logoImpact EST nr. 734 - 22.06.2018

Cu mulţi ani în urmă, într-o altă epocă, întrebând un ştab de partid cum de-a ajuns o colegă de breaslă, o învăţătoare – cea mai slabă din punct de vedere intelectual şi, fireşte, total anonimă – de-a fost promovată în Comitetul Central al P.C.R. ca membru supleant, mi-a explicat tehnica: La nivel central se desenase un ansamblu de căsuţe în care erau înscrise însuşirile celui ce urma să fie nominalizat. era nevoie de un intelectual, gen feminin, care să aibă o anumită naţionalitate şi vârstă şi să provină dintr-o anumită zonă geografică. Ea s-a încadrat exact în această căsuţă, care conţinea toate însuşirile formale de care trebuia să dispună viitorul ocupant. Nu lipsea decât numele şi prenumele celui pe care trebuia să-l stabilească judeţul.
Aşadar, nu era nevoie de valoare, de competenţă, de calitate, de abilităţi sintetice, de aptitudinea procesării generalului şi universalului, de a opera cu principii, cu idei, cu criterii în abordarea problemelor politice la nivel global sau măcar regional – cele ce privesc ţara şi poporul pe care-l reprezenta. Secţia de cadre a partidului întocmise deja schema plină de căsuţe, ştia ce compoziţie trebuie să aibă Comitetul Central şi, în afara membrilor de drept – cei din apropierea tătucului suprem – făcea apel la judeţe să completeze restul căsuţelor deja stabilite, cu edecari, cu flecari, cu ipocriţi, cu nevolnici şi anonimi care să corespundă exact căsuţelor rămase libere. Or, o societate care înlocuieşte valoarea şi competenţa cu substitute aleatorii, formale, care dau bine la raportările periodice instituite la fel de formal este din capul locului sortită eşecului.
În naivitatea mea, am crezut că procedura, a devenit între timp caducă, de glorie apusă, dar, se vede cât de acolo că m-am înşelat. Recentul Congres al PSD a reactualizat meteahna, a reactivat-o, şi-a impus-o ca tehnică de promovare în funcţii de conducere. Prin urmare, nu calitatea umană, nu indicatorii de valoare şi competenţă contează în selectarea cadrelor pentru ocuparea unor funcţii de conducere, ci felul în care cei propuşi sunt în graţiile şefului autocrat şi corespund căsuţei aprioric constituită. Cei propuşi pentru funcţii de conducere în partid trebuiau musai să provină dintr-o anumită regiune geografică şi să fie de anumit gen. Că-ntr-o regiune geografică mai sunt şi alte tipologii valoroase, care ar putea administra providenţial un anumit domeniu de activitate, nu mai are importanţă. O regiune nu poate propune mai mult de două nominalizări – unu plus una – restul să mai aştepte, deocamdată nu e nevoie de serviciile lor.
Aşa stând lucrurile, nu ne mai miră că ajung în funcţii ministeriale figuri anonime, apatice şi bicisnice, fără nici o expertiză în domeniul în care-au fost promovate, urmând să înţeleagă câte ceva din problemele domeniului ce i s-a încredinţat spre administraţie în timp, la locul de muncă, din mers. Ce mai contează că ţara întreagă a fost transformată într-un teritoriu al experimentelor, că poporul a devenit o comunitate de cobai care trebuie să le suporte, cel puţin până când cel urcat în funcţie se va familiariza cu specificul noului său loc de muncă. Şi asta în cazul fericit dacă se va familiariza cu adevărat. De multe ori se întâmplă ca sfârşitul de mandat să-l găsească la fel de nepriceput ca şi-n prima zi.
M-am gândit la toate acestea gândindu-mă la vechea dilemă ce şi-o puneau poporaniştii lui Constantin Stere la începutul veacului trecut. Ce propunem? Popor pentru experienţe sau experienţe pentru popor? La vremea respectivă, dilema a generat numeroase dispute, astăzi nu s-a mai sesizat nimeni. Cine s-o facă? Noii demnitari, probabil că nici n-au auzit de numele lui Stere şi a celorlalţi gânditori care chiar erau interesaţi de soarta acestei ţări. De unde vechiul partid comunist îşi recolta cadrele de nădejde din rândul clasei muncitoare – cea mai înaintată din punct de vedere ideologic, politic şi chiar cultural şi singura interesată să ducă revoluţia până la capăt – noua clasă politică a evoluat; îşi alege oamenii din rândul gulerelor albe, dar consecinţele sunt la fel de dezastruoase pentru ţară ca şi în vremea vechii perechi prezidenţiale. De unde se vede că nu s-a învăţat nimic din istorie şi acum, noi, dar şi multe generaţii de acum încolo vor suporta consecinţele.

i. nec 30 - martie - 2018

Lasa un raspuns


Şi aici sunt banii

Luna iunie a adus o surpriză, nu pentru copiii acestei ...

Cam la fel şi-n Zar

Încă mai este timp până la închiderea declaraţiilor fiscale pentru ...

Salarii de mizerie:<

Nasol. Ca grefieră de Curte de Apel, Neagu Florin-Cosmin, a ...