logoImpact EST nr. 830 - 06.08.2020

Un om de o rafinată cultură, medic şi scriitor de primă mărime, referindu-se la acest moft numit postmodernism, ne aduce la cunoştinţă un fapt:
Acum vreo 40 de ani, spune domnia sa, un spirit neliniştit, nemulţumit de perfecţiunea violinei, i-a adăugat o pâlnie. Neodibla scârţâia ca o maşină de tăiat lemne. Acum câteva zile am primit vizita unui confrate foarte tânăr, împins de un subconştient în efervescenţă spre tentative literare glorioase. Mi-a propus, nici mai mult nici mai puţin, să scriem un nou HAMLET, în colaborare. De ce, i-am replicat, surprins cu sinceritate. Hamlet ăla vechi, e încă foarte bun. M-a privit cu un zâmbet „de generaţie” şi a plecat neconsolat. Tot citind cărţi şi reviste, de toate felurile, am constatat că ideea „perfecţionării” unor autori „vechi” nu aparţine în exclusivitate confratelui meu foarte tânăr. S-ar părea că este o maladie a secolului. M-am îndărătnicit să confrunt textele clasice cu cele ieşite din mâinile chirurgilor literari. Rezultatele mi s-au părut catastrofale, prin hibriditate şi printr-o ameţeală a sensurilor, infernală. Speranţele autorilor de machiaje moderne s-au soldat cu nişte măşti mortuare dezolante.
Subscriem.

Ioan Dan PINTILIE 31 - iulie - 2020

Lasa un raspuns


orizont

lui Alexandru Bălan doar eu ştiu ce-am mai făcut pentru tine ce ...

COMUNICAT

Consiliul Baroului Galaţi anunţă cu profund regret trecerea în nefiinţă ...

O bombă cu bioxid d

Joi, 16 septembrie, mi-am întrerupt brusc tratamentul efectuat într-o staţiune ...