logoImpact EST nr. 886 - 18.09.2021

Ca majoritatea gălăţenilor, şi familia IOANOVICI – ALEXANDRU (Sandu) şi VIORICA locuia la bloc. Aşa l-am şi cunoscut pe inginerul în Combinatul Siderurgic, Alexandru Ioanovici: tot la bloc, în apartamentul unui prieten comun. L-am perceput ca pe un pasionat de natură. De altfel, era de atunci un iscusit vânător şi pescar. Acum are o rulotă instalată şi la Mahmudia. Dar de unde timp şi pentru acolo?! Viorica, soţia lui, trage în aceeaşi direcţie cu el, ea profesând ca asistent medical de oftalmologie. La fel şi fiul cel mare. O fi el absolvent de drept, dar munca pământului poate fi reinventată din orice profesie. Dacă ai sânge ţărănesc în tine. Fiul cel mic a facut Facultatea de Drept şi lucrează în Norvegia. Dar când vine acasă, se refugiază tot în ţărâna asta roditoare, care îţi şi dă, dacă o respecţi prin muncă. Păi ia priviţi voi palme de intelectual, la nentu Sandu Vânătoru, cum îi zic apropiaţii. De fapt, o vreme a civilizat şi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Galaţi, din poziţia de preşedinte ales al acesteia. Acum, de ceva vreme, el şi-a mutat familia la Şendreni. Construcţia casei a durat şase ani, nu ca la alţii ale căror viloaice sunt gata înainte de a le vedea! Căci Sandu, cu toate meciurile furnizate de doamna „oftalmoloagă”, a preferat să investescă tot ce câştiga din cele două aprozare (la Parfumul Teilor şi la Potcoava – zona cabinetelor medicale), în cumpărarea a cinci hectare de teren, amplasate pe dealurile Smârdanului, şi în hectarul de teren cumpărat pe faleza Siretului, la ieşirea din Şendreni, spre Tecuci. Ce BICI i-a ieşit acestei exemplare FAMILII, veţi putea citi-vedea în fotoreportajul de faţă.

Baraboola Beach, un loc de povestit !

Ce Vama Veche, ce fonfleuri, ce figuri şi fiţe de mizde?! Priviţi şi vă minunaţi:idei şi muncă, fantezie şi iar muncă. Dar totul cu gust, cu cap şi mereu în echilibru cu natura. Cu toţii cunoaştem destui sutimilionari care habar nu au să îşi facă din viaţă a doua natură, dacă nu prima. Să amenajezi o astfel de plajă pe superba faleză a Siretului (nedescoperită nici măcar de localnicii din Şendreni, darămite de către obleţii de Galaţi!), mi se pare pionierat, îndrăzneală. A, Alexandru Ioanovici este BUCOVINEAN la origini. De aceea plaja pe care a creat-o împreună cu familia, se numeşte BARABOOLA BEACH ! Partea de plajă este continuată de o grădină cu flori, o rulotă cu pat matrimonial, dormitor pentru copii şi bucătarie, este şi aer condiţionat care foloseşte ca energie gazul de butelie… Aici albinăreşte Doamna Viorica, dar nu se dă deoparte nici de la munca în grădina de legume şi zarzavaturi, care ocupă mai bine de două treimi din cei 10.000 de metri pătraţi.
Malul falezei a fost terasat şi consolidat cu împletituri din nuiele. Desigur, un pescar înrăit ca Sandu Ioanovici are şi două barci cu motor, aşa că a creat şi un mic port, în golful natural. De fapt un debarcader la care acostează şi ancorează ambarcaţiunile familiei. Şi fiindcă APA mai mult îţi dă decât îţi ia atunci când se înfurie, iată ca prin Portul Baraboola Beach trec trunchiuri uriaşe de copaci, nuiele, uşi, cercevele, pe care trebuie să le „pândeşti” şi să le scoţi cu cangea la mal, apoi să le urci 3-4 metri până pe faleză. Din astfel de daruri a fost creată masa de mâncare în tăcere, stâlpii pentru hanorace sau hanoracuri, cei pentru iluminat cu lămpi solare, cei pentru fixarea de placuţe indicatoare, sau ca structuri pentru amenajările de pe plajă. Şi avem „Jamaica” dispre Golful „Oblete”, Cafe del Bar, Baraboola Lounge, Barul Majestic (aici piesa centrală este Drapelul Organizaţiei Pionierilor din RSR!) şi Faleza Capri (dacă urmezi acest indicator, ajungi fix la stâna de capre din vecinătate!). Ca orice fost ţăran devenit intelectual, adică, acum, fost intelecual re-devenit ţăran, Dom Sandu Vânătoru are şi un jilţ „academic”, amplasat în centrul falezei.
Dar aici e de sat şi nu prea. Un 30 grame de ţuică, un gulaş de fasole făcut la pirostrie şi mâncat la masa de mâncat în tăcere, cu castraveţi muraţi, apoi vira la livada de cinci hectare.
Deci, bye, bye, BARABOOLA BEACH !

