logoImpact EST nr. 850 - 03.12.2020
logo

logo

Dacă mai era nevoie să vă demonstrăm că la noi, în Republicuţă, lucrurile merg din ce în ce mai rău o s-o facem în continuare, într-un mod puţin mai original. Vă mai aduceţi aminte când în perioada de avânt a preaderăriila UniuneaEuropeană, strada Brăilei, Wall Street al oraşului, s-a transformat în artera exponenţială a comerţului dar în primul rând a reprezentanţelor (bănci comerciale) marilor finanţe?

Aici s-au construit palate impozante ale Băncii Comerciale Erste, Raiffeisen Bank, BRD Société Générale, ING Bank, declanşându-se o adevărată bătălie pentru ocuparea locurilor, urmând Transilvania, Piraeus, Alfa şi tot aşa. Filialele băncilor au împânzit încet, încet toate cartierele, apărând până şi în cele mai năstruşnice locuri, încât orice om raţional îşi dădea palme ca să nu creadă că visează.

Dar, vai, suntem în anul de graţie 2014, când, după cum se „raportează”, ne-a crescut nivelul de trai, au crescut salariile şi pensiile la toţi, progresul a atins noi culmi valorice, avem creştere economică, exporturile sunt la cote inimaginabile, iar contrar celor afirmate mai sus exponenţii capitalismului financiar-bancar ai Republicuţei au devenit nişte leşinături, adică după chipul şi asemănarea populimii gălăţene, nu a politrucilor de rahat ai Republicuţei care dau din clanţă fără încetare spre folosul şi bunăstarea lor.

În băncile noastre bate vântul, nu mai este forfota de altă dată, nu mai stai la „coadă”, când intri în ele, parcă te afli la o galerie de artă sau la un vernisaj, adică ici, colo câte un cetăţean.

Dezastrul e atât de mare, precum o extensie a ceea ce se întâmplă şi în afara băncilor, încât pare incredibil.

Clădirea impozantă, palatul, dela Raiffaiseneste practic scos la închiriere, iar lucrătorii, atât câţi au mai rămas (încap într-un buzunar) s-au mutat într-un spaţiu închiriat lângă Cofetăria Laura.La BRDsau BCR, de unde nu mai aveai loc urcând pe scări sau coborând, în care zgomotul clienţilor şi forfota erau ca zumzetul unor albine în stup, acum e o linişte ca de mormânt, iar spaţiile de la parter sunt arhisuficiente, pentru un personal pe care îl numeri pe degete.

Filialele de bănci de prin cartiere au „căzut”, fiind la rândul lor închise, rămânând doar însemnele prăfuite în spaţii acum goale, cu geamuri murdare, oferind încă o imagine a prosperităţii gălăţene. Sistemul bancar la noi a devenit sublim, adică nu mai dăm credite cu buletinul, dar nici nu mai dau „neam”, iar altfel, decât în nişte condiţii aberante, insuportabile şi greu de accesat pentru oricine. Interesul pentru creditarea micilor sau marilor afacerişti a scăzut, pentru că la nivel de politică centrală a băncilor e mult mai simplu să împrumuţi statul, să ai o returnare simplă şi sigură, la fel şi a dobânzii transformate în profit. Băncile, majoritatea cu capital şi „capitală” în străinătate nu mai ascultă de nimeni. Ce Banca Naţională? Ce Mugur Isărescu? Ce dobândă de referinţă scăzută mereu? Aiurea! Nu au bani pentru amărâţii Republicuţei, nu au interes pentru investiţii şi dezvoltare.

Realitatea este mult mai crudă decât imaginile din filme şi decât mai învaţă copii noştri studenţi prin facultăţile gălăţene la specializări de aiurea, fără finalitate în societate, precum cea de „finanţe-bănci”.

La aşa Republicuţă, cu aşa politruci, neschimbaţi de vreme şi vremuri, aşa economie şi finanţe. Îmi spunea cineva cu năduf, din rândul celor care îi reprezintă pe afacerişti, căla CLUJse va deschide, în curând, cel mai mare Parc ştiinţific din Estul Europei cu bani europeni, acolo, aşa, vreo sută de milioane de euroi. Şi de atunci tot vorbesc singur pe stradă, în casă, la redacţie, şi înjur, înjur, înjur şi iar înjur. La noi Parcul de Soft aproape a murit, iar Parcul Industrial există „dar lipseşte cu desăvârşire”.

Ce scârbe în administraţie şi politic.

JAP 18 - aprilie - 2014

One Response so far.

  1. Un galatean spune:

    De fapt, ar trebui sa va interesati ce anume e acela un „parc de soft”, sau mai bine ce ar fi trebuit sa fie. Ar fi trebuit sa fie o locatie unde oricine poate programa… gratuit, deschis zi si noapte. Un „parc de soft” are cateva mii de calculatoare pe care se poate lucra… gratuit. Comenzile pentru soft ar fi fost asigurate de stat si firme private iar beneficiile s-ar fi impartit intre cei ce programau acolo si stat (care punea la dispozitie locatie, software, calculatoare, etc.). Ministrul telecomunicatiilor din perioada la care s-a construit parcul, Dan Nica, „orbit” de avantul acestor „parcuri” din alte tari, a construit si la Galati si in alte orase „parcuri de soft”. Numai ca nu gratuit ci cu chirie, chiria era asa scumpa ca o depasea pe cea de la Modern. Cateva firme de soft au reusit sa supravietuiasca chiriei dar preturile sunt prea mari, cel putin pentru o firma mica. In fine, s-au tinut ceva cursuri pentru facultati din SUA si astfel s-au ocupat o parte din spatii. Dupa o vreme, locatia a fost vanduta proprietarului hotelului invecinat (Mercur). In concluzie, la Galati, nu a existat niciodata un „parc de soft”.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Cristian Dima (PRO R

    În momentele de cumpănă pe care le trăim, guvernarea actuală ...

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...