logoImpact EST nr. 840 - 27.09.2020

Ionuţ Vulpescu este o minte strălucită care abia dacă se zăreşte din troaca golanilor care au confiscat acest partid şi, odată cu el, social-democraţia modernă şi necesară în orice stat. El a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti, are un master în Doctrină şi Cultură, precum şi un doctorat în Filosofie care face obiectul unei acuzaţii de plagiat masiv (când copii, măcar ai citit ceea ce copii!). Acum, el deţine funcţia de preşedinte interimar al Consiliului Naţional al PSD. Din această poziţie, iată ce a putut produce din puţul gândirii sale. Merită citit, mai ales de cei care au şapca lui Stalin în suflet! Fie şi în serial, că nu e loc. (R.I.)

POLITICE

Relaţia partid-guvernare-societate: „reforma” justiţiei şi afectarea imaginii partidului

18. Reforma justiţiei şi politica penală.
a) OUG 13/2017. La acest moment, simpla pronunţare a cuvântului ,,justiţie” de către liderii, membrii sau simpatizanţii PSD este dificilă. Situaţia este doar una dintre consecinţele ajungerii la saturare a comunicării PSD pe acest subiect. Gestionarea personalizată a acestui domeniu a făcut ca totul să ajungă în plan secund, inclusiv realizările sau măsurile necesare şi benefice. Putem spune, fără nicio rezervă, că, după mai mult de doi ani de luptă cu justiţia, ne-am bătut singuri şi ne-am şi pus, tot singuri, la colţ. Ordonanţa de Urgenţă nr. 13/31. 01.2017 a luat prin surprindere pe toată lumea. În campania electorală care se terminase de puţin timp nu a fost niciodată vorba despre asemenea măsuri. În Programul de guvernare, transformat în reper absolut, nu există nicio menţiune despre aşa ceva. Nicio consultare, publică sau în cadrul partidului, nu a avut loc. Decizia discreţionară a lui Liviu Dragnea, dusă la îndeplinire cu obedienţă, nu a trecut prin niciun filtru. A fost o măsură care a pus atât Guvernul, cât şi partidul, în imposibilitate de dialog sau apărare. OUG 14, prin care tot guvernul PSD a abrogat OUG 13, a fost o urmare care nu a putut fi evitată. Iar prin aceasta ne-am recunoscut învinşi toţi, pentru greşeala unui grupuscul care şi-a imaginat că îşi poate pune la butonieră întregul guvern şi prin asta întreaga ţară. În această asumare a greşelii nici măcar nu a contat dacă măsurile luate erau bune sau rele, dacă erau sau nu necesare, dacă favorizează doar un om sau sunt benefice unui sistem juridic. Asta pentru că nu fondul prevederilor a răzbătut, ci modul în care s-a luat această decizie. Clişeul ,,Noaptea ca hoţii”, oricât de fals şi de nedrept, s-a lipit de guvern şi partid ca o etichetă şi orice am făcut bun şi util a fost anulat. Şi nu e singura expresie pentru care PSD a devenit ridicol cu aceeaşi ocazie, ba chiar unii au ţinut morţiş să confirme că măsura a fost luată fără niciun fundament real.
b) Modificările aduse legilor justiţiei. Au fost un nou prilej de a fi criticaţi nu atât pentru CE cuprindeau aceste modificări, cât în special pentru CUM au fost ele făcute. Criticile principale au vizat constituirea de comisii parlamentare speciale şi lipsa unui dialog cu instituţiile europene, în special cu Comisia de la Veneţia şi GRECO (Grupul de state împotriva corupţiei din cadrul Consiliului Europei). În acest demers, rolul Ministrului Justiţiei a fost pus sub un tir constant, dar dacă acesta era explicabil venind din partea adversarilor noştri politici, este mai greu de înţeles cel venit chiar din interiorul partidului. Calitatea de membru al Comisiei de la Veneţia îl califica pe Tudorel Toader pentru a răspunde tuturor criticilor, false sau adevărate, asupra modificărilor legislative. O parte din aceste modificări au fost abandonate chiar de către PSD, deci nu se poate susţine că varianta iniţială a fost una perfectă. Din nou, în acelaşi domeniu, PSD a fost victima lipsei de comunicare, atât în partid, cât şi în societate şi pe plan extern. Graba de a modifica a întâmpinat şi metoda filibuster a USR, căreia i-am răspuns neconvingător, prin modificarea regulamentelor parla­men­tare într-un mod care a fost asimilat unei palme peste gura opoziţiei. Să nu mire acuzele care aduc în discuţie modul totalitar de a face politică al PSD cât timp a avut majoritate parlamentară; cel puţin parţial, ele sunt întemeiate. A fost o transpunere la nivel parlamentar a modului de lucru al lui Liviu Dragnea din partid: o singură voce trebuie să se audă, cea a Şefului! Rezultatul a fost devastator, PSD fiind comparat cu partidele iliberale antieuropene.
