logoImpact EST nr. 787 - 15.09.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Dacă nu aţi aflat până acum, vă spunem noi că Republicuţa noastră a Galaţilor a trecut pe locul doi în România, adică în frunte rău de tot, la numărul de şomeri şi, tot mai nou, am devenit al doilea pol de sărăcie al naţiunii după judeţul Gorj.

Dar nu vă faceţi nicio grijă, avem un viitor luminos la care veghează alde Pâslaru, Roşca, Ştefan, Dobre şi tot neamul lor de aleşi. Dacă stau drept şi gândesc strâmb sau vice-versa, îmi vine să  sar într-un picior, să râd, să strig din toţi bojocii „Bă, populime, aveţi ce meritaţi”, ba chiar mai mult de-atât!

Iată, Primarul nostru, „care este” dar lipseşte cu desăvârşire, nu se mai arată la faţă pentru prostime, nu ai cum să-l vezi, să stai de vorbă cu el, să-l saluţi, să-l bagi în seamă. Omul are greaţă de maşina din dotarea Primăriei, adică, cum poţi să mergi cu o SKODA OCTAVIA, ce aţi înnebunit? Nu, avem şofer şi limuzină mare şi lungă, culoare neagră, iar de aşezat nu ne aşezăm în faţă să ne vadă populimea, ci pe bancheta din spate, unde geamurile sunt netransparente, la toate acestea adăugând accesoriul ochelarilor negri, în ton cu cei ai „băieţilor de băieţi”. Parcă am mai văzut aşa ceva în filmele americane, gen „NAŞUL”.

În Primărie, venim când vrem, plecăm la fel, nu tu program ca la o instituţie a statului şi a obştii, nu ştie nimeni „când şi cum”, nici măcar secretara care îţi răspunde intrigată că „habar nu are” şi se arată mirată de o aşa întrebare.

Audienţe pentru cei mulţi cu probleme de tot felul, NEXAM, adică altădată sau când se poate, dacă are timp sau chef. Dacă vrea „cineva”, chiar mai răsărit, ca poziţie socială, cu funcţie în vreo instituţie să acceadă la Măria Sa, să vorbească, să rezolve, să clarifice, mai bine ar face să ia legătura cu Obama la Casa Albă sau cu Putin la Kremlin. Adică, aici, la noi, porţi şi garduri, portari şi gardieni, consilieri şi secretare, adică „de ce?”, „cum?” conform principiului „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”.

Până şi cei mai buni prieteni de dinainte (de a fi Primar), sau cei care au tropăit în campanie alături, crezând în promisiuni şi care sunau sau erau sunaţi mereu, se plâng că „acum” nu se mai poate, îţi răspunde robotul „persoana apelată nu…” sau apelul este redirijat la secretariat, care nu ştie, nu cunoaşte, nu a auzit, nu a văzut.

Ce înseamnă asta, printre multe altele? Că nu avem timp, că  suntem ocupaţi, că avem probleme importante, că ne preocupăm, că nu dormim. SANCHI! Se vede cu  ochiul liber la tot pasul în Republicuţa noastră ce „NOU” este totul, ce altfel, de parcă asistăm la un film cu proşti.

Şi ca speranţa să ne fie frântă şi mai rău, City managerul de import, pentru care sincer vorbind, nu avem nici o răutate, a început să scoată capul şi să vorbească despre Galaţi şi istoria sa, de te cruceşti şi-ţi stuchi în sân, promiţând marea cu sarea, născând fantasmagorii, de te cutremuri. Auziţi oameni buni, naivi şi duşi cu zăhărelul, oameni blegiţi de lipsa de carte şi de înlocuirea cu manele, amărâţi şi rupţi în cur, s-a terminat cu PODUL PESTE DUNĂRE. Citesc, mă frec la ochi, mai citesc o dată… Gata, mă apucă damblaua! Cică vom face, construi, un TUNEL  rutier pe sub DUNĂRE, aici la GALAŢI, nu la Brăila şi musai fără ei. Ce mama mă-sii  avem noi în comun cu brăilenii, noi suntem gălăţeni, daţi dracului, popor de altă culoare, mai înalţi, mai deştepţi, mai bine hrăniţi, mai potenţi. Deci, s-a hotărât să mai cheltuim un munte de bani, prin emisiune de obligaţiuni îi vom procura (practic ne vom îndatora noi şi urmaşii urmaşilor noştri), paraii aceştia vor ajunge la firma care face auditul la Primărie şi care ne va costa cât nu face la sărăcia ce bântuie stabilimentul. Adică, aceştia vor face contra cost pe muntele de bani, studiu de fezabilitate şi tot tacâmul care o să ne spună dacă se poate sau nu, cât ar face în euroi totul, cine să-l facă, etc. Punem repede mâna pe telefoane, dăm în sus şi în jos, intrăm pe net, vorbim cu prietenii din America şi Asia, căutăm specialişti şi aflăm că o astfel de minune imaginată la noi, la Galaţi, pe sub Dunăre, ar costa cam cinci sute de milioane (jumătate de miliard) de parai. Păi, în aceste condiţii pentru ce dracu să mai dăm bani pe studii (ştim noi de ce) când noi nu suntem în stare să construim de zece ani un Parc Industrial.

În campania electorală ni se vorbea (venise omul cu Programul) despre amenajarea de vis a văii Ţiglina, despre mall-urile de acolo, despre parcurile de distracţii, despre şoseaua suspendată de peste aceasta şi artera până la Real şi ieşirea din Galaţi.

Între timp am auzit de cel mai mare MALL care se va construi în Galaţi pe Bulevardul George Coşbuc, pe locul fostei fabrici de sârmă, cuie şi lanţuri, aceasta în condiţiile în care MALL-ul de la Autogară este gata în proporţie de 80%, unde investitorii evrei şi apoi austrieci au cheltuit o casă plină de bani. Aceştia s-au oprit pentru că nu sunt oferte de folosire a spaţiilor create, iar la o recentă întâlnire cu Primarul s-a solicitat sprijin în acest sens, alegându-se cu vorbe, promisiuni, de care s-a ales deja praful. „Interesul” este mutat acum pe Coşbuc şi nu spre „ăştia” care sunt aproape gata, dar s-au edificat în altă „epocă”.

La atâta sărăcie, nu este nicio logică, te cruceşti la câte market-uri, supermarket-uri avem, bate vântul la unele dintre acestea, de te sperii când te întâlneşti după rafturi cu cineva.

Dormiţi liniştiţi, gălăţeni ai noştri, are cine să vegheze, cu bazaconii, aiureli şi „cai verzi pe pereţi”.

Observator 15 - februarie - 2013

Lasa un raspuns


E. Ciorici s-a înv

După vreo trei-patru rocade cu Silviu Pripoaie, tizul meu, Eugen ...

Șeful Poliției, Do

Chiar că nu mai ştim cine pe cine şi cine ...

Inculpatul vameş Bu

Parcă scriem pe garduri, pe ziduri, ca pe insula vremelnică ...

10 septembrie 2019 -

Sursa foto: Arhiva Bibliotecii „V.A. Urechia”