În cutii mari, cenuşii, vine vinul de Bujoru în localurile modeste, de cartier, ale oraşului. Cel mai bine îl cunosc oamenii simpli: e limpede mai bun decât alte vinuri „ale casei” din crâşmele cu nasul pe sus.
Acolo unde se naşte el, chiar acum a-nceput jumătate din minunea repetitivă, cu culesul. Problema e ca nu-s mâini câţi struguri sunt de cules şi transformat în vin.
(…şi, da – să explic cum vine cu minunea: apa se adună şi sublimează în struguri, strugurii sunt culeşi şi sublimează în vin. An de an, minunea are loc în două trepte. Nazarineanul a făcut-o direct.)
Staţiunea de Cercetare Viti-Vinicolă Bujoru e cel mai mare producător de vinuri din judeţ. Directorul acesteia, Alina Donici, caută mână de lucru, angajaţi sezonieri, cărora le oferă posibilitatea unor câştiguri frumuşele: 80 lei/ 450 de kilograme de struguri culeşi, cam cât ar fi norma pentru o zi.
Dintre cei care lucrează acolo, destui spun că nu sunt foarte greu de adunat cele 450 de kilograme de struguri şi că, de fapt, se poate peste.
Ei – dacă se culege peste, se plăteşte peste.
Totuşi, cu greu s-au găsit sezonieri, dispuşi să câştige un ban cinstit, şi insuficienţi, ca număr.
Încălzirea globală a împins strugurii de la spate, au fost gata de cules cu două săptămâni mai devreme decât de obicei; campania de recoltare e-n derulare, a-nceput pe 24 august, dar e loc de muncit şi câştigat încă.
Dacă sunteţi beneficiarii vreunei forme de ajutor social, e bine să ştiţi că vă puteţi mări veniturile, fără să pierdeţi sumele de sprijin acordate de stat. Ce luaţi de la primărie se cumulează, perfect legal, cu ce v-ar oferi Staţiunea de Cercetare Viti-Vinicolă Bujoru, pentru cules.
Dacă n-aveţi bani de mers la sală, să vă postaţi elegant pe profil, băgaţi-vă la cules: sunteţi plătiţi să slăbiţi, să arătaţi „cool”.
Dacă n-aveţi bani de concediu în septembrie, acum e momentul: rezolvaţi şi cu fondurile, şi cu bronzul preliminar, să nu vă ardeţi excesiv la plajă.
