logoImpact EST nr. 705 - 24.11.2017

Cei care vor să aducă lumina lui Hristos în popor, prin cărţi de rugăciune, cruciuliţe, icoane, tămâie, de ce oare sunt urmăriţi şi opriţi? De ce li se sechestrează toate acestea şi sunt daţi în judecată şi condamnaţi, de ce? Pentru că un creştin evlavios vrea să sfinţească răspântiile drumului din jurul Mănăstirii, cu câte un crucifix, este condamnat şi închis. Şi paranteza aceasta deschisă este mare cât lungul şi latul Ţării, dar noi ne mărginim la cele în legătură cu Mănăstirea noastră.

Întrebăm şi noi în ce constă libertatea religioasă şi care sunt limitele ei, că pe cât se vede, treptat-treptat, se rezumă numai la suflet şi că nici în Biserică nu se poate refugia creştinul fără să fie suspectat şi încondeiat. Dacă este o colaborare între Biserică şi stat, atunci de ce statul are drepturi nelimitate, iar Bisericii nu i se îngăduie deplina libertate, spre îndeplinirea misiunii sale de sfinţire a sufletelor? Statul se amestecă până şi în predici, cerând să fie actualizate la maximum, şi în slujbe, pretinzând să fie scurtate, ba chiar anulate în anumite zile! Statul şi partidul au împuterniciţi, locţiitori politici, activişti, lectori şi profesori de doctrină marxist-leninistă, adică ateistă, prin minister, armate, şcoli şi alte instituţii, iar Bisericii nu i se îngăduie să aibă reprezentanţii săi! Partidul are reprezentanţi în Biserică pe domnii împuterniciţi, care iau parte şi se amestecă în diferite conferinţe preoţeşti de natură strict duhovnicească. Bisericii de ce nu i se acordă dreptul de a merge preoţii prin şcoli şi prin armată, unde ştiu că sub masca „atacării misticismului ” se atacă credinţa în Dumnezeu a cetăţenilor? Aşa de pildă, mai mulţi soldaţi din Tecuci, pentru că, au venit la Mănăstirea noastră, au fost tunşi în batjocură cu foarfecele, li s-a aruncat în ochi anafora, cruciuliţele şi cărticelele de rugăciuni. Apoi au fost încarceraţi, fugăriţi kilometri întregi, culcaţi, ironizîndu-i că fac metanii şi în cele din urmă împrăştiaţi prin alte localităţi pe motivul că sunt mistici periculoşi educaţiei din armată. Oare astfel se aplică libertatea cultului în R.P.R. şi aceasta este metoda ideologică? Nu, aceasta este metoda cea mai perfidă de prigoană religioasă, când ea în afară şi pe hârtie se tace, iar în realitate se face. E deghizată în articolul 84 şi oarecum planificată în intensitate, dar tot prigoană este!

Iată I.P.S. şi P.S. Părinţi, că şi noi ştim că se duce o luptă de ucenicii lui Antihrist, pentru stârpirea credinţei, o demascăm şi vom opune rezistenţă, până la ultima picătură de sânge. Chiar pentru că le ştiam pe toate cele de mai sus, noi am continuat şi continuăm în Mănăstire – slujbele, spre slava lui Dumnezeu, spre mântuirea noastră şi a poporului, care vine mai mult încă în urma opreliştilor.

Nu vom putea înceta niciodată slujba şi mărturisirea credinţei pe acest loc sfânt şi sfinţitor, fiind încredinţaţi că şi Mănăstirea noastră este un mădular viu al Bisericii noastre ortodoxe şi celei ecumenice. Acelaşi Hristos răstignit şi înviat se binevesteşte, aceeaşi Evanghelie care se predică sub călăuza nevăzută a Duhului Sfânt în Biserica cea una sobornicească şi apostolică a răsăritului, se săvârşesc aceleaşi Sfinte Taine şi ierurgii prin care s-au sfinţit şi s-au mântuit toţi părinţii, moşii şi strămoşii noştri în Biserica străbună. Se cinstesc cu evlavie aceleaşi sărbători, aceleaşi praznice care se cinstesc de toată suflarea drept măritorilor creştini, se cântă aceleaşi cântări sfinte şi sfinţitoare, cu care se mângâie şi se întăresc fii duhovniceşti ai sfintei noastre Biserici ortodoxe şi se luptă cu ajutorul aceleiaşi arme nebiruite a sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Se cinstesc cu evlavie aceleaşi Sfinte Icoane, aceleaşi Sfinte Moaşte.

