logoImpact EST nr. 843 - 22.10.2020

Zâmbesc şi trag de timp că să-mi dau seama cu cine vorbesc. Este vecinul meu de masă – un bărbat de vreo 45 de ani, cu mustaţă, ochi negri, curioşi şi veseli. Sunt la nunta unor prieteni în Galaţi, stau la masa invitaţilor din partea mirilor. „E normal în Oxford”  şi-i dau câteva detalii . Mă uit la cei din jur. Îi ştiu de când am amintiri. De la masa vecină mă priveşte întristat  N. – un prieten de-al răposatului.  Ştiu privirea asta, nu este prima dată când cineva se bucură şi se întristează când mă vede. Şi suntem la o nuntă, eu sunt veselă, bună, atentă, N. e la fel de singur şi eu sunt bine, mă simt în siguranţă aici. Am rădăcini, am putere, am atâta iubire… Şi mormintele înseamnă iubire. La o altă masă e un grup de francezi. „Hai noroc”-ul lor aduce zâmbete pe toate feţele. Nu-mi plac nunţile. Consider că se pot face mult mai multe lucruri utile cu banii, nervii şi timpul consumate cu organizarea unei nunţi. Vremurile şi oamenii s-au schimbat. Au combinat bucătăria mediteraneană cu cea românească, vodka cu şampania franceză, sărmăluţele cu  somonul în sos de capere. Se vorbea în toate limbile de circulaţie internaţională, eram exact unde vroiam să fiu, deoarece de câteva zile vroiam să plâng şi nu-mi dădea nimeni un prilej suficient de bun.  Vroiam emoţii şi reacţii. Vroiam duioşie, dovezi clare de bunătate şi speranţă, vroiam sens. M-au emoţionat cuvintele simple, spuse cu drag şi cu tremur de părinţi şi de familie. Când lăutarii au cântat o melodie despre „O sora şi-un frate suntem la părinţi”, ochii mirelui şi ai surorii lui s-au umplut de lacrimi. S-au privit toată melodia, fiecare mulţumind în gând pentru norocul de a fi în această familie. Pentru că mireasa are 2 surori, următorul moment lacrimogen a fost „Fetele lui tata”, doar englezii nu au plâns. Dar le-am tradus eu câteva versuri..
În rest, dans şi veselie până dimineaţă. Chiote, cu accent franţuzesc, dedicaţii, cadouri, surprize, şi cel mai important, multă iubire.
Am vrut emoţii, am primit emoţii.

Nu mai pot să spun că nu-mi plac nunţile. Am înţeles – nu-mi plac nunţile străine. Ale noastre, când totul e drag, respect şi emoţie, îmi plac.

Gabriela Filimon 25 - septembrie - 2016

One Response so far.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Cinema City redeschi

Orice se poate schimba în această perioadă, de aceea bucuria ...

Inspectorii ANAF Ant

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, ...

Galaţiul este ocoli

Autostrada şi calea ferată lungă de peste 2000 de kilometri, ...