logoImpact EST nr. 743 - 25.09.2018

Recent, la Editura Fundaţiei culturale E.C.A., alias Analfabetul din Galaţi, a apărut al doilea volum din kitsch-ul memorialistic al „celebrului” medic mamoş Bazil Pupanus. Sigur, toţi avem dreptul la memorie, chiar şi o „şcoală obscură” de fapt, era un liceu industrial de pe strada Domnească din Galaţi, ce pregătea tinere din cinci judeţe pentru industria alimentară. Cândva, oraşul amintit avea cea mai performantă forţă de muncă pentru industria respectivă din întreaga ţară. În faţa arogantului Bazil însă toate devin „obscure”. „Medicii ar fi trufaşi asemenea dictatorilor, mafioţilor, deoarece pot decide exterminări”, cugeta un înţelept.
Un amic, martor involuntar, mi-a relatat o scenă, în care o pacientă a lui Bazil (ce-i acaparase deja plicul cu bancnote!) şi-ar fi strigat nemulţumirea (versificată), fără speranţa că i-ar fi fost auzită vocea: „Capul tău privit la lună/Seamănă c-un cap de…”/fireşte, datorită calviţiei. Cu smerenia lui ipocrită, Bazil frecventează editura pomenită, întrucât patronul ei, dl. Mandea, îl poate pasa în rândurile „nemuritorilor” din Uniunea Scriitorilor şi a indemnizaţiei, dacă este băiat fin (şi este!) cotizând înainte de primire cum trebuie. Simplificând numele autorului (apropo de rima impusă substantivului „lună”) îl vom numi simplu, doctor Puţă (Bazil este şi specializat pentru acest nume, obstretico-ginecolog). Oare memorialistul, recent botezat de noi, nu ştie că patronul editurii E.C.A. „Analfabetul” nu are decât şapte clase elementare (în trei licee nu a putut s-o absolve pe a opta!) şi două de profesională, meteo (lapoviţă şi ninsoare etc), de ce mai practică umilitoarea meserie de pup(ă)-anus?!. Răspunsul îl descoperim în viitoarea postură de „nemuritor” al U.S. sud-est. Ce derizoriu! Mai bine rămânea fascinat de colecţia lui de artă plastică, mereu a fost scumpă, şi ca s-o ai, era necesar „săbagi mâna” (cu smerenie ori nu) în buzunarul pacientului, la fel şi pentru execursiile în străinătate, ori pentru o casă de vacanţă construită în oraşul lui Birlic (Doamne, cât de expresiv s-ar fi oţărât văzându-l pe Bazil în poziţia pupanus).
Mandea cu trupul lui nespălat de fanariot periferic este şi vindicativ, mai ales atunci când îl descrii şi-i dezvălui conţinutul sufletesc infect. În fine, devine omul sugestiilor acrite, în special când află că un memorialist e dispus să scrie despre Revoluţia din 1989, cum a făcut şi „conservatorul” doctor Puţă, nume prielnic ariei semantice-obstretico-ginecologice. Doctor R., participant la Revoluţie, un om inimos, un protestatar, este evocat cu dispreţ de Puţă. Doctor R. căzuse în delir verbal, aproximând logoreea, de aceea Comitetul Revoluţionar l-a trimis la spitalul lui, ca să vegheze în acele zile tulburi la buna îngrijire a pacienţilor. Dr. Puţă l-a interceptat noaptea în lazaret, crezând că doctor R. vrea să prindă pe ciubucarii din clinici. Nu avea acest mandat, însă musca de pe căciulă devenea imaginativă. Fusese trimis înadins de preşedintele Comitetului Revoluţionar, (fals, este sugestia lui Mandea!). Intrigantul grecotei, Mandea, cel capabil de „cotcodăceală, producând în schinmb ouă mici”, cum l-a apreciat într-o adunare a condeierilor locali un eminent critic şi istoric literar venit de la centru. „Ouă mici”, cât de mici?! Asemănătoare celor produse de muscoii verzi, zicem noi, cunoscând bine pe Mandea, un cleptoman veritabil, jucător de alba-neagra în Occident, cum cu francheţe ni l-a înfăţişat domnul Pazvante, ajuns şi el pe acolo.
