logoImpact EST nr. 734 - 22.06.2018

Prin târg, cei interesaţi sau nu, clevetesc de mama focului că la Galaţi nu mai există sau lipseşte cu desăvârşre (chiar dacă fiinţează) Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură. Acum noi am purces în documentare, întrebând în stânga şi în dreapta, am „dezgropat morţii”, am mai cheltuit şi din buzunare invitând pe unii şi pe alţii la o cafea sau ceai, astfel încât să nu batem câmpii în ceea ce scriem.
Adevărul este că de la începuturile Camerei, din 1990 şi până prin anii 2004-2005, instituţia aceasta înflorise şi se dezvoltase ca Făt Frumos din Lacrimă, aşa…în progresie geometrică, ajungând să fie acolo în frunte, în primele trei din ţară, meritul principal revenindu-i lui Dan Lilion Gogoncea, dar şi celor care roiau în jurul acestuia în timpurile respective, oameni cu carte la cap, cu poziţii de frunte în mediul administraţiei, politicului, academicului şi, nu în ultimul rând, al afacerilor. Ne spun sursele noastre că era aşa o echipă, de mai mare dragul, serioşi, entuziaşti, devotaţi, optimişti. Ba unii ne-au spus că nimic nu se întâmpla semnificativ în viaţa economico-socială şi chiar cea politică fără să se discute toate acestea înainte „pe teritoriul” Camerei de Comerţ. În această perioadă de avânt, Camera a acumulat proprietăţi imobiliare valoroase, avea la un moment dat (de vârf) aproape două sute de salariaţi, derulând activităţi multiple în sprijinul comunităţii gălăţene, fiind apreciată şi pe plan central şi pe plan internaţional. Majoritatea cu care am stat de vorbă ne-a spus, şi noi am convenit ca rezultantă, că începând cu anul 2005-2006 a început regresul sau declinul Camerei, treptat, treptat până în zilele noastre.
Cauzele identificate ar fi cam următoarele: în primul rând faptul că aceasta a pierdut Registrul Comerţului prin hotărâre de Guvern. Practic, Camera a pierdut principala sursă de finanţare, iar a doua cauză la fel de importantă a fost politizarea excesivă a acesteia, prin reprezentantul ei de frunte, GOGONCEA. Da, un Gogoncea ejectat de la şefia judeţului, din Parlament, din banca întâi a pe-se-de-ului, dar şi a declinului partidului însuşi în acea perioadă. Gogo, a rămas la butoane doar la Camera de Comerţ, o Cameră amputată la venituri, incapabilă să trăiască pe propriile picioare în mod natural şi firesc, fără banii care curgeau fără vreo vină în conturile Camerei de la Registru. Un robinet închis definitiv, dar la care ingeniozitatea, munca şi cadrul legal, voinţa conducerii Camerei ar fi trebuit să găsească soluţii. Ori din acest punct de vedere, Gogo nu mai era cel din anii ’90-2005, acum era blazat, suficient, dezamăgit, retras, rănit şi pus în situaţia ca de „foarte sus” să coboare, să muncească, să producă, să se susţină şi să susţină Camera. Nu a mai vrut. Nu a mai putut. Iar construcţia aceasta numită Cameră, care în mare parte i se datora, trosnind din toate încheieturile, a luat-o la vale rău de tot. Dar, ca să nu uităm, tot la cauzalitate ar trebui trecut faptul că ceilalţi piloni, apropiaţi şi înfrăţiţi din jurul Preşedintelui, cum ar fi Dobre sau Mândru, nu au avut nici o tangenţă cu afacerile sau le-au mimat în cel mai superficial mod.


Soluţia lui Gogo: vânzarea pe whisky a patrimoniului!

Şi uite-aşa, mergând pe pricipiul „eu te-am făcut, eu te omor”, Gogo a început demolarea cu bună ştiinţă a Camerei de Comerţ, vânzând bucăţică cu bucăţică tot patrimoniul acesteia, an de an, până prin 2012 când nu a mai rămăs „cărămidă peste cărămidă”, fiind lăsată în curul gol. Astfel, a fost vândut fostul sediu al Registrului de pe Basarabiei, cică cu vreo şaisprezece miliarde de lei vechi (ne cerem scuze dar sumele sunt aproximative, diferind de la o sursă la alta), apoi s-a vândut sediul Camerei de Comerţ de la Tecuci cu vreo zece miliarde de lei vechi, mai apoi terenul de pe strada Brăilei unde s-a construit sediul băncii ING, cu suma de peste un milion de euroi, după care, în acelaşi mers al lucrurilor, s-a vândut sediul Bursei Române de Mărfuri de pe strada Eroilor cu aproximativ douăzeci şi cinci miliarde lei vechi, s-au mai vândut cică şi terenuri pe la Lepşa şi altele. După calculele noastre, aşa, una peste alta, tot cu aproximaţie, un total de vreo 5-6 milioane euroi, care tot aşa, până prin 2011-2012, s-au evaporat (noi nu spunem că s-au furat) pe salarii, pe cheltuieli de funcţionare, pe orice altceva decât pe un lucru util şi normal de a investi, de a te redresa, a-ţi face un sediu, a dezvolta servicii în folosul comunităţii de afaceri. Camera de Comerţ a ajuns în prezent să stea cu chirie într-un spaţiu pus la dispoziţie de Consiliul Judeţului Galaţi, impropriu, unde o mână de salariaţi (vreo cincisprezece) stau înghesuiţi ca sardinele în cutie, la fel şi instituţiile leşinate pe care le reprezintă precum Şcoala de Afaceri, Curtea de Arbitraj, Bursa de Mărfuri şi altele.

