logoImpact EST nr. 704 - 22.11.2017

În oraşul roşu niciun pesedist nu este fericit. Dar nici unul, deşi s-au câştigat alegerile. Nici măcar primarul nu este mulţumit. El nu a făcut nimic, dar putea să facă şi mai mult. Forţe nevăzute ale opoziţiei inexistente l-au împiedicat să facă ceva. Dar este aberant ca toată lumea să fie nefericită, din moment ce s-au câştigat alegerile. Mai bine nu se mai câştigau. Dacă primarul nu este semnificativ pentru cetate, el este ori absurd ori Marele Orb al inconştienţei colective. La fel ca Oedip al cărui destin este un joc de zaruri al zeilor, primarul nostru este rezultatul unui barbut politic. S-au aruncat zarurile şi a ieşit primarul de astăzi care nu are niciun merit, nu are nicio vină şi nu are nicio semnificaţie. Este un orator surdo-mut care vrea să transmită un mesaj tuturor profesorilor, tuturor siderurgiştilor, tuturor doctorilor, tuturor maimuţelor, tuturor gâştelor. Este o caricatură. Nici nu are rost să vorbim despre el. Am putea vorbi despre cei care au aruncat zarurile. Dar ca să vorbeşti despre capii PSD din Galaţi e ca şi cum ai face o istorie a banditismului bolşevic.

În decembrie 1989 s-au folosit cantităţi imense de muniţie de război, de la cartuşe de 7.62 mm, grenade, lovituri de tanc şi aruncătoare de grenade. Când spun imense, afirm că muniţia folosită ar fi putut alimenta cel puţin două războaie civile. La cât s-a tras în România sfârşitului de an 89, ar fi trebuit să aveam un carnagiu, un masacru, care din fericire nu a existat. Au fost doar peste o mie de morţi. Acest “doar” este însă tragic şi cinic în egală măsură. Muniţia de război a fost folosită ca artificii. Dezinformată, obosită, năucită, derutată, populaţia a înregistrat pasivă uciderea lui Ceauşescu şi a soţiei sale transmisă în direct chiar în noaptea de Crăciun.

Noii comunişti ajunşi la putere au instaurat un regim mai violent decât imaginaţia unui scriitor. Capii societăţii civile, opozanţii, sindicaliştii au fost linşaţi mediatic, au fost bătuţi, schingiuţi, au fost băgaţi în spital, aduşi în stare de comă, au fost asasinaţi în scara blocului. Noii bolşevici nu au dus însă ţara spre ruşi, pentru că asta ar fi însemnat să fie împotriva populaţiei, au dus-o spre Europa şi au apucat să promită multipartismul şi piaţa liberă. Dar s-a construit o nouă societate bolşevică cu o spoială de libertate, şi nu o societate democratică. În primul rând noii bolşevici au impus oameni în punctele cheie în Economie, Finanţe, Justiţie, Banca Naţională, Presă, Biserică, armată, sindicate, orice formă de manifestare a spiritului public a fost confiscată. Aceşti oameni au fost propuşi şi aduşi în funcţie de serviciile secrete de informaţii şi contrainformaţii. Aceasta este prima trăsătură a banditismului bolşevic, nimic nu se numeşte în funcţie fără ca serviciul secret să-şi dea acordul. Totul a devenit în felul acesta un câmp tactic, astfel încât tot ce s-a întâmplat în justiţie, în economie, finanţe, armată să nu fie întâmplător. Când un serviciu de informaţii al armatei este folosit împotriva populaţiei civile, este ca şi cum un blindat intră în plin în mulţimea manifetanţilor, numai că de data acesta nu mai sunt strivite trupuri, sunt strivite conştiinţe, iar un om fără conştiinţă este o legumă care intră mai uşor într-o maşină de tocat.

O contrainformaţie nu este altceva decât o informaţie care combate o altă informaţie. Când a început să circule în piaţă informaţia că Sidexul produce datorii zilnice de peste 1.000.000 de dolari, lumea chiar a fost fericită când s-a vândut combinatul siderurgic cu tot cu teren şi viaduct pe nimic. E mai bine să ne vindem întreprinderile pe un dolar decât să le lăsăm să producă pierderi. Psihoza cu care ne-am distrus ţara în mod sistematic, ne-am vândut activele pe nimic, ne-am otrăvit apele, ne-am ucis păsările şi i-am alergat pe ţărani prin păduri ascunzându-şi vitele chinuite de sete, porcii şi găinile de teamă să nu fie sacrificate în numele gripei aviare, în numele pestei pornice, în numele bolii vacii nebune, nu este o psihoză naturală, este rezultatul calculat al unor contrainformaţii care au distrus tot ce se poate numi orientare, voinţă, determinare, conştiinţă ale unei populaţii fără stea.

O societate bolşevică este totalitaristă. Nu are cum să fie altfel. Controlăm totul şi nu lăsăm nimic necontrolat. Totul înseamnă Justiţie, înseamnă Sindicate, Parlament, înseamnă Armată, înseamnă industrie, bursa de mărfuri, înseamnă transport, cultură. Totul. În acest moment Dragnea vrea să aibă toată magistratura, din instictul lui de bolşevic. Ministrul Justiţiei Tudorel Toader este duşmanul României moderne, este un bolşevic cu un tupeu de borfaş care nu are nicio problemă când striveşte inima democraţiei sub călcâi. Poate să dea simultan mâna şi cu ambasadorul Americii şi cu cei de la Comisia Europeană. Este un călău. Crima în justiţie pe care vrea s-o facă acest politruc bolşevic este sprijinită de televiziunile sistemului. În acest moment bătălia pentru democraţie este pierdută. Ce mai rămâne de făcut? O insurecţie? Să ocupăm străzile? Este foarte greu. Nu mai avem o societate civilă. Nu mai avem cetăţi, dar trebuie să ne batem în ruinele lor. Ne-ar trebui o acţiune de anvergură gen mani pulite, ar trebui să le dăm puterea procurorilor să aresteze în Parlament dacă e nevoie. Ar trebui să ne controlăm finanţele într-un cont unic, să ne punem taxele într-o bancă. Ar trebui ca toate alegerile de partid să fie urmărite şi demascate dacă nu sunt alegeri democratice, ele trebuie să fie tratate ca nişte crime împotriva democraţiei. Istoria politică a României a fost o istorie a noului bolşevism care a adunat toate metamorfozele comunismului, o istorie pesedistă. PSD şi restul lumii. De multe ori bolşevicii au finanţat campaniile electorale ale adversarilor care nu au fost niciodată adversari.

Le-au aruncat nişte fărâme de la ospăţul corupţiei imense, totalitare, terifiante. Au fost toţi o apă şi-un pământ, PDL, PNL, PUNR… umbre ale PSD

În România contemporană nu a existat o singură alegere democratică, când s-au făcut alegeri locale de partid, ca în O scrisoare pierdută, s-au bătut doi din acelaşi oraş şi a câştigat un al treilea adus de la centru, unul pe care l-a învârtit zarul.

În oraşul roşu ar trebui să găsim totuşi un pesedist fericit. Atfel este absurd. E ca şi cum am locui într-o aberaţie.

Cristian BIRU 20 - octombrie - 2017

Lasa un raspuns


“Demagogia, disimu

Regele Mihai I AL ROMÂNIEI este pregătit de inevitabila PE-TRECERE, ...

Galaţiul a câştig

Cristian Dima este un lider de partid, încă nevirusat politic. ...

Dima a obţinut mode

Chiar neparlamentar fiind, liderul ALDE, Cristian Dima, reuşeşte să-şi impună ...