Un metodist al Cinematografiei de altădată, astăzi defunctul profesor de franceză Ulise Vinagrodschi, cinefil şi cronicar, impresionat de lacrimile unei casieriţe jefuite de Mandea (uitase sertarul neîncuiat!), director (ce eroare!) la cinematograful ei din Micro 40, i-ar fi strigat lui Mandea (el comisese furtul): „Marş la fecale, hoţule!”
Altădată, un profesor de sport, Nicolae, jecmănit şi el de acelaşi Mandea de 150 de dolari, ar fi zis: Borfaşul Mandea se dădea prieten, însă mi-a şterpelit dolarii chiar din casă”. Dr. Puţi nu ştia aceste „detalii” când şi-a scris memoriile, i le dezvăluim noi, ca să ia aminte cu cine vrea să-şi facă glorie, sau cine se aseamănă se adună? Ferească Dumnezeu! Cu smerenie să te fereşti de el, dr. Puţă.
Altfel, doctore, Revoluţiile nu se fac cu domnişoare de pension, ele dacă vin pe acolo, se-ntorc acasă gravide şi devin clientele tale.
Preşedintele Comitetului Revoluţionar din Galaţi (din acele zile crâncene) şi-a cerut dosarul de la C.N.S.A.S. Adeverinţa primită nr. 46/2002 transmite purul adevăr: „nu a fost agent/colaborator al securităţii la poliţia politică”. A fost furier la o unitate de transporturi a Marinei Militare fluviale (Flotila), actele ce însoţeau „mărfurile” armatei erau clasificate (secrete). Un militar în termen, absolvent de liceu, şi-a făcut datoria un an, cât a gestionat acele acte, „în timpul stagiului militar” încheiat pe 4 X a960, reuşind, la sfatul unui bătrân jurist, consultat şi de alţi ostaşi, să obţină din startul „obligaţiei” statului juridic al Biroului – 2 al armatei regale. Evocatul preşedinte revoluţionar nu era un anonim în preajma Revoluţiei, ci autorul a trei cărţi premiate, membru al U.S. din 1984, profesorul unui liceu binecunoscut în oraş.
Mandea, zice-se, şi-a făcut pentru sine o lucrare funerară în cimitirul „Sf. Lazăr”, când o vizitează, spun supravieţuitorii cinematografiei de altădată, aude, cică, corul macabru, indignat al morţilor din fosta instituţie, format din metodistul Ulise, din directorul general Ciocârlie, şi din biata casieriţă jefuită: „Marş, la ţintirim, Mandea, mai lasă lumea să răsufle şi fără tine, măi leucemie spintecat de două ori, marş în natură, ameliorează!”
Mandea reales de unele „murături literare” îndatorate lui, mai bine s-ar îngriji de o colectă în vederea executării la mormântul povârnit al lui Dumitru Lefter (Simion Ajarescu) lucrat, zicea poetul, la organele punitive de un oarecare „Garofiţă” (pseudonim). Victimele Garofiţei (rămâne de lămurit „contribuţia” Garofiţei la „sărutul” letal primit de poetul Virgil Mazilescu,) (aceeaşi identitate cu Mandea!?) ar fi fost şi Vasile Hondrilă, fost deţinut politic întors din Basarabia şi un lector american de la Universitatea „Fluviul de Jos”, adus înapoi de la graniţă pentru un jurnal, zicere întărită şi de un găgăuţ, abulic, devenit între timp eminenţă cenuşie a Fundaţiei E.C.A., „Analfabetul”, condusă de Mandea, angajament reînnoit unde trebuie; măi doctore Puţă, adio şi nu mai am cuvinte pentru tine, te amesteci unde fierb păcatele lui Mandea.

Inocentul 13 - iulie - 2018

Lasa un raspuns


Alde APIA, mai nociv

Până să primească subvenţia UE de 1,8 milioane de euro, ...

În loc de trupul ma

Tragedia orfanei, încă minoră, Antonia-Andreea Ivan se amplifică pe zi ...

Săraca Filială Sud

Iată, facem apelul celor vreo 60 de scriitori, câţi numără, ...