logoImpact EST nr. 890 - 22.10.2021

Analiză GSP. Un studiu foarte detaliat realizat la solicitarea Gazetei şi documentat de BNS pentru anul fiscal 2019, arată că statul român a investit în sport 384 de milioane de euro, prin CNI, ministere şi autorităţi locale. Tabloul complet are însă multe hibe: bani tocaţi, uneori, fără strategie şi fără rezultate.
Prin urmare, de aici rezultă că sportul nu este o prioritate naţională, ci un demers la cheremul politicienilor locali. În anul 2019, Statul a cheltuit pentru sport aproape o jumătate de miliard de euro. Dar total la întâmplare, fără nici o strategie coerentă. Finanţarea sportului din bani publici e un talmeş-balmeş între primării, consilii judeţene şi ministere, care duce la situaţii absurde, la nedreptăţi sau la excese nejustificate. Din datele publicate de GSP rezultă o realitate crudă: sportul nu este o prioritate pentru statul român! Iar efectele în timp, sunt dezastruoase.
Concluzii: Spectaculos este faptul că 15% din suma alocată de stat pentru sport, înafară de cea cheltuită de CNI pentru infrastructură (construcţie complexuri sportive, stadioane, săli de sport, bazine de înot, etc.), o reprezintă cheltuielile la trei cluburi departamentale, Steaua, Dinamo, Rapid, plus CSM Bucureşti, echipa de handbal a Primăriei Bucureştiului. Cele 102,7 milioane de euro cheltuite de autorităţile centrale (guvern, ministere) pe sport se împart astfel:
• Ministerul Tineretului şi Sportului – 41.900.000
• Ministerul Afacerilor Interne – 21.400.000
• Ministerul Apărării Naţionale – 20.300.000
• Ministerul Educaţiei Naţionale – 13.300.000
• Ministerul Transporturilor – 5.800.000
Deşi în ultima vreme cheltuielile Ministerului Apărării au fost mai mediatizate (vezi disperarea lui Gigi Becali şi MM Stoica) din pricina echipei de fotbal a MAPN, Steaua Bucureşti, care a avut un buget de un milion de euro anul trecut, iată că Ministerul de Interne a tocat mai mulţi bani decât MAPN.
Totuşi, cele 20 de milioane finanţare pentru fiecare dintre M.I şi MAPN nu reprezintă în totalitate bugetele celor două cluburi. Spre exemplu, Dinamo a primit jumătate din sumă, în vreme ce BNS susţine că n-a putut accesa exact modul în care sunt defalcaţi banii pe care MAPN îi trimite în direcţia sportului: „Probabil fiindcă sunt unitate militară, nu sunt obligaţi să facă dezvăluiri în mod public. ”
O altă anomalie în privinţa repartizării banilor publici de către autoritatea centrală o reprezintă raportul Bucureşti versus restul ţării.
Ministerele nu deservesc interesele unui singur oraş, cu ale populaţiei din întreaga ţară. Totuşi, cu excepţia MTS, care are foarte multe cluburi din capitală, pe care le finanţează, celelalte ministere (MAPN, MAI, Ministerul Educaţiei şi cel al Transporturilor) direcţionează aproape tot bugetul sportului către Bucureşti. CSA Steaua, CS Dinamo, Rapid, dar şi diverse Cluburi Sportive Şcolare din capitală se aleg, practic, cu peste 60% din ce cheltuie Guvernul pentru sport, adiică aproximativ 60 de milioane de euro.
De aici se naşte o întrebare. Absurdă! Dacă nu retorică. Şi anume, dacă este normal ca statul să finanţeze sportul? Dependenţa sportului românesc de bani publici, este vitală. Problema este cum se fac aceste „injecţii financiare”, şi dacă aduc rezultatele scontate! Deci, anul trecut s-a investit aproape o jumătate de miliard de euro, dar fără nici o strategie coerentă, şi absolut la întâmplare şi la cheremul politicienilor. Adică lucrurile ar sta cam aşa: judeţul Constanţa este cel mai mare magnet de bani publici în sport. În Ilfov se consumă de patru ori mai mult decât în Iaşi. Iar Tulcea, Brăila şi Giurgiu, retrogradează.
Călăraşiul, are cam o treime din locuitorii Iaşiului, dar a oferit către sport cu 300.000 de euro mai mult. Prahova, are 800.000 de locuitori, dar a virat către sport mai puţin decât Mureş, care are cu peste 200.000 de oameni mai puţin. Bacăul, care este unul dintre judeţele mari ale Moldovei, este la egalitate cu Mehedinţiul, care are peste două ori şi jumătate mai puţini oameni. Şi anomaliile continuă. Galaţiul a alocat pentru sport în 2019 suma de 2.700.000 de euro (unde s-or fi dus, cine poate şti!) În orice caz, mai puţin decât Chiajna. Iubitorii sportului gălăţean, şi care nu sunt puţini deloc, fără a fi consideraţi nostalgici, îşi aduc aminte cu mândrie, am putea spune, despre campionii pe care îi dădea oraşul la diferite discipline sportive, (box, popice, gimnastică, şi, nu în cele din urmă, fotbal). Cei care diriguiesc destinele sportului gălăţean la ora actuală, şi de aproape 30 de ani, ar trebui obligaţi să răspundă la această întrebare.

Ioan Dan Pintilie 9 - aprilie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg