logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

De ani buni, Consiliul Local a hotătât, mai apoi Primăria a trecut la treabă şi a început să încaseze taxa de ecarisaj de la toată populimea gălăţeană, ba chiar de la agenţii economici, care, ca boii ce trag la jug, plătesc de două ori şi ca persoană fizică şi dublu ca persoană juridică.

Problema pe care ne-o punem cu toţii este ce se întâmplă cu acest purcoi uriaş de bani, adunaţi cu sila de la noi toţi şi cheltuiţi de-aiurea sau nu, de managerul Ecosal, domnul Ion Ionescu, zis şi „Armani”.

Păi la atâta bănet, în mod normal, ar trebui să nu mai avem nici un animăluţ pe străzi neîngrijit sau nesterilizat, să avem padocuri moderne, civilizate, cu suprafaţă adecvată, curate, cu mâncare suficientă şi (nu lături de la spitale) pentru câinii găzduiţi, cu servicii de plasare, medici veterinari, îngrijitori, ce mai, tot tacâmul, precum al unui stat al Uniunii Europene!

Ce avem noi, acum, în zilele noastre, în Republicuţa Galaţi, după atâţia ani de colectare a „taxei de ecarisaj”? NIMIC. Nimic din ce se cere, nimic din ce era firesc şi omenesc, nimic din ceea ce se poate numi gospodărirea cu cap şi chibzuinţă a banului public. Prima impresie, fără tăgadă este de sifonare a acestei componente a bugetului local, a milioanelor de lei ce ar fi trebuit investiţi în concordanţă cu destinaţia şi menirea „taxei de ecarisaj”. Pentru această concluzie vorbesc faptele, elementele cotidianului nostru zilnic, al urbei, a imaginilor zilnice derulate la fiecare pas. Nu este cartier, stradă, zonă, să nu întâlneşti animale (câini şi pisici, în special) care nici pe departe nu poartă grija comunităţii, prin elementele enunţate deja mai sus, cum ar fi amprentarea sau marcarea acestora, sterilizarea sau selectarea şi trecerea în captivitate, iar apoi eutanasierea animalelor bolnave, tarate şi cu handicap fizic.

La padocuri, nici un fel de îmbunătăţire, nici o reparaţie majoră, nici o investiţie cât de cât semnificativă, hrană pe sponci şi mizeră, (câinii se mănâncă între ei) spaţii suprapopulate, imagini suprarealiste, de coşmar.

Cum draku de unii pot şi noi nu putem nimic de douăzeci şi trei de ani, nu reuşesc să înţeleg. Uite, Oprescu, la capitală, a reuşit să construiască spre drumul care duce la Giurgiu, pe zeci de hectare padocuri, un adăpost modern, cu instalaţii specifice necesare. Mă uitam la televizor şi nu-mi venea să cred, clădiri administrative, cabinete veterinare, betonat şi faianţat, compartimentare adecvată, supraveghere video, serviciu de plasament etc.

La noi, cea mai mare personalitate politică şi administrativă, în persoana Preşedintelui CJ, mare iubitor de animale, vorbeşte şi atât.

Stau şi mă gândesc ca prostul, că dacă ar fi (să fie) să ne prezinte musiu Armani cum se cheltuie mormanul de bani strâns din taxă, ne-am face cruce şi ne-am stuchi în sân, câte medicamente s-au cumpărat şi administrat , câţi oameni s-au plătit, câtă hrană şi tot aşa fără număr… Numai că realitatea contrazice orice încercare de justificare.

Domnule Primar, domnule City-Manager, luminaţi-ne unde sunt milioanele şi cine le papă în fiecare an!?

