logoImpact EST nr. 850 - 30.11.2020
logo

logo

Ce ne fu dat să vedem, să receptăm, să admirăm, să ne entuziasmăm acum un an şi ceva? Păi, printre alte cioace şi goange de administraţie debilă de Galaţi, şi chestia cu refacerea monumentului apărătorilor oraşului de furia bandelor bolşevice în retragere de pe frontul cu nemţii. Se vota în Consiliul Judeţului Bacalbaşa finanţare pentru refacerea acestui monument emblematic pe locul unde fusese amplasat în anii interbelici, de burghezo – moşierimea regilor României. Ceac – pac, uraaa!, gata, propaganda a preluat tema şi dăi şi luptă, refacerea memoriei oraşului chinuit e de importanţă judeţeană, iată, în sfârşit, ce înseamnă să ai în fruntea judeţului un intelectual, nu un măscărici, un bufon, un farseor, un politruc, o marionetă etc. şi câte altele. În cel mai scurt timp, în parcarea fără nici o gândire de la Stirex (imbeccilă denumire, au ajuns cănile şi oglinzile să dea nume pieţelor oraşului!), sau în parcul vulgarizat de la intersecţia străzilor Brăilei cu Caragiale urma să fie refăcut monumentul distrus de alte bande sovietice, venite în România în cea de-a 12 şi ultima invazie. Eram în 9 Iunie 2013 şi presa oficială scanda în urlale că avem o şansă măreaţă, de a reconstrui monumentul care ar repune Galaţiul pe harta oraşelor martir ale Primului Război Mondial, că vom avea admiraţia Europei, chestii socoteli. N-am avut noroc nici de data asta!

 

Fu context, dar istoria recentă nu fu tare decât la hau-hau-uri

Acestea chestii de context fiind zise, s-a apăsat butonul cu hau-hau-uri, şi ce să vezi, la capătul firului a fost electric şocat şi repede sculat directorul fără de doctorat (dar bine conservat ) Cristi Căldărică. Minune, se întâmplă! Ce se întâmplă, ce se întâmplă? Se întâmplă că avem istorie. Glorioasă, sublimă, semnificativă, dar întâmplată – la naiba!- în oraşul birjărit de Nica, Saghian şi Baca. Adică acolo unde cuvântul nu face două parale şi singura seriozitate e cea a golăniei şi jafului şi imposturii. S-a întâmplat că istoria fu ştearsă prima dată de sovieticii eliberării de naţiune şi valoare, în 1944. Erau furioşi că dădeau la tot pasul de monumente şi personaje care reaminteau că rusul ştie a veni, dar nu şi a pleca. Era monumentul care amintea de istoria dramatică a unui mic corp de armată românească, ce a reuşit să evite prăduirea oraşului de către armatele dezorganizate ruseşti, intrate în debandada bolşevizării. Dacă e să cităm ce a scris pe blogul lui de cercetător- cetăţean Ştefan Raabis Bădiţă, eroii au apărut cam aşa:

”A fost cea mai grea şi mai cumplită luptă din campania armatei române pentru scoaterea bolşevicilor din ţară. Efectivele angajate, disproporţia forţelor, faptul că Galaţiul era la un moment dat total înconjurat atât de trupele ruse ce încercau să treacă dinspre vest, dar şi de cele care le veneau în ajutor dinspre est, din Basarabia, de asemenea elementele ruseşti aflate în oraş care au intrat în luptă, fac din această bătălie un punct crucial, o dovadă de necontestat a eroismului românesc, o luptă cu nimic mai prejos decât alte bătălii importante ale neamului nostru. Este cu atât mai trist cu cât această bătălie este total necunoscută publicului larg, deşi aici românii au luptat unul contra zece şi au ieşit biruitori. La fel ca şi alte bătălii necunoscute şi uitate, cum ar fi cele de la Şeragul şi Kuitun din Siberia (vezi Luptătorii Români din Siberia), românii s-au acoperit de glorie învingând prin dârzenie şi spirit de sacrificiu forţe net superioare, contraatacând la baionetă şi obţinând victoria acolo unde orice analist militar ar fi pariat pe partea adversă. Dar românul s-a dovedit mai tare decât orice pronostic, a luptat şi a învins. Ca şi exemplu a marii probleme ivite aici, o armată întreagă rusească (a VI-a) a părăsit frontul, rămâne pe loc o singură divizie românească, care să ocupe o întindere de front înainte ocupată de şase divizii ruse. Regimentul 5 Infanterie ocupă poziţiile diviziilor 30 şi 40 ruse. Două plutoane din regimentul 21 ocupă poziţiile deţinute mai înainte de regimentul 136 rus. Pe lângă asta, asigurarea frontului, era necesară lupta împotriva fostului aliat devenit inamic, iar asta cerea trupe şi forţe puternice, mitraliere şi tunuri. De unde, cum putea lupta armata română atât pe front cât şi în interior împotriva fostului aliat? Pare imposibil, dar imposibilul a fost realizat atunci de armata română.

