logoImpact EST nr. 712 - 21.01.2018

“Scrisoare deschisă către… NOI
Este vremea să iesim în stradă!… Împotriva ABUZURILOR instituţiilor de forţă din România!… Împotriva Noii Securităţi, care a luat ostatică această ţară de mai bine de un deceniu!… Împotriva celor care calcă în picioare VOTUL şi care vor ca România să fie condusă din SUFRAGERIILE lor!… Împotriva celor care îşi TRĂDEAZĂ ţara şi slujesc interese care nu au nicio legătură cu ROMÂNIA!… Împotriva celor care primesc finanţări externe pentru a influenţa viaţa politică, economică şi socială din România!… Impotriva celor care au transformat România în PRIVATA lor!
Este vremea să ieşim în stradă!
…Pentru ca Bruxelles-ul şi SUA să priceapă că putem fi PARTENERI, dar NICIODATĂ SLUGI!
…Pentru ca Bruxelles-ul şi SUA să înţeleagă că REFUZĂM să fim o COLONIE IN DEVĂLMĂŞIE!
…Pentru ca România să se reaşeze în propriul DESTIN!
…Pentru că e timpul să ne hotărâm ce ţară vrem să fim în Prag de Centenar: o ANEXĂ la cheremul oricui sau o ŢARĂ DEMNĂ, INDEPENDENTĂ şi SUVERANĂ.
România a fost, pas cu pas, destructurată. Noi, ca popor, am fost aruncaţi eficient în afara istoriei şi a propriului destin. Suntem abil aşezaţi în tranşee şi ni se injectează zilnic doze de ură activă. Apoi, fără să înţelegem cum s-a ajuns aici, pornim să ne luptăm unii cu alţii golind de semnificaţie însuşi conceptul de „naţiune”. Albia pe unde odată trecea un sens comun este acum complet secată. Suntem un neam a cărui soartă a fost cinic suspendată deasupra unei văi infinite.
Nu mai suntem nici România mare, dar nici România mică. Experimente precum dictatura justiţiei „independente” au reuşit să ne scoată atât de pe harta lumii, cât şi de pe propriile şine. Un tren deraiat care poartă spre niciunde milioane de oameni care nu îşi mai află rostul comun…
…Nu e premoniţie, e doar privire cu ochii larg deschişi – dacă nu repornim INIMA acestei naţiuni ACUM, atunci ne vom fi ratat poate ultima şansă de a conta frumos pe scena lumii, şi nu o putem reporni decât dacă ne administrăm, colectiv, un SENS.
Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da şi pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – România poate renaşte doar dacă îşi accepta destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră ţară umanistă care ofera timp şi spaţiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură şi de cultivator nu doar de grâu – ci şi de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să păşim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curând, o RUINĂ. Ruina unui popor cu destinul acoperit şi sufocat de buruieni…
Visez la o Românie mânată de vise imposibile, remorcată chiar şi la o utopie, riscând improbabilul, forţându-şi destinul. O Românie făcută din români care nu se tem. Care, dupa ce se dezbracă de imperturbabil, refuză dezabuzarea orizontală şi optează pentru curajul vertical. Visez la o Românie cum nu a mai fost. Şi cred că nu visez degeaba…
De prea multă vreme, suntem aidoma unui foc ce nu reuşeşte să îsi înalţe flacăra. Mocnim, uneori. Dar mocnim şi atât! Iar cele cateva focuri care mai ard stau mărturie doar pentru excepţia de la trista regulă. Avem şansa extraordinară de a ne remarca printr-un PREZENT, în fata tuturor celor care îşi sorb seva din secunda căruntă. Avem şansa Răsaăritului viu, în faţa tuturor celor care se abandonează lascivităţii istorice a Amurgului. Iar tot ce trebuie să facem este să ne dezlipim genele şi să ne întâlnim privirile. …Fie să FIM!

P.S. Am tot respectul pentru colegii de la Craiova, de la Dolj, care organizează un miting în data de 9 decembrie! VOI FI ACOLO, ALĂTURI DE EI!”

Liviu Pleşoianu, membru al Parlamentului României – Stat SUVERAN şi INDEPENDENT 8 - decembrie - 2017

Lasa un raspuns


Z E U S
Sau Comi

Am reluat doar două scurte articole apărute în Impact-est din ...

Panaramă şi foamet

Ce plăţi online, ce informatizare la noi în Republicuţa Galaţi ...

Ivan, exponentul SIS

Ne-a scăpat un amănunt important anul trecut: unul groaznic, fiindcă ...