logoImpact EST nr. 704 - 22.11.2017

În 1974, în Galaţi, s-a descoperit un monument istoric, deosebit de valoros: „Cavoul Roman”. Au trecut de atunci 43 de ani şi, până astăzi, autorităţile nu au fost în stare să facă nimic în privinţa acestei comori. Monumentul, de dimensiuni impresionante, a fost iniţial groapă de gunoi a cartierului, apoi o mlaştină, iar acum un loc unde stau pubelele de gunoi. Nu s-a făcut un muzeu, nici măcar nu s-a cercetat situl temeinic. Autorităţile nu ştiu exact ce se mai află sub pământ şi nici măcar UNDE este!
Dacă un turist rătăcit citeşte despre „Cavoul Român” şi vrea să vadă unde este, sau dacă un gălăţean vrea să viziteze locul, e aproape imposibil. Nu există niciun indicator, niciun panou, nici o inscripţie. Nimic.

Istoria cavoului roman şi potenţialul de dezvoltare turistică a oraşului

Puţină lume ştie că în adâncurile oraşului Galaţi, în cartierul Micro 21, între blocurile D16 şi D14, se află în deplină uitare o relicvă arheologică de patrimoniu de mare valoare istorică, descoperită în anul 1974, în timpul construirii blocurilor din cartierul Dunărea.
Conform specialiştilor de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Galaţi, mormântul aparţine unui comandant roman de origine sarmată şi datează din secolul IV d. Hr. „Descoperirea cavoului roman la Galaţi dovedeşte că în ultimii ani ai secolului al III-lea sau în prima jumătate a secolului al IV-lea, Imperiul roman avea deplină autoritate şi în zona din sud-estul Moldovei chiar şi după retragerea aureliană”, se menţionează în fişa de descriere a monumentului (clasificat sub indicativul GL-I-m-B-02973), aflată pe site-ul instituţiei amintite. Faţă de alte cavouri romane, chiar şi din acelaşi secol, descoperite în Dobrogea, acesta este unic: este cel mai mare descoperit în Dobrogea şi la Dunărea de Jos şi singurul la nord de Dunăre, atestând că graniţa nordică a influenţei imperiului roman era amplasată în oraşul Galaţi de astăzi, transformându-ne oraşul în vestigiu al culturii şi armatei romane, concomitent cu posibilitatea folosirii în scop turistic a conexiunilor istorice cu legendarii sarmaţi, ce au stăpânit aceast spaţiu şi au intrat în final în alianţa cu Imperiul Roman.
Conform descrierii de la data descoperirii, cavoul roman era de mari dimensiuni, cu lungimea de 12 metri, lăţimea de 9 metri şi înălţimea de 4 metri, cu pereţi rectangulari şi cu o nişă mortuară pe latura vestică. Zidurile, groase de 1,6-1,7 metri, erau tencuite în interior cu var, pe care s-a pictat cu vopsea roşie şi brun în tehnică tempera. Pe perete se mai păstra încă pictura realizată în tehnica frescei, monocromă: de culoare roşie, cu ornamente din spic de grâu stilizat. La partea inferioară a zidului s-au descoperit atunci dungi roşii trasate, îşi aminteşte arheologul Mihalache Brudiu, arheolog la Muzeul de Istorie din Galaţi. Potrivit mărturiilor păstrate de la arheologul Brudiu, în lucrarea „Un cavou roman descoperit la Galaţi”, în spaţiul din interior era compartimentat astfel: un dromos pentru acces, o camera funerară cu cistă şi absidă, precum şi încă o absidă pentru ritualuri. (Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976. 12 p. : fig. Cota: F.G. III 18.449, Biblioteca Judeţeană V.A. Urechia Galaţi http://www.bvau.ro/bibliografii/ locale/316.descopeririarheologiceingalati.pdf)
În volumul II din Istoria Românilor publicată de Academia Română, la Editura Enciclopedică, se consemnează: „Dintre complexele funerare deosebite se impune a fi menţionat CAVOUL ROMAN din sec.III-IV, descoperit în Cartierul Dunărea din Galaţi. Este datat astfel pentru că din secolul III provin cărămizile ştampilate găsite în bolta distrusă de excavator: am recuperat cel mai mare număr de tegule romane ştampilate, făcute de unitatea de marina militară romană Classis Flavia Moesica.
Descoperirea a făcut senzaţie în lumea istoricilor, pentru că acest Cavou Roman şi Castrul de la Tirighina (Galaţi-Bărboşi) sunt singurele dovezi ale continuităţii romane la nordul Dunării în timpul Împăratului Constantin cel Mare, adică şi după retragerea aureliană.
Autorităţile comuniste au înţeles valoarea monumentului istoric. Construirea blocului D15 a fost abandonată. Au fost ridicate numai blocurile D14 şi D16, în locul celui de-al treilea rămânând un spaţiu liber, în perspectiva continuării săpăturilor arheologice şi, eventual, a construirii unui muzeu. Ca o prima măsură de conservare a cavoului, a fost turnată peste el în 1976 o placă de beton. După 1990, pe platforma betonată turnată pentru protejarea Cavoului Roman a fost amplasat un punct de colectare a gunoiului, iar deasupra sunt acum resturile menajere ale locatarilor blocurilor din zonă. Nimic nu arată că dedesubt s-ar afla o adevărată comoară, care atestă un lucru extraordinar pentru istoria neamului nostru şi anume faptul că filonul roman nu a dispărut din părţile acestea de ţară după retragerea aureliană. „Cavoul Roman ” a fost acoperit pentru a fi protejat până la punerea sa în valoare. Comisia Monumentelor Istorice a hotărât ca monumentul să fie pus în valoare prin includerea sa în ansamblul unui muzeu de arheologie, construit după modelul Mozaicului de la Constanţa.
„În proiect era un muzeu de arheologie în toată legea. Era un exponat în situ, pe loc, Cavoul Roman , iar în vitrine urmau să fie prezentate exponate din rezervaţia arheologică“,
a explicat Mihalache Brudiu, arheolog la Muzeul de Istorie. Prin 1986, Institutul de Proiectări Galaţi (în prezent Proiect SA) a realizat un prim proiect arhitectonic al Muzeului de Arheologie care urma să aibă „Cavoul Roman” la subsol, „in situ”. Pentru că valoarea investiţiei era prea mare şi ar fi fost nevoie de aprobarea Elenei Ceauşescu, arhitecţii au realizat un al doilea proiect, care costa mai puţin şi banii puteau fi alocaţi de Comitetul de Stat al Planificării, fără să mai fie nevoie de aprobarea Elenei Ceauşescu. Numai că un activist de la Comitetul Judeţean PCR Galaţi, un oarecare Spineanu, a uitat să trimită proiectul la Bucureşti şi, în 1990, Muzeul de Arheologie era doar în stadiul de proiect.