I.P.S. Voastră m-aţi acuzat odată aici, că vrem să introducem cultul Trupului şi al Sângelui lui Iisus în Ortodoxie. Dar oare Ortodoxia noastră şi toată creştinătatea, nu are în centrul vieţii ei acest cult? Ne-am bucura să putem răspândi tot mai mult acest cult, această viaţă în ortodoxie. Iar P.S. nostru Antim, nu s-a sfiit să se îngrijească că am alunecat în “MARIANISM “. Apoi, unde ar da Dumnezeu să putem răspândi şi desăvârşi în ortodoxia noastră acest Marianism, să aducem neîncetat slavă Maicii Domnului, ştiind că Domnul nu se supără pentru slăvirea prea mare, dar nu-i nici cât trebuie, a Maicii Sale, slava Ei, a Lui socotind-o!

Zadarnic aţi încercat şi încercaţi să ne prezentaţi în Biserică, ca pe unii ce voim să ieşim din ea sau că vrem să trecem la catolici, protestanţi, stilişti sau sectari! Nu, asta niciodată! Noi ne-am născut din moşi şi strămoşi ortodocşi, ne-am botezat şi trăim în această credinţă şi tot în ea vom muri.

Ortodoxia noastră vrem s-o mărturisim nu numai cu inima şi cu buzele, ci la nevoie chiar şi cu sângele. Ştim că vă legaţi de ieşirile noastre din comun: ÎMPĂRTĂŞANIA ZILNICĂ ŞI MĂRTURISIREA COLECTIVĂ, dar vă legaţi de ce nu este al nostru, pentru că ele sunt lucrări ale Duhului Sfânt, menite să aducă poporul nostru la viaţa primilor creştini. Dacă atacaţi împărtăşania deasă, nu atacaţi oare pe Hristos? Ştiu ca aţi încercat să aduceţi dovezi în revistele oficiale, pentru dezaprobarea împărtăşaniei dese, dar dovezile sunt tocmai pentru deasa împărtăşanie. Când a fost chemată Maica Veronica la Bucureşti, aţi somat-o prieteneşte să vă dea documentele străine pe care le are loan pentru împărtaşania deasă, căci ziceţi că practica aceasta „a introdus-o loan cu fonduri şi sfaturi de peste graniţă”. Tot atunci spuneaţi că aţi trimis agenţi patriarhali peste tot şi dacă vor găsi vreun document străin, „loan nu mai are loc în hotarele ţării”. Documentele pentru Sfânta împărtăşanie deasă, sunt întradevăr de peste graniţele acestei lumi, le puteţi găsi şi la mine, „ascunse” în Sfânta Scriptură la Evanghelistul loan, cap.6, versetul 53-56 cu fondurile şi sfaturile următoare, date de Domnul:

„De nu veţi mânca trupul Fiului omului şi de nu de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea Viaţă veşnică!

Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are Viaţă veşnică şi eu îl voi învia pe el în Ziua cea de Apoi.

Că Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură!

Cela ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine petrece şi Eu întru El.”

Iar dacă pentru aceste documente şi practici nu am loc în hotarele ţării, atunci vă rog faceţi-mi paşaport sau alungaţi-mă în PATRIA DE SUS!

(va urma)

Părintele Ioan Iovan 21 - iulie - 2017

Lasa un raspuns


AICI SUNT BANII PENT

PSD Bucureşti are 100 de milioane datorii! Suntem într-un dezastru financiar ...

UNPR nu mai există.

Fuziunea prin absorbţie a UNPR cu PM a fost contestată ...

Prejudicii de 12 mil

Este limpede că ţara asta este scăpată/lăsată din mâini în ...