După dezastrul naţional, Gogo îşi sună ceasul!

Când tot patrimoniul a fost mătrăşit, când în fruntea Camerei Naţionale s-a aflat un golan-avocat de notorietate, cu condamnare încă de pe vremea lui Ceauşescu, şi care îi mituia pe toţi preşedinţii din camerele judeţene cu plicuri la purtător, acest VLASOV, un infractor de drept comun ce a mânjit cu căcat imaginea Camerei de Comerţ a României pentru totdeauna, la noi la Galaţi, Gogo îşi anunţa retragerea, în sfârşit, de la cârma camerei gălăţene. La puţin timp se prăpădea de inimă neagră şi regretata directoare economică, doamna Ileana Fanaca. Ce a urmat? E de mare poveste, de te lasă cu gura căscată, de îţi vine să-ţi dai palme, să te ciupeşti ca să realizezi că eşti întreg, că nu o iei razna. Au urmat alegeri, alegeri în care Gogoncea a rămas în conducere, făcând un pas înapoi, iar preşedinte a fost implantat Ion Mocanu, care ani buni nu a mai fost în Galaţi, ejectat şi el de la Damen şi mai apoi de la Şantierul Naval din Giurgiu, draku ştie de ce, gurile rele spun vrute şi nevrute, dar e un om, totuşi, cu o imagine în rândul necunoscătorilor, a celor mulţi, destul de bună. Cert este că şi părerea noastră a suferit de aceeaşi apreciere, numai că la aceasta musai trebuie să adăugăm şi prezentul, adică preşedinţia Camerei, care din punct de vedere managerial este catastrofală. De la venire şi până în prezent, de când la şefie e Mocanu, secondat de Dobre (ce draku caută politicianul aici?) şi Gogoncea, Camera de abia îşi trage sufletul, cu o situaţie financiară precară, cu salarii restante, cu o activitate mult diminuată şi aproape ca şi inexistentă în peisajul social-economic gălăţean. Cică dând de o parte salariaţii neoperativi şi „familia”, ar mai rămâne în mod concret vreo şase-şapte persoane care muncesc efectiv. Spunem „familia”, întrucât preşedinte este Mocanu, director este Noni Mocanu (fiul) care, atenţie lume!, este şi director la Stat, la Tehnopolul Primăriei Galaţi, iar director economic este tot Mocanu (nora), aşa ca să aveţi o imagine completă a ceea ce înseamnă în fapt Camera de Comerţ în prezent.
Acum, noi nu am scris cu patimă şi răutate, cert este că ne-am documentat cât am putut, pe sursele noastre, la care am mai adăugat şi bârfele, ecourile, zvonurile care circulă în târg şi care fac deliciul atmosferei din birouri, cafenele, pe la colţuri de clădiri etc.
În mod onest şi legal, nu am vrut să denigrăm sau să ofensăm pe cineva anume, asigurând oricând şi dreptul la replică. Dar a continua să închidem ochii, a ne face că nu vedem, a nu auzi, a nu transmite în calitatea pe care o avem cititorilor ce se întâmplă în Republicuţa Galaţi, ni se pare a fi de neconceput şi de neiertat într-o societate cu adevărat democratică. Ascunderea gunoiului sub preş s-a dovedit a fi o atitudine extrem de păguboasă. Uite, de aceea suntem noi a patra putere în STAT şi câinii de pază ai noii societăţi.
Încheiem prin a-l invita pe dl Preşedinte al CCIA Galaţi, Ion Mocanu, la un dialog lămuritor.

Observator 19 - ianuarie - 2018

One Response so far.

  1. Contra spune:

    Mi-e si scarba sa scriu ceva!

Lasa un raspuns


Şi aici sunt banii

Luna iunie a adus o surpriză, nu pentru copiii acestei ...

Cam la fel şi-n Zar

Încă mai este timp până la închiderea declaraţiilor fiscale pentru ...

Salarii de mizerie:<

Nasol. Ca grefieră de Curte de Apel, Neagu Florin-Cosmin, a ...