 

Observator 1 - februarie - 2013

6 Responses so far.

  1. corina spune:

    foarte bine zis!! nota 10!!! drumul banilor nu-l vom afla!! la ecarisaj cainii mor de foame, o mizerie de nedescris, un miros de lesini cum intri. nu au nici castroane pentru apa! unde sunt banii incasati din taxa de ecarisaj?
    oare poate raspunde cineva la aceasta intrebare? este un numar mic de voluntari, care cumpara mancare si o data pe saptamana primesc si cateii aceia, ceva ce poate fi numit mancare! banii pentru sterilizare si hrana lor ii mananca altcineva! nu inteleg de ce nu se mediatizeaza, pentru a se face cnoscuta situatia! televiziunea, ziarul….cineva sa faca ceva!

  2. Costel spune:

    Directorul ” Armani” si-o fi propus sa traiasca, deh ca marele couturier…in LUX….da, intrebati si pe administratora si pe tehnicianul veterinar….poate STIU EI MAI MULTE….apropo…ati fost la ECOSAL…sa vedeti ” hotelul de lux” unde zac cainii in noroi….mananca NU…unde cand au fost voluntare si au mai ajutat un pic cu mancare cumparata din donatii, au DERANJAT probabil de Lidia care dadea caini ( fara acte evident ) lui Zanica soferul ??????? asa cum primea comenzi de la binefacatoare din UK, ??????? Ia mergeti acolo si vedeti daca sunt registre de evidenta a cainilor , tinute la ZI< ca deh s-a laudat Lidiuta ca aduna tot si-i da lui Zanica ce vrea el…sunt cainii inregistrati cu fise personale, cu toate semnalmentele ? sunt hraniti, este curat, sunt vazuti si tratati de medic ? AIUREA…Lidiuta are alte treburi mai importante….mergeti acolo, dar neanuntati…inopinat…sa vedeti OROARE LUMII !!!!!!!!!!!! Si cu ocazia asta poate rugati pe cei de la Help Labus , care primesc tone de ajutoare din strainatate , POATE POATE mai ajuta si amaratii de la Ecosal, sau ei fiind ONG se ocupa numai de cainii lor ? Dar ca ONG ar trebui sa vegheze asupra bunastarii TUTUROR animalelor din Galati ? sau nu le pasa ??????? Ia cereti la primarie, conform legii transparentei sa va dea socoteala la centima….mergeti acolo cu televiziunea dupa voi INOPINAT !!!!!!! sa vedeti cum stau treburile…si incercati sa adoptati….sa vedem va lasa ???????? sau dansa da in adoptie numai la straini prin Zanica al ei ??????? are ceva de castigat de la dat cainii cu zecile, asa cum primeste Zanica comenzi de la amicele din strainatati ? ia scuturati un pic angajatii aia de la ECOSAL….sa vedem isi merita salariile sau nu. Fiecare adapost TREBUIE sa aiba registru cu evidenta cainilor, fiecare animal cu semnalmentele personale si nr de inregistrare si fisa personala pusa la vedere…data intrarii, controlul medical, data vaccinarilor, data darii in adoptie si CUI…astea trebuie afisate vizibil pe usa tarcului in care stau…plus trebuie sa faca poze sa le puna pe internet sa difuzeze cainii pentru adoptie. Trebuie sa puna in tarcuri separate femelele cu pui, masculii, cainii batrani separat de cei tineri…plus TREBUIE sa le dea de mancare zilnic….ia vedeti face Lidiuta asta sau NU….ai,ai,ai….cred ca unii pe-acolo iau salariu de pomana…ia mergeti sa vedeti daca sunt acolo TONELE de mancare cu care se lauda ei….

  3. iuliana spune:

    Si eu sunt curioasa sa stiu unde merg banii pe care ii platim ca taxa de ecarisaj. Galatiul e plin de haite de caini care te ataca fara pic de teama. In seara aceasta, pe faleza superioara, in dreptul unei zone incercuite cu gard unde se construieste ceva am fost incoltita de o haita de vreo 5 caini fff agresivi. Eram singura, sunt si insarcinata si am avut mare noroc de un tanar care a intervenit la timp.
    Vreau sa stiu si eu cine raspunde de cainii aia, de ce platim acesti bani pe mirifica taxa, de ce nu se face nimic cu haitele de caini care sunt peste tot in Galati????

