logoImpact EST nr. 840 - 01.10.2020

Azi (23 iunie ) l-am cunoscut pe K. din Grecia  şi pe toţi cei 10 dinţi pe care îi are în gură. E mai  mic de înălţime decât mine, dar ce mai contează? Sunt aproape de a pătrunde în lumea importantă, de top corporativ.  Totuşi, relaţia proastă a lui K. cu dentistul său m-a determinat să mă dau constipată cand mi-a cerut sa luăm prânzul şi culmea e că am crezut că figura asta ar trebui să fie credibilă, din moment ce este atât de în trend să fii constipată. Dar uite că gestul meu needucat şi de repulsie totală n-a dat ok în faţa celorlalţi făcători de bine, aşa că spre seară  deja au stabilit să ne ‘petrecem’ în mare formă la un restaurant grecesc. Nici invenţia unei crize de colecist stârnită pe o crudă lipsă de somn nu m-au putut scăpa de ‘oroare ‘.

Şi iată-mă 23 iunie, ora 22.00-  în restaurantul grecesc după ceva pahare de apă plată (!) :

-Eşti frumoasă şi ai putea avea lumea la picioare, orice bărbat ai vrea tu… mi-a spus K.

Aş fi vrut să am un  răspuns pregătit. Oare chiar  vrea să-şi hrănească vanitatea? Îi spun că are un suflet special (e mai bine întotdeauna că discuţia să rămână în sfera spirituală, mai ales dacă e într-un loc public). El devine curios să afle mai multe.

-Dacă nu aş fi fost lângă tine, nu aş fi putut afirma, dar oriunde am mers şi stat chiar putin timp, tu  ai primit complimente, toţi au vrut să  fie în preajma ta…

Cred că exagerează şi îi spun asta. El mă contrazice şi-mi spune că sunt prea modestă ca să recunosc.

-Şi nu ştiu cum se face că de fiecare dată când mie îmi place ceva, trebuie să placă şi altora… Incredibil.( spune K.)

Nici nu ştiu ce ar trebui să mă intrige mai tare: acel ceva sau acea mică urmă de posesivitate? Mai ales că am înţeles că femeile din viata de mare manager (un buric netăiat în sistemul bancar) au alura de fotomodel siliconat …. ceva nu e în regula aici, îmi spun…

-Ştiu că X te place , Y l-am văzut cum te priveste, Z ar da orice….

-Dacă ai ştii cât de puţin îmi pasă… Îi STRIG .

Nu m-am putut gândit  la influenţa pe care zâmbetul şi amabilitatea  mi-o pot oferi, ci la porţile care mi se deschid prin ceea ce gândesc, ce valorez, ce simt, ce vreau şi cum vreau să trăiesc  pentru că am refuzat să cred că  succesul (profesional) depinde de un lucru atât de vulnerabil, simpla prezenţă office în condiţii de criză.

Gabriela Filimon 10 - iulie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...