Cinci hectare de pomi fructiferi sfidează o mare de culturi cerealiere

Din orice punct cardinal vei privi dealurile Smârdanuului, ochii nu se vor opri decât în livada familiei IOANOVICI. „După ce am cumpărat cele cinci hectare de teren arabil, arendaşii din zonă au început să îmi facă oferte pentru a include şi pământul meu în culturile de porumb sau de floarea soarelui. Le-am spus că eu vreau să înfiinţez pe cele cinci hectare de teren agricol o livadă de pomi fructiferi. Toţi mi-au zis ca sunt nebun şi că nu o sa reuşesc”. Asta îmi povestea Sandu în drumul de la Baraboola Beach la Livada IOANOVICI. Dacă nu mergeam cu 4×4 al său, nici acum nu ajungeam la Livadă cu Buburuza fiicei mele. Şi era spre sfârşitul lui mai, începutul lui iunie, când primele cireşe care se coc erau cam pe trecute. „Uite, vezi”, povesteşte Sandu Vânătoru, în drum spre fermă, „la început am îmrejmuit perimetrul cu o perdea de plopi. Iată, sunt singurii care se văd. Apoi am început plantarea pomilor, a viei…” Din spate se aude vocea doamnei „oftalmo”: „Păi ce, nu am plantat şi eu cot la cot cu tine? Ai băgat banii în pământuri, în puieţi, în răsaduri şi stăm cu casa neterminată, să ne râdă lumea !” Ei, prăpăstioasă, madam, spune Sandu mai în barbişon, ca pentru el: „Nu am zugrăvit încă faţada”!
Trecem de şleaurile drumurilor de exploataţie agricolă, drumuri care afară sunt cel puţin împietruite, dacă nu asfaltate, cu privirile obosite de atâta verde-negru. Căci aşa erau de verzi lanurile nesfârşite de porumb şi de floarea soarelui. În sfârşit, intrăm în Livadă. Aici ne întâmpină câinii adunaţi în jurul cantonului şi al curţii cu aleile încadrate de flori. Este locul în care zilierii se adăpostesc în caz de ploaie, iar în curte le este servită mâncarea. Apoi, cât vezi cu ochii, vreo trei soiuri de cireşi, vişini, caişi (anul acesta fiecre copac a avut câte două-trei fructe…), apoi, continuând să mergem pe Drumul Rozelor (este străjuit pe una din părţi de trandafiri pentru dulceaţă, iar pe cealaltă parte, de trandafiri altoiţi, coloraţi cum nu am mai văzut…) şi ajungem în plantaţia de viţă-de-vie cu struguri de masă. Aici descoperim o firavă plantaţie de nuci. Sandu se bucură ca un copil când mai vede câte unul care a îndrăznit să crească mai repede de cât ceilalţi… „Ei, vor creşte ei, dar, lasă, să mai facă şi băieţii”…spune Sandu, parcă scuzându-se că nu sunt şi nucii pe rod. Am observat în multe momente la Alexandru IOANOVICI că atunci când este în natură, căreia i s-a alăturat cu hărnicia şi priceperea sa, că este mai poet decât mulţi care şi-au scris asta pe cartea de vizită… Şi este un artist mai ales la Baraboola Beach, nu la Livadă. Aici e care pe care: natura sau omul. Iar anul acesta, toate cireşele de iunie şi vişinile abia pârguite au crăpat de atâta ploaie. Asta îmi spunea Sandu la telefon: „ce să îi faci, tot Dumnezeu ne dă înapoi”.
Şi după ce am mâncat cateva kilograme de cireşe, în timp ce culegeam, şi am tot hâit lăzile cu cireşe până la canton, am zis că nu mai îmi trebuie! Aici, în spatele căsuţei, Viorica era pitită şi culegea de zor căpşune. Iar de treabă, zic, şi dă-i şi apleacă-te ca să umplu şi eu două caserole.
Păcat că nu am venit în Livadă atunci când au înflorit cireşii, cum m-a tot invitat cu insistenţă poetul din Sandu Vânătoru.
Aşteptăm să se coacă prunele de un soi special, despre care clientele magazinelor de la Parfumul Teilor şi de la Potcoava de Aur spun că sunt atâta de dulci, încât fac gemuri fără să mai fie nevoie să pună zahăr.
În drum spre locuinţa din Şendreni a Familiei IOANOVICI, ne intersectăm cu un nene.
Madam Viorica îi zice lui dom Sandu: „Aista-i a lui…cutare, se duce la furat cireşe.”, la care Sandu îi răspunde: „Lasă-l să se ducă să fure, că are de unde!”.
Îmi trece un gând prin mine tot: Doamne, eu de-aş putea, aş multiplica la infinit o astfel de familie şi i-aş da România pe mâini, sau dacă nu o faci Dumneata, atunci măcar lasă-mă pe mine să-i deportez în cât mai multe locuri din Ţară, să facă ce au făcut pe faleza Siretului şi pe dealurile Smârdanului.

Gelu CIORICI - ŞIPOTE 22 - iulie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Gala premiilor PIMM

Mereu reuşeşte Marian Filimon, acum pentru a 20-a oară, să ...

Cică se vrea veceu

Aflăm că în laboratoarele Primăriei Galaţi s-a pus la copt ...

Bustul lui Spiru Pl

Ţărăniştii de Galaţi, nedemni de acest partid istoric, darămite ...