logoImpact EST nr. 822 - 04.06.2020

MOTTO:

„Timpul ce mă înconjoară nu mai e timpul meu.” Vintilă Horia

Mă întorc de la o instanţă prahoveană, acolo unde procesul clientului pe care-l apăr este o excepţie de la faimosul decret de instituire a stării de urgenţă.
Pe drum, o sun pe fiică-mea şi o anunţ că trec să-i aduc niscaiva merinde; o scutesc astfel să iasă cu ţâncul din casă în vremurile astea deprimante.
Când ajung, o găsesc în faţa blocului, uşor stingheră. Mă prefac că nu-i observ fâstâceala. Stă la distanţă de mine, de parcă aş fi ciumat. Schimbăm vorbe de prisos, o complezenţă stânjenitoare.
Ia sacoşa, având grijă să păstreze intervalul acela insuportabil dintre noi, şi se depărtează. În definitiv, li s-a spus de atâtea ori să se ferească, să nu intre în contact cu babalâcii încât s-a conformat docil.
Un medic celebru, de pildă, i-a sfătuit să-şi ocolească părinţii şi bunicii aproximativ zece săptămâni, răstimp în care le pot cumpăra una, alta, însă cu condiţia să le lase plasele cu târguieli în pragul uşii.
Or, Aldous Huxley ne-a atenţionat de mult că repetarea la nesfârşit a aceloraşi propoziţii, îndeosebi a celor vădit neverosimile, le conferă acestora statutul de adevăruri, geaba ţipă în pustiuBertrand Russell că o minciună, chiar dacă e reluată de un milion de ori, tot minciună rămâne.
Explică-le sofismul cu pricina internauţilor îngrămădiţi în turmă şi dracu’ te-a luat direct în furcile-i ascuţite!
Şovăiesc în loc, descumpănit. Se întâmplă prima oară să nu-mi strâng în braţe copila şi să n-o pup. Frati-su, mai mare cu şapte ani, de aproape o săptămână se dă extrem de ocupat şi nu s-a sinchisit să vină pe acasă.
Reţelele de socializare i-au tâmpit iremediabil, progeniturile noastre sunt cei mai naivi cobai din istoria omenirii. Îi compătimesc şi le amintesc că sărmanul Pavel Morozov, prichindelul mujic, avea o scuză turnându-şi părintele la securitatea sovietică.
Cei de azi n-au niciuna, ei capitulând de bună voie în confruntarea cu minciuna propagată mediatic. Ca să se petreacă mizerabila metamorfoză, mai întâi li s-a băgat în tărtăcuţele crude că ascendenţii lor sunt nişte neisprăviţi.
Apoi, li s-a inoculat pervers ideea că răul actual este imputabil ălora bătrâni, edecurilor comuniste. Başca nostalgice, vasăzică o masă de frânări, de reacţionari periculoşi, numa’ buni de spânzurat în piaţa publică!
Propaganda otrăvitoare a lucrat neîntrerupt în anii din urmă, cu liotele cretinoide defilând precum sumanele verzi de odinioară pe bulevardele, virtuale, de data aceasta.
Alde Liiceanu (nici el vreo trufanda!) au scris cu mânie haştagistă despre „gurile fără dinţi”, iar specialiştii în finanţe au arătat tot înspre defavorizaţii lui Cronos ori de câte ori au încercat să explice dificultăţile bugetare ale naţiei.
Oare într-atât de pernicioşi să se vădească bieţii pensionari, memoria vie a unei societăţi obsedată să-şi taie rădăcinile? Ca să supravieţuim în continuare dimpreună, puberii au fost siliţi să opteze, şi la cântatul dintâi al cocoşului ne vor repudia, e la mintea găinii. Cui să mai fie trebuincioşi întârziaţii în etatea înaintată? Şi, pe deasupra, purtători de afecţiuni asociate….
Netrebnicilor – urlu la umbrele mefistofelice care se joacă de-a Dumnezeu cu o planetă cuprinsă de groază -, opriţi experimentul ! Ne-aţi răpit bucuria simplă şi naturală, izvorâtă din cuibărirea la pieptul matern şi patern, ori la al puilor maturizaţi dintr-odată. Nu v-aţi săturat să distrugeţi familia cu conceptul tembel al sexului nedefinit şi al căsătoriei contra naturii?Nu v-aţi mulţumit că le-aţi frânt definitiv şira spinării, acum le transmiteţi cinic, prin vocea boss-ului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, că nu sunt invincibili şi că e cazul să se rezume la rolul lor de răspândaci de veşti, şi nu de viruşi!