    • Paula spune:

      Banii sunt bagati in buzunar de altii din govern .primarii,nimik nu merge la caini ,,,doar pretexte si instigari la crima si ura !….te rog du le de mancare la cainii aceia ,nu doreau sa ti faca rau ,sunt flamanzi ,batuti si chinuiti ..incearca sa faci si asta …multa sanatate si toate cele bune ptr bebe !

  4. MARIUS spune:

    CE SE INTAMPLA CU ACESTI CAINI LA GALATI ESTE DE NEDESCRIS!SANT OMORATI IN CHINURI GROAZNICE,INFOMETATI SE SFASIE INTRE EI!DACA CERETI O EVIDENTA A CHELTUIELILOR CARE S-AU FACUT DIN BANII STRANSI DE LA POPULATIE VETI AVEA SURPRIZA SA CONSTATATI CA SE CHELTUIE PTR. UN CAINE VREO 2.000 LEI PE LUNA!
    CU BANII STRANSI PANA ACUM AR FI TREBUIT STERILIZATI TOTI CAINII SI DIN GALATI SI DIN BRAILA!BINE CA PRIMARIA SCHIMBA FLORILE LA SENSURILE GIRATORII IN FIECARE SAPTAMANA!ASTIA FURA TOT!GALATIUL A AJUNS O RUINA, O MIZERIE!

  5. Paula spune:

    NU ABANDONUL SAU EUTANISEREA SUNT SOLUTII!

    Stiati ca atat pisicile cat si cainii nasc un numar de aproximativ 4 pui, de 2 ori pe an?

    De cele mai mult ori animalele fara stapan sunt de fapt puii animalelor de casa, abandonati in cutii, in fata cabinetelor veterinare sau la ghena de gunoi. O parte din ei supravietuiesc, cresc si se reproduc la randul lor, sporind astfel numarul de animale de pe strazi.

    Chiar daca ar exista posibilitatea adapostirii acestor animale in centre specializate, realitatea este ca numarul lor este prea mare comparativ cu numarul de familii dornice sa ii adopte. Din acest motiv, cea mai buna soluie pentru a controla inmultirea haotica a animalelor fara stapan, este sterilizarea.

    Acest program este menit sa informeze si sa aduca la cunostinta posesorilor de animale beneficiile sterilizarii.

    Sterilizarea reprezinta o procedura chirurgicala, prin care animalele devin sterile si nu mai au posibilitatea de a se reproduce. Varsta minima la care se pot steriliza cainii si pisicile este de 8 saptamani. Deoarece interventia se realizeaza sub anestezie generala, iar recuperarea dureaza maxim 24 de ore, animalul nu este supus niciunui fel de trauma. Incizia abdominala este mica cea ce permite o vindecare rapida fara durere si de cele mai multe ori fara necesitatea reexaminarii animalului de catre medic deoarece firele folosite pentru suturare se absorb si nu este deci necesara scoaterea lor.
    Cele 5 avantaje majore ale sterilizarii:

    1.Eliminarea perioadelor de calduri si a disconfortului creat de acestea: agresivitatea, instinctul de marcare a teritoriului, mieunatul specific.
    2.Eliminarea riscului de cancer ovarian sau testicular.
    3.Eliminarea riscului de infectii genitale.
    4.Eliminarea riscului de cancer mamar, cunoscut fiind faptul ca 50% din femelele nesterilizate dezvolta aceasta boala.
    5.Micsorarea numarului de animale nedorite.

    Masculii necastrati sunt, în general, mai agresivi, mai posesivi; adesea sunt implicaţi în incăierări cu alţi masculi sau se pot pierde când fug în căutarea femelelor, suferind astfel diverse accidente rutiere, care de multe ori se dovedesc a fi fatale.