 

La Galaţi, comandorul de marină Niculescu Rizea şi colonelul Bădescu au reuşit imposibilul

au apărat oraşul contra unei armate ruse ce dorea să treacă spre est, ajutată de forţe bolşevice ce le veneau în ajutor dinspre est, din Basarabia, concomitent, trupele române trebuiau să menţină un front părăsit de o armată rusă contra germanilor. Deznodământul, la fel ca şi întreaga bătălie, este poate unic în analele războaielor. O mână de oameni rămaşi pe poziţie contraatacă la baionetă punând pe fugă forţe infinit superioare, forţând capitularea adversarilor, Regimentele 34 şi 36, Brigada a 9-a de artilerie siberiană, o baterie din divizia a 10-a siberiană şi coloana statului major al diviziei şi 60 de tunuri, toate capitulează în faţa românilor. Majoritatea regimentelor 33 şi 35 au trecut linia frontului şi s-au predat germanilor (peste 3000 de oameni), spre marea surpriză a acestora, cărora nu le venea să creadă la ce erau martori: în faţa frontului, două armate aliate se bat pe viaţă şi pe moarte şi învinşii li se predau lor în masă. În mod sigur, este ceva unic în analele războaielor. Şi este o bătălie, poate singura din primul război mondial în România, în care românii au folosit trupele terestre, aviaţia şi marina concomitent. Conform istoricului Constantin Kiriţescu, lupta de la Galaţi a fost una dintre cele mai spectaculoase din luptele desfăşurate pe teritoriul României. În semn de omagiu, autorităţile dintre cele doua războaiei mondiale, au instalat o placă memorială de cinstire a gloriei soldaţilor care au apărat Galaţiul în acele zile. Aceasta se afla pe locul unde astăzi se gaseste magazinul Stirex, din Mazepa. În 1945-1946, în încercarea de a şterge ruşinea de pe obraz, ruşii au dat ordin ca această placă memorială să fie demolată, iar în istorie, generaţii intregi de gălăţeni habar nu au avut despre acest episod cutremurător din istoria Galatiului şi a poporului român.”

 

Dacă ruşii prăduiau Galaţiul, ce le mai rămânea lui Baca şi Stan de jefuit?

 

Dacă Basarabia era ocupată de bolşevici, canci unire, dacă România pierdea războiul, cum ne mai spuneau aroganţi francezii” si l vous plait!? Cum ne mai dădeau ei Croix de la Guerre din mâna lui Berthelot? Aşa stând lucrurile, să ne trăsnească istoria!

A luat HCJ-ul (cu mare promptitudine) directorul Muzeului de Istorie, proful Cristian Căldăraru, care a dat repede, repede, declaraţii triumfale. Prima ricanare istorică, gigantică şi angajatoare fu următoarea: ”Anul acesta vom avea monumentul!” Ei, era anul trecut, 2013, dar treacă şi meargă, suntem la un an şi juma şi canci monument. Cât de instructiv şi educativ este să dai declaraţii, care te arată cine eşti şi cum plesneşti vorbele, de le ies fulgii şi sevele mincinos-golăneşti. Să ne delectăm! Zice Cristi Căldărică: „Monumentul este în lucru la proiectare (a cui?). Nota de fundamentare a fost făcută în luna noiembrie anul trecut, banii ne-au fost aprobaţi pe investiţii, pentru proiect şi pentru partea de execuţie. Lucrarea va fi făcută după fotografiile rămase; una dintre ele este o fotografie a lui Maksay şi cu detalii pe care [colecţionarul cartofil] Costel Gheorghiu le-a extras de pe fotografia lui. Credem că locul va fi exact acelaşi. De o săptămână a început procedura licitaţiilor şi probabil că la sfârşitul lunii iunie va fi gata proiectul, în septembrie urmând să înceapă execuţia monumentului.” Vine şi noiembrie în curând, chiar dacă e din alt an, dar sigur n-o să vedeţi vre-un monument al Apărătorilor Galaţilor (de armatele invadatoare bolşevice ruseşti). Poate doar năvăliri şi invazii de armate de propagandişti PSD-UNPR.

Silviu VASILACHE 19 - septembrie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...