Blestemaţi să fiţi de-a pururi, ciuma, holera şi neamul Covizilor avizi de moarte să vă lovească, nemernicilor!
Uf, m-am uşurat niţeluş… În vechime, nu mai reţin la care trib anume, vârstnicii erau urcaţi cu de-a sila în copaci şi hâţânaţi aidoma roadelor. Cine cădea, avea soarta pecetluită. Astăzi, aparent e altcumva, dar tâlcul euthanasierii nu diferă deloc. De ce m-aş mira, de vreme ce homo homini … virus ?! Plaut s-a înveşnicit prin vocabulele-i nemuritoare, eu nu trebuie decât să le actualizez pandemic.
Îmi recapăt anevoie pacea lăuntrică şi privesc înfrânt peisajul dezolant. Un sentiment de revoltă mă copleşeşte, nu pricep cum odraslele mele evită să mă atingă!!
„Omul a fost scos din suflet” , bolborosesc resemnat.
Curând, vor regreta neapropierea prezentă, în pragul vârstei de 60 de ani orizontul ţi se îngustează dramatic şi finalul este iminent. Şi atunci, la ceasul scăpătatului, pe cine vor mai îmbrăţişa?
Plec abătut, globalismul ne-a învins iremediabil, simt că am devenit părinţii vitregi ai pruncilor pe care i-am crescut în dragoste şi bună-cuviinţă.
Nici măcar nu mi-au oferit răgazul să le amintesc inevitabilul decalog al manipulării formulat întru trezirea la realitate a maimuţelor cu smartphone. Îl strig din goana autoturismului, însă nu mă aude nimeni, aşa că îl scriu aici, poate, poate l-or citi!
Aşadar, autori cu identitate confuză (Noam Chomsky, de pildă, a negat paternitatea textului care circula neîngrădit în hăul înţesat de zombi anonimi), disting zece reguli majore şi anume:
1.Creează probleme aparent grave, care să provoace o reacţie de panică în rândul populaţiei, astfel încât aceasta să ceară singură măsuri limitative;
2. Distrage-le atenţia de la problemele importante prin subiecte minore, dar cu impact emoţional maxim;
3. Pregăteşte-i treptat pentru politicile dure, acestea aplicându-se treptat, ceea ce le va face suportabile;
4. Amână executarea măsurilor austere, ştiut fiind că e mai uşor să obţii un sacrificiu pentru viitor, deoarece oamenii trăiesc cu speranţa că vor reuşi să evite acele sacrificii;
5. Infantilizarea populaţiei prin argumente sau mijloace de informare în masă cu discursuri copilăreşti, puerile;
6. Nu uita niciodată că emoţia e duşmanul logicii, al raţiunii;
7.Calitatea educaţiei dată claselor inferioare să fie cât mai slabă;
8. Încurajează mediocritatea şi convinge populaţia că este la modă sa fii mediocru, vulgar, iar a fi prost, needucat, nu-i un handicap;
9. Cultivă sentimentul individual de culpă, astfel încât individul să se considere vinovat pentru greutăţile prin care trece, atitudine care-l va împiedica să se răzvrătească împotriva sistemului;
10. Convinge populaţia că nu există mijloace şi strategii de manipulare.
Le corectez, le sintetizez oleacă şi le aştern pe hârtie străbătut de un sentiment ciudat de îndoială.
Caut un reazem, l-aş ruga pe un stareţ să mă povăţuiască, dar mi-e teamă că-mi va răspunde aidoma personajului vodolazkinian: „Trăieşte, prietine, cât mai aproape de cimitir. (…) Şi, în general, trăieşte singur.”
Şi dacă, totuşi, m-am ramolit şi nu mai desluşesc conţinutul realităţii din jur? Că tocmai ce-am împlinit 59 de primăveri şi două stări de urgenţă…şi nu mai desluşesc conţinutul realităţii din jur?

Marian Nazat este un reputat avocat din Romania

(R.I.) 14 - mai - 2020

Lasa un raspuns


Din categoria „Ori

Cum toate lucrurile evoluează pe lumea asta, cum nu te ...

Liviu Brătescu, Sec

În urma sesizărilor adresate Ministerului Culturii (MC) de către arhitectul ...