    Un mascul, după castrare se va linişti, dar nu imediat; este nevoie de câteva luni până când hormonii sexuali se elimină din organism. Aceşti hormoni nu se elimină niciodată în totalitate, deoarece există şi alte organe care secretă în cantităţi foarte mici aceşti hormoni; pe de altă parte, hormonii sexuali sunt şi ei implicaţi în diverse procese care au loc în organism, cum este metabolismul. Un mascul castrat va fi mai liniştit, mai docil şi nu va mai fi interesat de femele.

    Femelele nesterilizate suferă şi ele, dar natură suferinţei lor diferă. Astfel, la femele, căţele în mod special, după ce trec printr-un ciclu de călduri, se poate instală a€œlactatia falsă sau nervoasa”. Aceasta se întâmplă la aproximativ 6-8 săptămâni de la ciclu, perioadă în care căţeaua ar fi avut pui dacă ar fi fost montată (împerecheata). Lactaţia falsă se manifestă prin mărirea mamelelor cu apariţia secreţiei lactate; căţeaua este agitată, îşi aduce diverse jucării, cârpe etc. în cuib în loc de pui şi îi pune să sugă, iar dacă este scoasă afară la plimbare se întoarce repede la a€œpuii” ei fictivi. Pisicile nesterilizate pot suferi de o afecţiune numită, în termeni medicali, a€œhiperplazie fibroadenomatoasa mamara”, care apare de obicei la pisicile tinere, în special după primul ciclu de călduri; ea se manifestă prin marairea exagerată a mamelelor, acestea putând ajunge până la dimensiunea unui ou de găina.

    Atât căţelele cât şi pisicile nesterilizate pot dezvolta, în urmă afecţiunilor mai sus menţionate, tumori mamare. Acestea pot fi iniţial benigne (“de bună natura”;), transformându-se apoi în maligne (“de rea natura”;), sau pot avea dezvoltare maligna încă de la început. Tumorile maligne dau metastaze în diverse organe interne, suferinţa accentuandu-se. Cel mai grav este faptul că, dacă se extirpă tumorile mamare maligne, încep să se dezvolte metastazele, lucru care are consecinţe extrem de grave.

    O altă afecţiune comună căţelelor şi pisicilor este “piometrul”. Acesta reprezintă o acumulare de puroi în uter, în urmă căreia uterul se măreşte foarte mult în volum iar pereţii acestuia se subţiază, fiind oricând posibilă ruptură peretelui cu vărsarea conţinutului purulent în abdomen şi apariţia peritonitei. Femelele cu piometru prezintă scurgeri pe la nivelul vulvei, care pot fi de diverse naturi, de la sânge până la puroi. Starea generală este modificată, femela este abătuta, refuză mâncarea, bea mai multă apa fapt pentru care şi urinează mai mult, poate avea şi scaunul mai moale sau chiar diareic. Temperatura (rectala) este fie crescută, fie scăzută, depinde în ce stadiu este surprinsă afecţiunea, dar uneori poate să se încadreze şi în limitele normale. De obicei piometrul apare la aproximativ 3-4 săptămâni de la ultimul ciclu de călduri, care este de multe ori anormal că şi manifestare, faţă de ciclurile anterioare; acesta apare în special la femelele cu dereglări hormonale (cel mai frecvent datorate chistilor ovarieni) sau la cele care au primit tratamente hormonale sub orice formă (pastile, injecţii etc.). Piometrul mai poate apărea în urmă unui avort, fie el natural sau indus (prin tratament injectabil cu hormoni, în cazul unei monte nedorite de exemplu). Piometrul este o afecţiune deosebit de gravă din cauza complicaţiilor care se instalează de obicei destul de repede. Printre aceste complicaţii se număra insuficienţa renală în principal, apoi cea hepatică, cea cardiacă, septicemia, peritonită etc., toate datorându-se resorbtiei germenilor şi mai ales a toxinelor de la nivelul uterului. Toate acestea, nedescoperite la timp sunt fatale!

