logoImpact EST nr. 822 - 05.06.2020

Niciodată nu voi putea să-mi explic de ce această ţară, intitulată generic România, cu o populaţie creştin-ortodoxă majoritară, cu nişte oameni extrem de credincioşi la Dumnezeu, a fost cadorisită de-a lungul timpului cu nişte conducători de o speţă incalificabilă. Cu excepţia dinastiei regale (deh! origine germană), care reuşise să scoată ţara din feudalism şi s-o parcheze regulamentar în vârful Europei, toţi ceilalţi parcă au fost împotriva românilor, reuşind cu succes să împingă poporul român pe buza prăpastiei, în mijlocul nenorocirilor.

Gheorghe Gheorghiu-Dej

Primul pe lista acestor comunistoizi, care, după ce au alungat regii din ţară, a început demolarea planificată a României, a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a adus ca pe un trofeu comunismul, după ce ne-a călcat pe cap cu şenile de tanc sovietic, reuşind apoi distrugerea din temelii a statului român, cu o minciună (de altfel, arma de bază a comuniştilor), care s-a dovedit ulterior a fi dezastru, calamitate, nenorocire, sau toate la un loc, intitulată grandomanistic „iepoca marilor înfăptuiri”, sub „conducerea” clasei muncitoare alcătuită din muncitori înfrăţiţi cu ţăranii săraci, sub îndrumarea Partidului Comunist Român, în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej; ţărani care roboteau empiric cu sapa, coasa sau plugul tras de boi, pentru a-şi putea agonisi posibilităţile de trai de pe o zi pe alta, pentru că cea mai mare parte din producţia obţinută era luată de către stat, sub formă de cote, dar totul era învelit cu hârtie colorată.
Cât priveşte problema muncitorilor, a fost alta.
Punând în practică distrugerea planificată şi elaborată a industriei, prin naţionalizarea fabricilor, uzinelor, serviciilor, comerţului, prin trecerea în proprietatea statului a bogăţiilor subterane şi supraterane, a continuat cu terminarea sistemului agricol prin colectivizarea acestuia, distrugând astfel gospodăriile sătenilor, lăsându-i muritori de foame, asta după ce puşcăriaşul din Bârlad a catadicsit să- şi încerce norocul şi în ceruri, ajutat, bineînţeles, de tătucul său ideologic, I.V. Stalin.

Nicolae Ceauşescu

Văzându-se scăpat de „şeful dictator”, PCR-ul ne-a adus pe cap pe analfabetul ateu Nicolae Ceauşescu, cizmar de meserie, patru clase la activ, care a continuat cu succes distrugerea totală a ţării, făcând-o un lagăr, din care nimeni nu putea ieşi sau intra fără învoirea din fruntea partidului comunist, dar mai cu seamă a securităţii statului, organ creat special pentru aservirea naţiunii tovarăşului şi tovarăşei cu nume predestinat, Ceauşescu.
Perioada în care am fost subjugaţi de către aceşti doi troglodiţi, susţinuţi de acoliţi şi numeroşi lingăi, a fost cea mai neagră din istoria acestui neam.
Fără mâncare, fără lumină, fără căldură în case, fără apă, atât caldă cât şi rece, cu hrana pusă pe cartelă ca-n vreme de război, jumătate de pâine pe zi de persoană, jumătate de litru de ulei comestibil pe lună, preparatele din carne date la suta de grame, tot lunar, ouăle, produsele din lapte, ca să nu mai spun de combustibilul raţionalizat (10 litri de benzină pe lună), cei care au prins toate acestea ar fi bine să se abţină să mai dea sfaturi sau să facă diferenţe.

Ion Iliescu

Ajungând aici, putem sfătui pe unii naivi (mă număr printre ace- ştia) că după înghesuiala din decembrie 1989, laptele, mierea, fericirea îmbrăcată în straie roz nu s-au revărsat abundent pe străzile noastre neasfaltate, iar covrigii din coada câinilor erau pătraţi. Şi asta pentru că, în celebra Duminică a Orbului (Orbilor?), populaţia auzind de nişte alegeri chipurile libere, total imatură politic, au năboit cu mic (era să zic cu mici), cu mare, să-l voteze neîntârziat pe tovarăşul Ion Iliescu, cel care, după credinţa lor naivă, mâncase cu ei salam cu soia. Aiurea! Mulţi dintre indivizii de atunci, nici la ora actuală nu recunosc greşeala făcută, şi de ce ţara merge pe un drum greşit. Ignoranţi, dar mai ales aroganţi, continuă să creadă că asta este calea cea bună. Bună, da, dar pentru cine-! Despre tovarăşul Ilievici Ionel nu putem spune decât că, în afară de faptul că nu voia sub nicio formă să întineze idealurile comunismului, după ce s-a văzut instalat confortabil în scaunul împuşcatului, şi-a tras la oblânc pe fiul colegului de ideologie politică Valter Roman, Petrică pre numele său, l-a făcut prim-ministru şi a început să demoleze tot ce mai rămăsese de la înaintaşii lui comunişti, şi chiar ce crease partidul său drag, CAP-uri, IAS-uri, combinate de tot felul, creând situaţii extrem de favorabile pentru devalizarea ţării de către toate jivinele ţinute la dos de „ploaie” sub pulpana sa.

