Nepăsarea şi exploatarea haotică a Viaductului ne lasă, iată, fără încă un simbol al oraşului, plasele sudate care barează accesul auto şi pietonal pe superba construcţie ruinată ducându-ne în anii 40-45 ai războiului şi ai ghetourilor.
Această perlă inginerească şi ahitectonică a fost proiectată şi construită prin contribuţia decisivă a inginerului Nicolae Liţă, născut în Bucureşti la data de 20 februarie 1922. În anii 68-70 obiectivul era cunoscut ca Viaduct peste balta Cătuşa pentru a lega Combinatul Siderurgic de oraş. Construcţia în consolă are o lungime de 1.070 metri, este fundată pe piloţi Franki şi are două deschideri – cap de pod de câte 47,5 metri lungime şi alte 13 deschideri de câte 75 de metri lungime.
Din noiembrie 2001, noii patroni îşi aprovizionează mare parte din mărfuri şi îşi desfac mare parte din producţie prin zona rutieră, pe viaduct. De asemenea, tramvaiele, autobuzele şi autoturismele aduc şi duc salariaţii de aici, tot pe acelaşi viaduct. Iată că au trecut aproape 12 ani fără ca acestor patroni să le pese că au suprasolicitat din greu construcţia căreia i-a cedat capul de pod dinspre combinat.
La această oră el va fi reparat din taxele şi impozitele gălăţenilor, principalul beneficiar (în proporţie de 80%), ArcelorMittal, nearătându-se, deocamdată, dispus să participe măcar cu 50% din costuri.
Păi dacă e pe aşa, noi reparăm, noi exploatăm şi e cazul să vă luăm taxă pe pod încât într-un an să ne recuperăm banii.
Dar au alde Cosca şi Stan sânge în instalaţie, în afara intereselor lor şi de clan?