Situaţia actuală

În 2011, în baza solicitării proprietarilor clădirilor comerciale din zonă , cu interese poate comune cu o parte din membrii Consiliului Local, Direcţia Judeţeană pentru Cultură a emis un aviz ce prevede vânzarea terenului proprietarilor construcţiilor din bulevardul Oţelarilor, situat între blocurile D14 – D16, înscris în Lista Monumentelor Istorice, pozitia 14, cod GL – I – m – B – 02793. a . Cam în aceeaşi perioada, şeful Direcţiei pentru Cultură afirma că monumentul istoric ar putea fi tăiat în blocuri de piatră şi mutat în zona Muzeului de Istorie, pierzându-se astfel valoarea de atestare istorică a unui vestigiu antic aflat chiar în mijlocul oraşului Galaţi.

Distrugerea prin relocare

În 2017, acţiunile de promovare a vânzării terenului pe care se află monumentul cu riscul distrugerii acestuia au accelerat. Prin acţiunea de relocare propusă, s-ar transforma o dovadă de necontestat a istoriei antice (şi toate legendele populaţiei care a trăit aici) în resturi sparte si aruncate în devălmăşia uitării, într-un colţ din muzeu, cu prea puţin impact faţă de un sit antic local. S-ar distruge astfel toate oportunităţile ce ar putea fi folosite prin valorificarea “în situ” a vestigiului, folosind parcuri tematice, monumente şi evenimente pentru promovarea oraşului nostru.

Valorificare locală

Ideală ar fi valorificarea Cavoului Roman în locul în care este amplasat, prin amenajarea vizitării acestuia şi construirea unei zone cu potenţial turistic atât în aproprierea sa, dar şi în alte locaţii din oraşul Galaţi, ce au fost locuite de sarmaţi şi ulterior de unităţi militare romanizate, cu susţinerea promovării tuturor legendelor şi conexiunilor istorice pentru dezvoltarea potenţialului turistic al oraşului Galaţi.