c) Recursul compensatoriu. O critică regăsită constant în cuprinsul acestui material este debarasarea PSD de valorile social-democrate. Unul din domeniile în care acest lucru a avut un efect devastator a fost recursul compensatoriu. O măsură necesară, putem spune chiar impusă de realitatea din sistemul penitenciar, s-a transformat în încă o pată pe obrazul partidului. Dacă se revenea la programul de guvernare, puteam constata că reeducarea persoanelor încarcerate era una din măsurile cuprinse acolo. A ne îngriji de persoanele aflate în risc de excluziune socială ar fi fost o măsură social-democrată reală. PSD nu a arătat nicio aplecare spre nevoile oamenilor, ci doar pentru bifarea unei măsuri. În loc să oferim soluţii viabile, pe care nici măcar nu trebuia să le inventăm, ci doar să învăţăm de la alte state care educă persoanele aflate în detenţie şi le monitorizează după eliberare, am ales varianta simplă. Principala slă­bi­ciune a PSD, în general, este aceea că a renunţat să folosească metoda consensuală în domenii sensibile, ca acesta. Nu mai are oameni capabili să negocieze cu celelalte partide, nu este dispus la compromis, acel compromis care nu compromite. Trebuie să pregătim din nou oameni pentru această sarcină delicată.
În acelaşi timp, PSD trebuie să depăşească momentul obsesiei pentru un ministru ”independent” la Justiţie, lămurind câteva lucruri, care, până la urmă, ţin de fundamentele guvernării democratice. Ministrul Justiţiei trebuie să fie politic, şi să răspundă politic pentru deciziile sale. El este o interfaţă politică între domeniul lui de responsabilitate, Executiv, respectiv Parlament. Elaborarea politicilor penale ale statului revine Executivului, respectiv Parlamentului. Care răspund pentru deciziile lor, politic, în faţa cetăţenilor. Recursul compensatoriu este exemplul cel mai elocvent: a fost rezultatul unei decizii politice, transformată într-o politică publică, pentru a răspunde unor obligaţii ale puterii publice, ca administrator al statului. Un ministru politic a luat decizia politică de a renunţa la recursul compensatoriu, din motive politice. Această decizie va avea costuri de natură politică, pe care le vor deconta atât ministrul, Executivul din care face parte, Parlamentul care a aprobat modificarea acestei politici publice, cât şi statul român. Este modul în care funcţionează o democraţie, şi nu putem să ne prefacem că aceste lucruri nu ne privesc, ca partid.
19. PSD, acuzat că ar fi „Partidul penalilor”. Niciuna din aceste dezvoltări de situaţii nu a fost ajutată de faptul că PSD a fost condus de către un preşedinte condamnat penal. Putem spune, fără nicio rezervă, faptul că arhitectul celui mai mare succes al USR, campania ,,Fără penali în funcţii publice”, a fost de fapt Liviu Dragnea. În analiza eşecurilor PSD este util să vedem unde au înregistrat oponenţii noştri victorii. Acei ,,penali” am devenit, pe rând, când toţi cei din partid, când doar cei condamnaţi penal, când cei asupra cărora doar circulau diverse zvonuri. De altfel, până şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a considerat această practică discriminatorie şi l-a sanc­ţionat pe Preşedintele Klaus Iohannis cu o amendă în valoare de 2000 de lei pentru că a folosit apelativul ”penali”, încălcând un drept fundamental al omului: prezumţia de nevinovăţie. Dar argumentul cel mai greu de demontat a rămas pe tot parcursul acestor evenimente faptul că PSD era condus de un preşedinte condamnat penal. ,,Confirmarea” în funcţie de la Congresul din martie 2018 a fost doar un tertip pentru neasumarea unei confirmări reale, prin vot statutar.
Prin programul de guvernare, PSD şi-a asumat măsuri ancorate în realitatea sistemului de justiţie şi al celui penitenciar. În materie penală, programul prevede că nicio modificare nu va avea loc fără o largă consultare a corpurilor profesionale, mediului academic şi a instituţiilor responsabile. Îmbună­tăţirea regimului de detenţie a fost o altă promisiune pe care am îndeplinit-o doar parţial, prin recursul compensatoriu, dar fără a oferi şanse reale de reintegrare celor care au greşit.
20. Înlăturarea prin forţă a doi prim-miniştri social-democraţi, unul prin moţiune de cenzură, şi schimbarea unui număr record de miniştri, aproape 100, în nici trei ani.
21. Ample proteste privind contestarea guvernării.
a) Protestele declanşate de OUG 13/2017. Societatea românească a considerat acest gest ca fiind o rupere a contractului social generat de oferta electorală a PSD, o ofertă pertinentă şi care a adus partidului un scor excelent. Protestele care au urmat au fost cele mai mari şi pe cea mai lungă perioadă din ultimii 30 de ani. Insuficienţa în comunicare a fost una din criticile aduse de conducerea partidului spre guvern, şi poate uneori pe bună dreptate. Dar ce fel de comunicare a avut autorul moral al OUG 13?
(va urma)

(R.I.) 6 - martie - 2020

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...