logoImpact EST nr. 871 - 17.05.2021

Stau câteodată şi, ca să nu mi se pară că pierd vremea de pomană, mă gândesc la fotbalul nostru, cel de toate zilele. Şi uneori, nopţile.
Şi îmi pun tot felul de întrebări, multe dintre ele mai mult decât pertinente, altele, cu o tentă oarecum mai revoluţionară. Şi nu pot să nu constat că, privind la televizor meciuri de fotbal din alte campionate „mai îmbrăcate”, văd lucruri care mi se par din secolele viitoare. Pe lângă fotbalul cu adevărat profesionist, mai tehnic, mai tactic, mai plăcut, cu jucători de mare valoare, care nu aşteaptă o simplă atingere de la adversar, pentru a se putea tăvăli un sfert de oră. Este adevărat, aceşti jucători costă zeci şi chiar sute de milioane de euro, dar face, stadioanele sunt din filmele S.F. actualizate, cu gazon covor persan, cu instalaţii electrice sofisticate, VAR, şi tot tacâmul. Un aspect şi mai important este faptul că patronii cluburilor respective caută şi cumpără fotbalişti de primă mărime valorică, prin asta asigurându-şi prezenţa spectatorilor la meciuri. Scuturându-mă, ca dintr-un vis, gândul îmi zboară la un coşmar, numit campionatul autohton.
Lăsând la o parte starea jalnică a stadioanelor (în cea mai mare parte), lucrul cel mai grav este că la noi, nu numai că nu aducem fotbalişti „cu ştaif”, cum se spune, ci doar ce găsim prin ligile inferioare de pe la alţii, şi aceia liberi de contract, adică nu sunt buni nici pentru echipele respective.
În „compensare”, la noi, cum apare câte unul mai de doamne ajută, nici nu-l lasă să înveţe să se spele bine pe dinţi dimineaţa, că patronul imediat îi caută client pentru „măritiş”. Banul contează, fotbalul e pentru proşti. Şi, iată că, deşi nu am nimic împotriva lui Gigi Becali, mereu îmi apare primul pe imagine. Şi se arată precum un precupeţ, care adună legume şi fructe de la producători pentru a le vinde pe piaţă cu un preţ mai bun. Asta, încă nu ar fi problema cea mai gravă. Dar ceea ce la noi par a fi vârfuri, şi pe care îi dăm la „export”, în marea lor majoritate se întorc la „nava bază”, cu coada între picioare. Şi sunt până acum vreo 65 de exemplare. Cât îl priveşte pe domnul Becali e problema domniei sale că face tot ce vrea „muşchiul” lui, şi nimeni nu-i face nimic, deşi, o explicaţie clară există şi aici. Şi anume că, atâta timp cât umbrela protectoare care este conducerea FRF îl protejează, ca să nu facă vreo „insolaţie”, cine ar putea să-l deranjeze.
Dar, ceea ce este cu adevărat grav, este faptul că, după cum chiar patronul FCSB a declarat, pe el nu-l interesează fotbalul ca spectacol, care a rămas una dintre puţinele bucurii ale românului. Pentru el, pe primul plan se află indiscutabil „banii mei”. Atât.
Între afacerile cu pământuri, fabrici, combinate şi fenomenul acesta regesc, fotbalul, nu este nici o diferenţă. Iar pentru faptul că are singura echipă care şi-a făcut pregătirea de iarnă în afara ţării, iar fraierii au alergat prin nămolurile patriei, nu pot decât să-l felicit. Chiar şi pe doamna Oana Nicolescu, director al Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti, care s-a lăsat pe mâna sfinţiilor angajaţi în armata lui dom Gigi, şi care au organizat cantonamentul de la Belek-Turcia, şi un simulacru de meci (FCSB-Kemerspor), o echipă de amatori, intitulat pompos „competiţie internaţională”, în fapt o şuşanea penibilă, ca să ia ochii fraierilor. Chiar meşterul Arafat, care apare toată ziua pe „sticlă”, şi ne obligă să purtăm mască şi etc, şi care este şeful doamnei doctor Nicolescu, nu a avut nimic de comentat. Şi, mai sunt şi alţii în dreptul cărora există câte un mare semn de întrebare. Dar, la brambureala din fotbalul nostru, din sistemul de sănătate, şi, de fapt, din toată România, cine să mai răspundă?
Doamna Nicolescu s-a făcut că plouă, Arafat jură cu mâna pe cravata lui de pioner că n-a purtat nici un dialog cu Gigi Becali, de parcă asta ar fi făcut problema de bază, cu atât mai grav că nu a făcut asta.
Şi-acum, să mai aruncăm un ochi şi prin amărâtul nostru de campionat. Adică:

SEPSI-CFR Cluj

De tot râsul este faptul că cei mai revoltaţi de nivelul foarte slab al meciului sunt exact jucătorii clujeni, de parcă ar fi jucat cei de la Zimbrul Chişinău. „Am făcut cea mai prostă repriză de când sunt eu la CFR”, spune spăşit Burcă.
Nu este nici prima şi mai mult ca sigur nici ultima, pe care CFR-ul o joacă sub orice critică, spunem noi. În fine, datorită lotului, valorii şi experienţei, clujenii au câştigat cu 1-0, prin golul mereu salvatorului Gabriel Debeljuh. Arbitrul arădean Ovidiu Haţegan, aproape de finalul partidei, iar a „comis-o” grav, prin neacordarea unei lovituri de la 11 m pentru CFR. Şi în meciul cu Clinceni de la Cluj, jucătorilor ardeleni le-au fost refuzate de către arbitrul partidei două penalty-uri clare!
De ce totul împotriva CFR-ului? Sunt indicaţii clare? Întreb şi eu, nu dau cu bâta!

ASTRA-CRAIOVA 1-1

Nu se mai înţelege nimic. Una trage la titlu, alta la evitarea retrogradării, iar un astfel de rezultat nu ajută pe niciuna dintre ele. Nu mai punem la socoteală terenul aproape impracticabil, calitatea jocului a fost…ca la noi. În concordanţă cu scorul. Singurul lucru de remarcat este faptul că, U Craiova s-a mai îndepărtat cu un pas de câştigarea campionatului. Şi asta va conta.

VIITORUL CONSTANŢA – FCSB 2-2

Un rezultat care nu prea ajută vreuna dintre echipe. Doar deranjează. Pentru că locomotiva CFR-ului suflă abur fierbinte în ceafa echipei lui Gigi Becali. Cu un singur punct de recuperat, situaţia din fruntea clasamentului, devine teribil de incertă. De unde se naşte întrebarea:
– Oare la machedoni relaţia naş-fin chiar nu mai contează?

Ioan Dan PINTILIE 29 - ianuarie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

În dosarul penal di

Gălăţenii au sfidat din nou instanţa Săptămâna trecută a avut loc ...

Şeful Casei de Pens

Încercăm să plafonăm cuantumul mare şi să creştem pensiile mici, ...

Funcţionar de prim

Funcţionarul public al unei primării, condamnat în trei dosare penale. ...