logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Gata, s-au închis sărbătorile galante ale Primăriei, Primarului şi Consiliului Local, în cinstea sărbătorilor de Sfântul Andrei,  de Sfântul Nicolae, de Crăciun, de Anul Nou şi de altele care or mai fi fost, la care s-au cheltuit cu sârg sub lozinca Noul Galaţi cei 500.000 de euroi, adică jumătate de milion din trezoreria Municipalităţii. Adică, din banii noştri, ai populimii sărăcite şi rupte în cur de nevoi, taxe şi impozite crescutela Galaţişi NUla Bucureşti. Ofi bine? O fi rău? Nu dăm noi verdictul, vă lăsăm pe dumneavoastră, dragi cititori, să bârfiţi prin târg, să înjuraţi sau nu, să vă smulgeţi părul de pe cap (dacă-l mai aveţi). 

 

Plin de târtani şi de tractorişti de asfalt

Deci, iluminatul oraşului a fost un pic mai bun, dar nici pe departe să rupă gura târgului ca în alte oraşe. De Sfântul Andrei locaţia aleasă pentru desfăşurare este discutabilă în condiţiile în care o zonă populată a fost practic paralizată, iar locatarii din centru au fost asediaţi, agresaţi şi înnebuniţi de zgomot, miros, mizerie, de mârlani şi golani cu duiumul (specifici oraşului nostru). Amplasarea scenei pentru spectacole a fost mai mult decât bizară şi de aiurea, pe un culoar îngust al unei străzi cu două benzi în care, din cauza aglomerării, cei aflaţi în partea a doua a coloanelor de spectatori, nu mai vedeau şi auzeau nimic.

Mizerie, jeg, fum, tarabe şi comerţ ca la bâlciul de la ţară, în sate şi comune, concetăţeni needucaţi, tinerii şi mai puţin, ce-şi scoteau şi băgau „aia” în gura mare, scuipau,erau  agresivi, înhăitaţi în turme sau găşti.

De ce nu s-a organizat tot pe Faleza superioară nu prea înţelegem (sau nu s-ar fi schimbat nimic în viziunea organizatorilor?), aici închideam o arteră rutieră pentru câteva zile lăsând-o liberă pe cea care a fost ocupată acum, locul de desfăşurare tradiţional nu ar fi deranjat pe nimeni, existând o distanţă apreciabilă faţă de blocurile din jur şi având pe o parte Dunărea. Nu înţelegem de ce nu a fost folosit locul de tradiţie al oraşului în organizarea de spectacole de la Elice. Dar asta este! S-a vrut musai ceva NOU.

Unde e cazul, dăm şi nota zece

Despre festivităţile prilejuite de acordarea premiilor municipiului Galaţi de la Teatrul Muzical se poate aprecia modul inedit, original, interesant de organizare propriu-zisă a ceremoniei, pentru care acordăm nota zece dar, în acelaşi timp, dăm nota patru pentru prezenţa în sală a celor invitaţi, convocaţi, chemaţi, rugaţi sau nu pentru  a participa, sala fiind doar pe sfert ocupată.

A urmat spectacolul şi dineul organizat cu sprijinul reprezentanţilor oamenilor de afaceri, dedicat zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională. Un eveniment rafinat, de excepţie, cu o participare numeroasă şi selectă. Bravo! Deci se poate.

Bre, ce nu am reuşit nici în ruptul capului să pricepem şi să fim de acord a constat în organizarea celor două pomeni, una, cea cu ciorba de peşte şi cea de-a doua numită pomana porcului. O aiureală de tot râsul, cu buluceala aceloraşi indivizi, un gen de manifestări fără ştaif, de mahala (altădată le organiza Renato în Vadul Ungurului), care nu se poartă la oraş, în „civilizaţie”, în Europa Primarului.

Apoi au venit Crăciunul şi Anul Nou cu ale lor spectacole, anunţate cu surle şi trâmbiţe, că o să vedem ce nu a „văzut Parisul”. Canci, fâs, leapşă, plasă, toate la un loc, într-o locaţie de tot râsul şi plânsul, aleasă de-a-mboulea, lângă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Andrei”, spre disperarea sutelor de bolnavi, a muribunzilor, a rudelor acestora, a cadrelor medicale, toţi înnebuniţi şi năuciţi de zgomot. Ce respect, ce compasiune, ce grijă?

Bani aruncaţi pe fereastră, de aiurea, grămezi (porcoaie) de euroi cheltuiţi fără noimă (?) la spectacole precum cel al lui Nicu Alifantis, la care au participat vreo sută cincizeci de rătăciţi ai momentului ca spectatori, sau la spectacolul lui Ştefan Bănică Jr. care costă tataie, nu glumă, bani adevăraţi, iar la spectacol  au participat vreo patru sute de indivizi număraţi de noi. Ce ruşine, ce aiurea, când oriunde în România Bănică umple săli, stadioane sau locaţii cu zeci de mii de oameni.

La Revelion, a fost adusă o băbăciune scoasă de la naftalină precum SANDRA,  la un spectacol cât de cât (nu mare lucru) urmat de un foc de artificii normal, nimic deosebit.

Era să uităm participarea „proletariatului”, a „vulgului”, mitocanilor, mârlanilor, maneliştilor, cocolarilor, coloraţilor, cadru specific oraşului nostru de „adunătură” care îţi produce vomă.

Se poate şi cu rafinament

Am lăsat la urmă, intenţionat, minunea minunilor, cel mai tare eveniment, cel mai scump, mărgica de aur, a tuturor evenimentelor organizate, care a avut loc a doua zi de Crăciun şi la care nu am putut participa, dar ne-am documentat serios.

Rafinament, bun gust, inedit, clasă nene! Nu glumă, într-un spectacol de vis oferitla TeatrulMuzicalde către Europa Simfonie dela Viena.Orchestră, solişti adevăraţi, de la mama lor, cum rar vezi pe la noi prin Republicuţă. Ce mai, spumă, cremă fină, act de cultură, o încântare.

Spectatori, unul şi unul, invitaţii date cu greutate şi numai „cui a trebuit”, selectiv şi restrictiv, jumătate din sală dela PNL, adică liberali, toţi la costume scumpe, fracuri şi, obligatoriu, papion. Restul, tot din jurul fenomenului Primar, din sport sau alte domenii, ici acolo câte un pesedist rătăcit sau plasat pe ultimele rânduri (sâc!).

La urmă , flori, şampanie, socializare, etalare de toalete, fiţe, tot tacâmul.

Bravo, pentru spectacol, sală plină, organizare impecabilă. Chestia cu papioanele e discutabilă în subsidiar, după părerea noastră, semnul acesta distinctiv de apartenenţă la o anumită elită nu are nimic de-a face cu purtătorii lui din acea seară, care nu au origine, nu au clasă, nu au sânge, nu au educaţie, dovedind mai degrabă ciocoismul postdecembrist.

Cât a costat manifestarea asta liberală (încă o dată o spunem de excepţie artistică) nu ştim, dar zicem şi noi aşa, pe presupuneri: deplasarea dela Vienala Galaţi a peste 50 de persoane, deci transport ≈ 30.000 euroi, cazare hotel cinci stele ≈ 5.000 euroi, onorariu greu de apreciat, între 50.000 şi 100.000 euroi, plus altele.

Asta a fost. Asta este. Bani şi iar bani din buzunarele noastre. Au meritat sau nu toate  acestea jumătate de milion de euroi? Analizaţi şi judecaţi singuri. Am vrut doar să relatăm faptele aşa cum le-am văzut noi, echidistant, fără părtinire.

JAP 11 - ianuarie - 2013

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”