Marcel Puşcaş (vedeţi că nu doar eu îl fac vedetă pe Stoichiţă) l-a criticat pe directorul tehnic al FRF, pentru „prestaţiile publice” din ultima perioadă. Punctând faptul că Denis Man nu a fost convocat la naţionala mare la sugestia lui Stoichiţă, Puşcaş spune: Stoichiţă dă poveţe despre fotbal ca un bufon la curtea regelui. Dă sfaturi, dar ia nişte decizii ciudate. După înfrângerile cu Islanda, Norvegia şi Austria, mai multe voci din fotbalul românesc l-au contestat pe Stoichiţă, printre care şi Prunea şi Chivorchian. „Ar fi prea mult ca la echipa naţională să se facă selecţia pe interese.” (i-auzi brâul!). Persoana care se ocupă cu convocările la echipa naţională este Stoichiţă, spune Florin Prunea. Bineînţeles că directorul tehnic al FRF neagă vehement că s-ar implica în această activitate. Mai mult, ironizează aceste informaţii. Crede dumnealui că cele două ratări (încă două ratări) au nevoie de explicaţii ironice.
Lovitură dură pentru FRF
Federaţia Română de Fotbal rămâne fără sponsorul principal, care „decarta” un milion de euro anual în teşchereaua Burleanu-Stoichiţă.
Preconizata retragere din România a colosului de telecomunicaţii german, atrage în acelaşi timp şi „divorţul” de FRF.
Asta înseamnă un minus de un milion de euroi în bugetul FRF, adică suma anuală pe care nemţii o virau în conturile Casei Fotbalului. Naşpa!
ŢSKA Sofia – CFR Cluj 0-2
Şi-acum să aterizăm puţin pe solul legumicol bulgăresc din România (spun asta, chiar dacă folosesc un truism), în frunte cu antrenorul său Dan Petrescu, care, de asemenea, este cel mai valoros antrenor din fotbalul românesc. Acest lucru a fost afirmat şi confirmat de însuşi Gică Hagi, care, după meciul de la Sofia l-a sunat pe Dan Petrescu şi i-a spus aşa, machedoneşte, că, într-adevăr, este cel mai bun antrenor român. Şi-apoi, dacă nici Hagi nu ştie ce spune… Ca să nu mai vorbim despre faptul că numai nişte cârcotaşi şi răutăcioşi, analfabeţi funcţionali, şi care se îmbolnăvesc de ficat, când văd ce fac în acest sport CFR-ul şi „Bursucul” lui… Ciroza SRL… Iar această grupare (echipa lui Gruia) nu numai că nu a fost ajutată de oficialităţile care se ocupă cu această activitate, ci din contra. Arbitrii (probabil la anumite sugestii superioare) sunt cu „bunghiul” cât scroafa pe meciurile unde joacă CFR-ul. (Menţionez că nu am nici o legătură sentimentală cu echipa clujeană). Dar, toată lumea vede, că, atunci când greşesc aceşti indivizi cu fluierul pe post de măciucă, dacă se încearcă a li se arăta tâmpenia, – cu sau fără înţeles -, ca să nu se confirme hoţia sau prostia de care dau dovadă, imediat scoate un obiect roşu, şi-i arată preopinentului un anumit punct din tribună. Iar repercusiunile vin rapid de la, aiurea, aşa zisele comisii de disciplină. Şi-acum, o chestie interesantă, ca să vedeţi cât de mult contează pentru conducătorii acestui excelent sport, ca şi pre „jurnaliştii” de buzunar ai acestora.
După meciul de la Sofia, unde CFR-ul a câştigat în stil de mare echipă, a doua zi, în jur de ora 14:00, pe site-ul Gazetei Sporturilor, comentarii, cum ar fi fost normal, privitoare la acest meci, care nici măcar nu se desfăşurase la o oră foarte târzie. Nenea Cătălin Ţepelin n-a binevoit nici să amintească de faptul că ar fi avut loc un astfel de meci, cu participarea unei echipe din România. Ia să fi fost o anumită echipă din Bucureşti (ştiu ei care), că nu le ajungea o pagină întreagă. Aşa, în mai multe materiale erau descrise afacerile lui Gigi Becali (v-aţi prins), cu Craiova vs. Clinceni sau Petrolul cu FCU Craiova 1948, nu-i aşa? Şi-acum, câteva cerinţe despre ŢSKA în stilul Dinamo Bucureşti. (sau invers?)
Au adunat o mulţime de jucători „străineşti” care de-a lungul timpului au evoluat pe la mari cluburi din Europa, unul avea chiar vreo 200 de meciuri în La Liga, dar în meciul acesta a făcut figuraţie, de teamă să nu-şi murdărească ghetele, şi care, ca şi la CFR-ul autohton, mulţi depăşiseră vârsta preşcolară, şi care, fiindcă nu se mai puteau manifesta rentabil „în câmpul muncii” pe la cluburile lor. Ca să fim corecţi, nici Clujul nu putem spune că şi-a deschis „o grădiniţă”, dar Petrescu, spre deosebire de Pencev, a reuşit să asambleze o echipă.
Şi, pentru că nu putem să nu fim realişti, preconizăm că vor veni şi vremuri mai urâte pentru echipa din Cluj, dar, cele frumoase, întotdeauna rămân în amintire.
