logoImpact EST nr. 704 - 17.11.2017

În ţara experţilor contabili fiecare cu semnătura lui electronică inutilă şi complet absurdă şi a certificatelor digitale fără sens care nu folosesc la nimic dar care sunt plătite anual cu religiozitate, în ţara registrelor numerotate şi pecetluite ca-n Evul Mediu cu ceară roşie şi sigiliu, evaziunea fiscală a micilor întreprinzători a depăşit de mult 80 %, dar această evaziune fiscală este o formă de apărare. Nimeni nu mai taie factură. Nu se mai dă bon fiscal. Totul se plăteşte cash, ca la stână, cu o mână se dă marfa, cu cealaltă se ia banii. Nu se mai dă nimic la termen. Nimic pe datorie. Evaziunea fiscală este universală, este la nivelul întregii ţări, dar reprezintă doar vârful icebergului. Ca să înţelegeţi dimensiunea industrială a acestei evaziuni, imaginaţi-vă un bulevard din Bucureşti cu parcările pichetate de ţigănci, pe care nu le vede nimeni, cu sacoşe de un leu burduşite de facturi standardizate preştampilate, fiecare factură cu ştampila ei, fiecare factură vândută la bucată cu cel puţin 10 E. Acest bulevard suprarealist al evaziunii este intraductibil. Dacă-l povestiţi în Europa nimeni nu-l va înţelege. El este un bulervard pur românesc. De aceea nici nu pare real. Dar el a existat, dar nu a fost doar un bulevard, a fost un cartier bucureştean cât un oraş mediu plin de facturi false numit Colentina. Niciodată facturile vândute cu sacoşele în Colentina nu au fost identificate. Ele au rămas în sistem ca facturi autentice. Când s-a trecut la facturile nestadardizate, neştampilate şi digitalizate, lumea a avut un şoc pentru că o întreagă industrie manufacturieră a căzut. Dar şocul a venit din conştiinţă. Contribuabilul român a avut creierul spălat de tipizate. Când i s-a spus că factura poate fi şi o foaie de hârtie neştampilată a început să râdă.

Să privim cealaltă parte a icerbegului. Luaţi-vă un binoclu. Cealaltă parte este cosmică, este un munte răsturnat care a strivit o naţiune, un meteorit care a făcut să dispară specii, o explozie care a deformat timpul, un blestem al pământului.

Ca să înţelegeţi întregul peisaj şi să nu mai pierdem timpul cu demonstrarea firescului, în România fiecare partid de guvernământ s-a comportat ca o structură piramidală de crimă organizată, in vârful căreia stă Preşedintele, sau hai să-i spunem Locomotiva Partidului sau Zeus, sau mai bine să-i spunem Capo di tutti capi. Când Capo dei capi vrea nişte bani pentru el sau pentru partid, pentru a cunoaşte de exemplu noi veveriţe la mare în concediu, e posibil să organizeze chiar de Sfânta Mărie o conferinţă la Neptun pe tema rolului femeii tinere în ideologia partidului, ideologie de altfel inexistentă. În momentul când vrea aceşti bani, el nu cheamă un contabil expert în rata de şpagă care i se cuvine, nu, el pur şi simplu îşi cheamă parlamentarii din partid şi le spune aşa: “Ne trebuie bani la partid, duceţi-vă în teritoriu. Într-o săptămână, hai maxim două, fiecare dintre voi, va trebui să vină cu un miliard!”

Într-o ţară în care se fură crucile de lemn din cimitire iarna să se facă foc lângă caloriferul îngheţat bocnă, să faci un miliard într-o săptămână nu este de loc uşor nici pentru un traficant de cocaină. Trebuie să fii cel puţin un capo crimini să strângi un miliard de la o populaţie sinistrată. Trebuie să fii câine. Ca să facă aceşti bani, parlamentarul îi cheamă pe cei care i-a susţinut politic în poziţii importante din Anaf, Mediu, Sanepid, Inspectorat de Muncă, Poliţie Economică etc Aceşti activişti, să le spunem locotenenţi sunt aleşi pe sprânceană, adică nu sunt oameni cu probleme de conştiinţă, au creierul de lemn sau au creierul fără nicio circumvoluţione ca o bilă de ping-pong pentru că orice ruptură la nivelul conştiinţei într-o astfel de acţiune aproape militară poate declanşa dezordine, scurgeri de informaţii în Presă, cedări psihice şi nu este timp pentru aşa ceva. Când îi trimite să adune banii din natură, parlamentarul îi priveşte în ochi şi le spune aşa: “Duceţi-vă în controale. Ne trebuie un miliard. Daţi amenzi. Conturile de trezorerie sunt ale noastre. Dar mai bine luaţi şpagă.” Nivelul şpăgii anuale, numai într-un singur judeţ depăşeşte jumătate de milion de euro pentru că nu au loc sute, au loc mii de controale, iar dacă nu controlează Anaf-ul, controlează Poliţia Economică, iar dacă nu controlează Poliţia Economică, controlează Prefectul sau Corpul de Control al Primului Ministru sau Curtea de Conturi. La toate aceste controale se adaugă controalele celor de la Primărie şi Serviciul de Executări Silite al Casei de Ajutor Social şi altor autorităţi locale care sunt o grămadă.

