, numitul “A” a fost analizat în organizaţia de partid a gării Galaţi CFR călători şi a fost scos din rândul membrilor corpului de control al ministrului unde nu se ştie cum ajunsese! Cu alte cuvinte, s-a făcut dreptate celor care încălcau legea şi tovul respectiv a primit ce merită: înapoi la muncă de jos! Dar nu la geanta cum ar fi fost bine, să mai ciugulească şi el cum făceau colegii lui,ci la manevra de vagoane, la compus şi descompus trenuri de marfă ! Ce cauta tovul “A” în corpul de control al ministrului când nici membru de partid nu era, nici liceul nu-l avea şi nici pila babana nu avea… cine să-l fi incotopenit acolo aşa de bine? Cine altul decât ministru însuşi, Dumitru Simulescu?! După vreo trei luni ministrul a fost schimbat direct de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe-atunci, (1967) încă nu se proclamase şi preşedinte, pentru indisciplina de care a dat dovadă nevenind la accidentul din gara Militari ! Urmare a acestei destituiri toate promovările semnate de acesta cădeau în disgratie a atare şi subsemnatul.
Încep Odiseea jalbelor. Ştiam că acţionasem corect, cinstit şi legal.Pentru că ştiam s-a scriu,corect, frumos şi convingător pe 7 iulie 1967 am fost primit în audienţă la Chivu Stoica, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare România! Căruia i-am povestit ce urmează….
(va urma)
citim impact-ul fiindca altfel nu se poate! Fara el am fi la mana gratuitilor stim noi care…!
vorbim de saptamana viitoare mai la obiect, mai cu picioarele in apa rece!