Promovarea conexiunii romane

Liderul militar roman de origine sarmată, al cărui cavou se află în Galaţi, sau strămoşii săi, au intrat în contact cu: Legiunile a V-a Macedonica (infiinţata in anul 43 î.e.n. de Octavian), Legiunea a II-a Herculia şi Legiunea I-a Iovia – ce au staţionat şi în Dobrogea la Troesmis şi Dinogeţia. E, de asemenea, posibil ca în lungile campanii în care aceste legiuni dobrogene au fost trimise pe alte teatre de război, sarmaţii romanizaţi de la nord de Dunare să fi colaborat cu membrii celei mai importante/vestite legiuni romane – Legiunea a XIII-a Gemina – cea alături de care Iulius Cezar l-a învins pe regele galilor, Vercingetorix, în asediul de la Alesia, cu care a trecut Rubiconul, declarând “Alea iacta est – Zarurile au fost aruncate”, provocând la luptă întregul Senat Roman – legiune romană ce a asigurat controlul operaţiunilor din Dacia, ca unitate de elită a imperiului.

Promovarea conexiunii sarmate

Sarmaţii care au locuit şi pe teritoriul de astăzi al oraşului Galaţi, romanizaţi ulterior de legiunile Imperiului Roman, au fost una din cele mai misterioase populaţii cu origini iraniene ajunse în Europa, cu câteva particularităţi istorice şi culturale foarte utile în promovare turistică zonală.
Herodot scria cu admiraţie despre femeile poporului sarmat care a trăit pe teritoriul oraşului nostru, considerând că aceastea au fost sursă de inspiraţie pentru legendele greceşti ale amazoanelor. Sarmaţii erau călăreţi desăvârşiţi; în anul 175 după Hristos, împăratul Marcus Aurelius a recrutat un contingent de peste 5500 de sarmaţi pentru sprijnirea legiunilor romane din Brittania, Anglia Romană, întru apărarea zidului lui Hadrian.
Sarmaţii au adus în insulă şi în Europa legendele poporului lor de la :
– simbolul săbiilor contopite în piatră,
– la utilizarea simbolului dragonului preluat din Asia şi adus de ei în Europa,
– la implicarea militară puternică a femeilor sarmate îmbrăcate în zale de dragon alături de armatele lor,
– la respectul pentru zeul suprem al focului, toate motive preluate în una din cele mai de succes legende media contemporane (“Games of Thrones”).

Administraţia ar putea deschide o consultare publică cu privire la găsirea celei mai bune metode de promovare turistică

Imaginaţi-vă sutele de turişti europeni ce trec cu nave de croazieră pe Dunăre, an de an, pe lângă oraşul nostru (unul din puţinele oraşe ale lumii ce conţine vestigii ale unui trib sarmat romanizat, ce au inspirat legendele media favorite ale lumii) şi astfel observând, în noapte, pe versantul înalt al falezei oraşului, un simbol istoric, turistic şi comercial important, care să strălucească sub reflectoare şi să-i cheme la vizitarea Galaţiului. Acest simbol ar putea fi un tron uriaş de marmură albă, de pe care s-ar privi de la înălţime întreaga câmpie a Dobrogei, asemenea unui rege sau conducător militar local. Un tron cu săbii stilizate, din marmură, contopite deasupra capului şi cu o sabie uriaşă înfiptă într-o piatră, înaintea sa, precum în legendele triburilor sarmate ce au inspirat mituri ale lumii moderne – de la Legenda Amazoanelor, a Regelui Arthur, până la succesul media al seriei “Games of Thrones”.
Indiferent de modalităţile de promovare ce ar putea fi alese, legendele oamenilor ce au trăit pe teritoriul Galaţiului au inspirat mari teme antice şi contemporane ale lumii noastre şi noi le ţinem îngropate sub asfalt, sub lăzi de gunoaie, pentru interesele sau din nepăsarea celor aflaţi, vremelnic, la conducerea oraşului.

Luchian Melnic 27 - octombrie - 2017

Lasa un raspuns


“Demagogia, disimu

Regele Mihai I AL ROMÂNIEI este pregătit de inevitabila PE-TRECERE, ...

Galaţiul a câştig

Cristian Dima este un lider de partid, încă nevirusat politic. ...

Dima a obţinut mode

Chiar neparlamentar fiind, liderul ALDE, Cristian Dima, reuşeşte să-şi impună ...