logoImpact EST nr. 871 - 18.05.2021

Rata participării ar putea fi un factor surpriză la alegerile din 27 septembrie. Şi, spre deosebire de alţi ani, marcaţi de lehamite electivă generalizată, anul acesta participarea s-ar putea dovedi extrem de selectivă. Altfel zis, doar anumite categorii sociale şi demografice vor prefera să stea acasă. Dar care vor fi ele? Ştie cineva?
Aproape 15 milioane de romani sunt chemaţi la urne, câteva mii de ştampile vor trece din mână în mână, reprezentanţi ai partidelor urmează să împartă o singură cameră pentru aproape 20 de ore. Adăugaţi vânzoleala obişnuită în mijloace de transport, cozile lungite de măsurile de precauţie care vor întârzia votul, probabil câteva zeci de mii de persoane carantinate în aşteptarea urnei mobile şi vă puteţi face o idee despre cum poţi organiza haosul în plină panică.
De remarcat participarea foarte ridicată la ultimele două runde de alegeri, cu o menţiune specială pentru europarlamentare, când apetitul votantului a întrecut orice aşteptări. Dar energia frustrării din 2019 e înlocuită azi de frică şi prudenţă.
Nu trebuie să ne mire existenţa acestei categorii. Întrebaţi printre cunoscuţi şi o să aflaţi că sunt oameni care se află încă în carantină preventivă şi voluntară. Ei îşi drămuiesc atent fiecare ieşire din casă, n-au plecat în concedii şi, de cele mai multe ori, destinaţiile lor se rezumă la serviciu şi supermarketul de cartier. Mersul la urne s-ar putea să li se pară un lux prea riscant.
Va fi afectat de absenteism mai mult un partid anume?
Deşi nu există o măsurătoare riguroasă până acum (straniu că partidele nu par a fi interesate), intuiţia ne spune că da.
Teoretic, selectivitatea fatalităţii virusului (persoane vârstnice cu comorbidităţi) ar putea să se translateze în selectivitatea participării. Cum categoriile cele mai vulnerabile sunt predominant în bazinul tradiţional al PSD, e posibil ca formaţiunea lui Ciolacu să aibă de suferit. Conştienţi de acest risc, probabil că liderii PSD cochetează cu negaţionismul, tocmai pentru a transmite un mesaj de relaxare simpatizanţilor, în perspectiva votului.
Dar nu e atât de sigur că ei vor fi absenţii la urne. Există o teorie alternativă care arată că grupul panicarzilor e concentrat în zona de vârste medii, categorii active, mai înclinate să voteze cu PNL şi USR+. Despre ei se spune că iau foarte în serios responsabilitatea socială, atunci când vorbim de distanţare şi măsuri de igienă sau, în general, când e vorba de respectarea normelor. Asta îi face hiper-precauţi şi îi transformă în veritabili vigilantes. Dacă alegerile li se vor părea un eveniment care sfidează regulile sau care le face inaplicabile, vor spune pas. Teoria pare uşor contradictorie. E posibil ca tocmai acest simţ al responsabilităţii să fie un motiv suficient pentru ei ca să învingă frica şi să meargă la urne.
Pe de altă parte, absenteismul avantajează partidele mici, cu electorat fidel şi chiar radicalizat, cum sunt PMP, Pro România şi UDMR, dar şi partidele care au mulţi primari în funcţie (PSD şi PNL). Nu e exclus să vedem mesaje de panică transmise de liderii partidelor mici, tocmai pentru inhibarea prezenţei la vot. Acelaşi mesaj va fi evitat de liderii PSD, partid ai cărui votanţi fac parte din grupa de risc a coronavirusului, însă PSD se va baza pe ciorovăiala dintre PNL, USR+ şi PMP, care ar putea şi ea să contribuie la diminuarea selectivă a participării.
În afară de contextul pandemiei, nici organizarea alegerilor în septembrie nu e ceva obişnuit pentru români. O singură dată am mai avut un scrutin la începutul toamnei (coincidenţă, tot pe 27 septembrie), dar asta s-a întâmplat cu 28 de ani în urmă.
Perioada nu se prea potriveşte cu politica militantă. Oamenii vin din liniştea concediilor şi intră direct în zgomotoasa campanie electorală, o schimbare iritantă şi intruzivă. În septembrie, sunt preocupări mai importante decât cine candidează şi ce vrea să facă pentru comunitate. Părinţii îşi bat capul cu începerea şcolilor, rezidenţii din rural au treabă la cules, mulţi orăşeni reîncep morocănoşi serviciul (unii după 6 luni de cvasi-vacanţă).
Revenind la frica de coronavirus, e foarte probabil că partidele vor avea mari dificultăţi anul acesta să recruteze reprezentanţi în secţiile de votare. Şi chiar dacă vor reuşi, să ne aşteptăm la dezertări de ultim moment sau chiar în ziua votului. La numărătoarea finală, grămezile ca la rugby, în secţiile dominate de suspiciuni reciproce, vor dispărea, la fel ca şi vigilenţa. Activiştii nu se vor gândi decât cum să scape mai repede de mască şi de pericol.
Un alt efect vizual va diminua cu siguranţă participarea: cozile la vot. Ele vor fi inevitabile în condiţii de distanţare şi acces organizat în secţii. Dar pe măsură ce televiziunile vor transmite aceste cozi, cei care n-au ieşit încă să voteze vor fi descurajaţi să iasă din casă. Decontul îl vor plăti PNL şi PSD, după scrutin (niciunul dintre partide nu a acceptat organizarea în două zile consecutive, cum era raţional), ceea ce ar trebui să aducă schimbări la alegerile parlamentare.
În general, rata participării la alegerile locale depăşeşte 50% în România, fiind vorba de interesul pentru treburile comunităţii. Primarii, mai cunoscuţi şi mai tangibili decât parlamentarii, sunt motoraşele care generează mobilizare indiferent de scrutin, deci cu atât mai mult la unul care-i priveşte direct. Vor reuşi şi anul acesta să-şi convingă susţinătorii că riscurile infectării sunt mai mici decât riscul colectiv de a avea foruri locale slab reprezentative în următorii patru ani? Greu de zis. Mai ales în cazul celor care şi-au dezamăgit alegătorii preţ de un mandat. Pentru ei, puţini îşi vor risca sănătatea. Cât despre locurile în care victoria unui candidat sau altul va fi prezentată ca o primejdie pentru comunitate, e posibil ca locuitorii să prefere acel pericol mai degrabă decât riscul infectării.
Gradul de panică va depinde, desigur, de raportările zilei. Cum sfârşitul lui septembrie va duce la scăderea testării la cerere (concediile în Grecia se vor fi terminat până atunci), numărul de cazuri se va diminua natural, ceea ce ar fi de bun augur pentru o participare mai mare.
Singurul avantaj al pandemiei este că pierzătorii ne vor scuti la sfârşit de vaietul – „Am fost furaţi!”, căci vor avea acum o scuză mai credibilă pentru înfrângere – „Ai noştri n-au ieşit la vot de frica virusului!” Un respiro motivaţional pentru parlamentarele din decembrie, când, ce ghinion!, vor circula şi ceilalţi viruşi de gripă…

Sebastian Lăzăroiu 21 - august - 2020

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

În dosarul penal di

Gălăţenii au sfidat din nou instanţa Săptămâna trecută a avut loc ...

Şeful Casei de Pens

Încercăm să plafonăm cuantumul mare şi să creştem pensiile mici, ...

Funcţionar de prim

Funcţionarul public al unei primării, condamnat în trei dosare penale. ...