logoImpact EST nr. 802 - 18.01.2020

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

După 1989 toate partidele româneşti ajunse la guvernare s-au comportat ca nişte structuri mafiote. Noii comunişti au transformat finanţele ţării într-o maşină de spălat bani pentru partid. Lucrurile nu s-au schimbat ca sistem faţă de anii ’90. Ba mai mult, birocratizarea a atins un nivel absurd. În numele diminuării birocraţiei şi valorificării descoperirii internetului s-au creat faimoasele certificate digitale care s-au adăugat la cheltuielile firmelor şi au complicat şi mai mult sistemul submiterilor online. Peste birocraţia declaraţiilor fiscale pe suport de hârtie s-a suprapus o birocraţie a submiterilor prin semnături contabile digitale, sistemul căpătând un caracter de palimpsest, este o scriere peste altă scriere. Dacă deschizi Anaf-ul ca pe o carte, este imposibil să citeşti ceva coerent, pentru că sistemul nu a fost conceput ca structură de clase şi categorii de taxe între care ar trebui să existe relaţii în vederea unei impozitări urmărite prin referinţele unui cod, sistemul a fost conceput ca un labirint amorf în vederea unei jefuiri nesfârşite şi fără urmă. Deşi pare absurd, statul a încurajat evaziunea fiscală. Nu a existat niciodată o metodologie transparenţă a controalelor fiscale. Niciodată pe site-ul Anaf-ului nu a existat un singur studiu de caz, unul singur. Toate controalele au fost cu fiecare guvernare mai obscure. Un control Anaf întruneşte mai degrabă obscuritatea unui furt „pe faţă”, decât transparenţa unei verificări de taxe. Cea mai fraudată taxă de la Al Doilea Război Mondial încoace în lumea civilizată a fost Tva- ul, România nu făcut nicio excepţie. Ca să înţelegeţi dimensiunea fraudării Tva-ului amintiţi-vă de tipografiile anilor ’90 clandestine din Colentina în care se tipăreau paleţi de facturi, vândute din mână la bucată cu 10 E la ieşirea din Bucureşti. Dacă nu s-a făcut nimic împotriva evaziunii fiscale care a fost chiar încurajată cu fiecare alegere electorală care a trebuit „sponsorizată” prin „controale”, nici firmele care au vrut să-şi plătească onest taxele nu au fost încurajate. Niciodată în Romania nu a fost oferită posibilitatea de a plăti Tva opţional la flat rate scheme, schema unor procente din venituri ca să nu mai fie nicio confuzie cu natura cheltuielilor.

În acest moment în România sunt peste 65000 de conturi de trezorerie la nivelul întregii ţări, spre deosebire de Anglia unde există doar trei – unul dedicat National Insurance Number, unul pentru Corporation tax, unul pentru VAT. Ca să verifici 65000 de conturi, îţi trebuie o divizie de contabili care ar trebui să-şi sacrifice propria generaţie ca să estimeze proporţiile jafului.

Un contribuabil român ajuns la Finanţe cu banii în mână este îndrumat spre coada de la ghişeu. Să aştepţi la o coadă să-ti plăteşti cash impozitele este o barbarie a unui stat medieval care te cheamă cand îţi ia banii pe taxe să te vadă la faţă. Nici astăzi un român nu-si poate plăti impozitele din străinătate pentru că de fapt conturile de trezorerie nu sunt conturi bancare, deşi au formă de cont IBAN, ele sunt de fapt nişte buzunare ale partidului de guvernare. Românii plecaţi la muncă în străinătate să-şi salveze familiile, trebuie să călătorească, să-şi cumpere bilet de avion din timp, să ajungă la un sediu Anaf şi să stea la coadă cu banii în mână, pentru că e mai bine să stea acolo decât să facă plata printr-un cont de bancă odată ajunşi in tara. Dacă întreabă un inspector fiscal în ce cont trebuie să depună banii, inspectorul nu ştie ce să-i răspundă pentru că în fiecare săptămână conturile de trezorerie se pot schimba şi cel mai bine ar fi să se facă plata la ghişeu.

Prima măsură a unui adevărat ministru de Finanţe ar trebui să fie interzicerea plăţilor cash, dar nu cred că se va ajunge la performanţa asta în următorii 30 de ani. Din păcate Florin Cîţu, în ciuda background-ului la Banca Naţională a Noii Zeelande nu ştie ce să facă. El vrea să înlocuiască inspectorii fiscali cu nişte „statisticieni”, statisticienii unui sistem falimentar care să ne explice de câte ori s-a rostogolit nimicul pe covorul roşu al bugetului.

Noul ministru al Finanţelor a descoperit două „caiete de buget”, două contabilităţi ale fostului guvern pe care l-a comparat cu organizaţia criminală a lui Al Capone. Cu ajutorul şefului Institutului de Statistică, datele oficiale la nivel de ţară au fost mistificate. De ce nu este începută o anchetă? De ce nu s-a sesizat niciun procuror? De ce nu este chemat niciun şef de statistică în fata justiţiei pentru fals în acte publice? De ce? Pentru că o crimă organizată a înlocuit o altă crimă organizată, altfel nu este explicabilă armata de retori liberali ai nimicului, artişti ai limbajului de bumbac care deja au început să vorbească la fel ca o armată de papagali. Am urmărit-o cu stupoare pe noul ministru al muncii Violeta Alexandru vorbind 15 minute despre „dialogul neîntrerupt şi permanent” pe care l-a avut cu sindicatele despre creşterea salariului minim cu 20 E. Nu ştie ce să facă. Este cvasincompetentă. De obicei retorii nimicului, limbuţii de lemn sau de bumbac apar ca o perdea de fum peste un teren pârjolit în care nişte barbari au schimbat alţi barbari. Noul preşedinte ales a vorbit la un moment de guvernul Ludovic I. Nu va mai exista niciun guvern Ludovic II. Nu-l mai creditează nimeni. Nu mai investeşte nimeni într-un stat mafiot. În acest moment, singurul partid din Romania care respectă alegerile interne şi jocul democratic pare USR, spun pare, pentru că în jocul de lumini şi umbre al politicii româneşti este greu să te sprijini pe ceva. Totul este o iluzie, iluzia însă se îndepărtează la bilanţ. Iluzia nu rezistă în sistemul de contabilitate, nu ţine loc de sold.

Corespondenţă din Marea Britanie, de la Cristian BIRU 6 - decembrie - 2019

Lasa un raspuns


Cică Tică a cumpă

Gata, oameni buni, s-a gătat prin lichidare una dintre cele ...

Mazilire în stil PS

După numirea în funcţia de Prefect la Instituţia Prefectul Judeţului ...

La DGRFP a venit a p

Frământările de sfârşit şi început de an în Direcţia Generală ...