Stânga unu, dreapta doi

În continuare vom încerca să spunem câteva cuvinte şi despre următorii trei preşedinţi, consideraţi chipurile „de dreapta”, dar care, de fapt, îşi făcuseră ucenicia politică tot în sânul cald şi primitor al PCR-ului, unde au avut funcţii importante.

Emil Constantinescu

Dislocat de la catedra unei facultăţi bucureştene, l-a învins pe comunistul Ion Iliescu în campania electorală cu întrebarea, infantilă de altfel, „Credeţi în Dumnezeu, domnule Ion Iliescu?”. În final, a câştigat alegerile. Fără niciun fel de comentarii, domnul profesor a fost convins că lumea l-a votat pentru că a avut încredere în el şi în gruparea politică susţinătoare. Greşit. de fapt populimea a votat împotriva lui don Ilievici, domnule Emilian Constantinescu.
Cu amărăciune trebuie să recunoaştem că în perioada mandatului nu aţi făcut nimic pentru bietul român. Mă îndoiesc că la fel au stat lucrurile şi în ceea ce vă priveşte. Chestiunea cu Ţigareta 2 este arhicunoscută. La terminarea mandatului v-aţi făcut de cacao – dacă mai era cazul – spunând că nu vreţi să mai candidaţi pentru al doilea mandat pentru că v-au învins serviciile. Ingraţii, nu v-au mai recunoscut! Ca o scurtă concluzie, aţi fost cel mai şters şi mai nesemnificativ preşedinte pe care l-a avut România!

Traian Băsescu

Motto:
„Îmi cereţi să respect legea. De acord, dar creaţi-mi condiţii ca să o pot respecta”

Aş zice că motto-ul de mai sus se regăseşte în ceea ce s-a întâmplat în cele două mandate (10 ani, mama mia) ale căpitanului de cursă lungă, Traian Băsescu.
S-ar părea că la venirea pe lume a marinarului, ursitoarele, mai ales cele cu norocul, neavând altă treabă în ziua respectivă, ce s-au gândit: Îi închidem un ochi, ca să nu vadă decât ceea ce îi convine, în schimb îi turnăm în cap tot norocul de pe ziua de azi. Şi-l facem văr bun cu lăcomia, minciuna, sperjurul, îi trecem în fişa postului bucuria băuturilor spirtoase, tutunul, femeile, mai ales cele cu părul blond. A ocupat funcţii înalte în stat. Ministrul Transporturilor, primarul capitalei, Preşedintele României. Dintre toate aceste poziţii nu se poate evidenţia niciuna cu vreo realizare deosebită. Ca ministru al Transporturilor, nici la ora actuală nu poate explica cum s-a volatilizat flota maritimă de pescuit oceanic a României, de-am ajuns să importăm peşte congelat din nişte ţărişoare nordice.
Ca primar, a avut un război de gherilă cu câinii maidanezi şi cu demolarea chioşculeţelor care comercializau ace, brice, batice şi etc. Ca preşedinte, în schimb, aici, da, a avut un aport important la tăierea pensiilor şi salariilor mici şi, oarecum, mijlocii. De mahări nu s-a atins. De altfel, s-a încuscrit cu „NANA”, unde s-a calificat în mare latifundiar. Despre procesele din instanţe, mucles.

Klaus Werner Iohannis

Despre actualul preşedinte sunt puţine (deocamdată) de comentat. Faptul că în primul mandat a avut o vacanţă plină de plăceri şi vise frumoase, se ştie. Din când în când, liniştea i-a fost tulburată de acţiunile din stradă iscate din cauza puterii comuniste, aflată la guvernare, şi care reuşea lejer, prin legile ilegale pe care le scornea şi le vota în fapt de noapte, împotriva statului de drept.
În actualul mandat a recuperat ieşirile pe sticlă, ca să ne dădăcească la modul scolastic (deh, meseria) de trei ori pe zi, forţat fiind de nişte viruşi nesimţiţi, care i-au stricat odihna. Şi, la îndemnul unor comisii la fel de nepricepute ca şi domnia sa şi guvernul din subordine, a condamnat populimea la închisoare la domiciliu prin nişte ordonanţe militare, care se băteau cap în cap cu realitatea existentă, fără niciun efect benefic, bineînţeles, pentru că infectări şi mortăciuni au fost în continuare, la greu. Să vedem, în schimb, cum se va descurca cu economia (industria, agricultura, serviciile, turismul, etc), dar mai ales cu păpica, pentru cei care l-au votat, sau nu. Pentru că, dacă nu sunt menţinute salariile, şi nu se măresc pensiile din septembrie aşa cum a promis, pentru PNL alegerile vor fi total compromise.
Despre ministrul de finanţe Florin Cîţu, nu sunt prea multe de spus. Zero barat cred că este deja prea mult. Despre K.W. Iohannis, nu- i timpul trecut. de-acum vom avea de vorbit. Atenţie, dom Preşedinte.

Ioan Dan PINTILIE 18 - mai - 2020

Lasa un raspuns


Din categoria „Ori

Cum toate lucrurile evoluează pe lumea asta, cum nu te ...

Liviu Brătescu, Sec

În urma sesizărilor adresate Ministerului Culturii (MC) de către arhitectul ...