Aceste controale fără nicio noimă, neprogramate, nestandardizate, declanşează o psihoză la venă deschisă imposibil de tradus, este inefabilă, nu se poate explica. În alte ţări contribuabilul arată un extras de bancă si este suficient. În România, în numele unei birocraţii labirintice au fost călcate destine în picioare, toate drepurile omului, toate reglementările internaţionale în domeniu fiscal. Au fost distruse familii. Mulţi au cedat pur şi simplu pentru că au pierdut tot, nu numai sereleul, ci şi propria locuinţă. Unii au fost trimişi în închisoare. Românilor li s-au blocat conturile, li s-a luat şi praful de pe frigiderele goale. Au fost jefuiţi în propriile case. Au fost băgaţi în spital. A fost un măcel biblic.

La Galaţi nu a fost o situaţie de excepţie. Ca să ucizi îţi trebuie nişte ucigaşi. Au fost aduşi în Finanţe foşti lucrători în Securitate, sereişti cu creierul ca o lamă de cuţit, criminali cu state de plată. Ca să înţelegi acestă psihoză o să vă amintesc cuvintele unui şef de Finanţe alungat pur şi simplu din oraş de o răzmeriţă a agenţilor economici. El apare pe prima pagină a ziarului local şi spune că a plecat dintr-o”mare nebunie” dar , speră să se întoarcă în câteva luni, pentru că e posibil să dea peste o “nebunie şi mai mare.” Dar nu a fost o nebunie oarecare, a fost un delir. Dacă există o materie sensibilă care poate explica acest delir, atunci această materie este suprarealistă pur şi simplu. Nu este ca lutul, ca sunetul articulat, nu este ca imaginea sensibilă din cuvânt, este o situaţie suprarealistă şi gata.

Să vă dau câteva situaţii suprarealiste să înţelegeţi acest vis urât într-un oraş în care se raportează anual încasări cu peste 10 % mai mult decât trebuie, adică se adună cu mult mai mulţi bani decât era prevăzut.

Imaginaţi-vă că locotenenţii pleacă în control, dar unul dintre ei, abia a pus nişte bani deoparte, a luat suficientă şpagă să se odihnească şi îşi trimite fiul în control în locul lui să ridice şpaga, după ce dă un telefon. Fiul îşi ia câinele de luptă îl atârnă de un copac blocându-i maxilarele de o cracă şi intră într-un restaurant să ia şpaga. El ia şpaga dar vede nişte prieteni la o masă şi uită să mai iasă din restaurant. Iese abia după opt ore după ce a băut încontinuu. Dimineaţă la prima oră ajunge la cârciumă căutându-şi câinele, întreabă de şpagă dacă nu cumva a uitat-o pe masă, pentru că dacă a uitat-o, mai mult ca sigur vine taică-su şi o ia din nou îndoit.

Imaginaţi-vă că-l întâlniţi pe şeful Poliţiei Economice plecat în control, eram să spun travesti, nici nu ştiu cum să spun, incognito. El ajunge în şort şi în tricou cu un lanţ de aur ca de bicicletă pe piept, într-un depozit aflat în litigiu cu Garda Financiară, dar abia acum câteva minute a fost un alt echipaj al Gărzii Financiare, care nu a ţinut cont de procesul verbal, nici de actele de la tribunal, nici de telefonul avocatului. Ofiţerii s-au uitat în sertar după cash, au dat amenda şi-au plecat scurt. Patronul îi explică şefului Poliţiei Economice care stă în faţa lui pe o ladă de fructe că nu mai are de unde da. Abia dacă mai are nişte bani să mănânce şi nu ştie de une o să-şi plătească salariaţii. Şeful îl înţelege foarte bine, dar îl anunţă discret că săptămâna viitoare vine un control de la Poliţia Economică pe care nu-l poate evita.
(va urma)

Cristian BIRU 8 - septembrie - 2017

Lasa un raspuns


“Demagogia, disimu

Regele Mihai I AL ROMÂNIEI este pregătit de inevitabila PE-TRECERE, ...

Galaţiul a câştig

Cristian Dima este un lider de partid, încă nevirusat politic. ...

Dima a obţinut mode

Chiar neparlamentar fiind, liderul ALDE, Cristian Dima, reuşeşte să-şi impună ...

Noi scumpiri la gaze

Anul Nou ne aduce nouă noi scumpiri, să ne învăţăm ...