    Sterilizarea este soluţia tuturor afecţiunilor şi complicaţiilor lor, menţionate mai sus. În general, femelele este bine să fie sterilizate înainte de primul ciclu de călduri, care apare în jurul vârstei de 6-7 luni, sau după ce stăpânul femelei hotărăşte că nu mai doreşte alţi pui. Prin sterilizarea înainte de primul ciclu, riscul apariţiei tumorilor mamare scade cu aproximativ 90%. În afară de asta, riscurile unei sterilizări la o femelă sănătoasă sunt incomparabil mai mici faţă de riscurile care apăr în cazul piometrului.

    În concluzie, dacă nu se doresc pui sau dacă exemplarele nu au pedigree şi nu participă la expoziţii, cea mai bună soluţie pentru ele este sterilizarea/castrarea. Până şi ideea de a€œ”face pui măcar o data” este nefondată, atât la masculi cât şi la femele, atâta timp cât nu se doresc pui deloc.

    3. Cat durează procedura de sterilizare?

    Durata intervenţiei diferă, la masculi fiind puţin mai uşoară. Astfel, ea durează între 10-20 minute strict intervenţia, fără inducerea anesteziei şi pregătirile preoperatorii, iar cu totul se poate ajunge la 1 oră, incluzând trezirea din operaţie. La femele, unde trebuie deschis abdomenul, deci şi anestezia trebuie să fie mai profundă, fiind puţin mai complicat decât la masculi, durează mai mult; aproximativ 20-45 minute durează doar intervenţia, în funcţie şi de talia animalului şi de alte considerente care ţin de fiziologia fiecărei femele în parte, iar în total se poate la ajunge la 1 oră şi jumătate până când se şi trezeşte animalul din anestezie.

    4. Este sterilizarea dureroasă?

    Sterilizarea / castrarea nu doare !!!

    În primul rând, nu doare deoarece animalul este anesteziat înainte de intervenţie, în protocolul de anestezie intrând şi un analgezic (un medicament împotriva durerii). În al doilea rând, în primele zile după operaţie, pe lângă antibiotice se administrează şi analgezice / antiinflamatoare.

    5. Ce presupune îngrijirea unui animal după sterilizare?

    Imediat după operaţie trebuie acordată ceva mai multă atenţie animalului; trebuie pus la gât un colier elisabetan, ca să îi fie protejată plaga operatorie şi sutura, iar mişcarea şi efortul trebuiesc limitate în primele 24 ore, mai ales în cazul femelelor. Tratamentul postoperator cu antibiotice este de minim 4-5 zile; în afară de antibiotice, se mai administrează antiinflamatorii/antialgice pentru prevenirea durerii atâta timp cât e nevoie (în general, la femele primele 1-2 zile postoperator, iar la masculi în ziua intervenţiei, eventual şi următoarea zi). Sunt cazuri, cum este piometrul, când tratamentul postoperator durează mai mult şi include şi perfuzii şi alte tratamente, în funcţie de simptomatologie şi de gravitatea stării animalului.

    Pe termen lung, din momentul sterilizării/castrării trebuie controlat regimul de alimentaţie şi de mişcare. Aceasta înseamnă că animalul sterilizat va primi o hrană de calitate, în cantitatea de care are nevoie pentru greutatea, vârstă şi regimul de mişcare potrivit. Trebuie să facă destulă mişcare zilnic, şi asta în funcţie de vârstă mai ales. Toate acestea ar trebui să prevină îngrăşarea animalelor sterilizate, care sunt predispuse la aceasta din cauza încetinirii metabolismului în urma scăderii nivelului de hormoni sexuali din circulaţie. În sprijinul nostru, producătorii de hrană pentru animale au conceput nişte mâncăruri speciale, nişte “semidiete”, destinate animalelor sterilizate, unele din ele sunt chiar împărţite pe masculi şi femele sterilizate. Cu astfel de mâncare este şi mai uşor, şi în final mult mai economic să întreţinem un animal sterilizat, deoarece este o hrană echilibrată din toate punctele de vedere şi el asigură exact toate necesităţile nutriţionale de care au nevoie după sterilizare.

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”