logoImpact EST nr. 784 - 18.08.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Ce mai la deal, la vale, ne săturasem cu toţii de scandalurile şi protestele generate de fostul director al Teatrului Muzical gălăţean, acţiuni prelungite în timp, conduse de liderii de sindicat şi nu numai, sprijinite şi alimentate de unii vectori ai politicului şi  chiar de unii confraţi din mass-media. Adevărul este că Melinte avea „destule păcate”, de la stilul excesiv de autoritar, la a sări de multe ori calul cu băutura, de la a exagera cu importul de artişti  în dauna celor proprii teatrului, sau de a neglija puţin mai mult secţia de estradă în favoarea operei şi operetei. Dar suntem nevoiţi să recunoaştem că omul acesta era crescut în teatru de mic, că era dăruit trup şi suflet acestuia, că şi-a pus sănătatea în joc până la a suferi un accident cerebral. De numele său se leagă modernizarea teatrului, renovarea şi investiţiile tehnice deosebite, numeroase premiere, spectacole unice cu montări grandioase, numeroase deplasări în ţară şi străinătate, acţiuni de imagine în presă, radio, televiziune etc.

Acum Melinte este istorie, cu bune sau mai puţin bune, fiind îndepărtat de la conducere de cei care l-au promovat şi susţinut ani de zile, de colegii din PSD, în frunte cu junele Ciumacenco, care şi-a făcut din aceasta un titlu de glorie. Nu cumva să credeţi că articolul de faţă este cumva un elogiu sau de regrete, nici vorbă! Ci doar de aşezare corectă a istoriei.

Încet, ne apropiem (cu tot cu interimat) de aproape un an de zile de când avem un alt director.  Ce s-a întâmplat în acest timp? Ce am pus în loc?, ce transformări în bine? Sunt tot atâtea întrebări pe care ni le punem ca observatori şi consumatori ai actului de cultură şi nu ca trompetele ziarizde ale politicului ce influenţează de aiurea populimea Republicuţei noastre. Dacă  nu ştiaţi, vă spunem noi. În general, la Teatrul Muzical nu se întâmplă nimic, nimic demn de luat în seamă. Anonimat cenuşiu, fără ecou, fără strălucire, fără premiere, fără tumultul specific teatrului, fără efervescenţă. La fel ca şi noul director, blând până la moale, fără personalitate şi autoritate, numai un zâmbet şi miere de vorbă molcomă moldovenească, fără zvâc, fără iniţiativă, fără boaşe, bun de pus în „ramă”.

Acum, la teatru, este veselie mare, timpul trece, leafa merge, se vine la program când vor muşchii lor de salariaţi în cultură, se pleacă din teatru, la fel, sindicaliştii, ca „reprezentanţi ai clasei muncitoare”, maşinişti şi alţi lucrători „cu mâna” conduc, au acces la mansarda teatrului, fac repertoriul, distribuţia, programul, scenografia şi tot actul de management. S-a întors lumea cu „curu-n sus”, dominaţia aceasta de tip „comunist” nemaiîntâlnindu-se nicăieri în lumea civilizată.

La „Andreana Juventus”, fundaţia culturală a Primăriei, cu destinaţia Teatrul Muzical, o făcătură a boilor ce au condus cultura în ultimii patru ani, a nesimţiţilor şi demolatorilor actului artistic, am reuşit să implantăm în conducere indivizi afoni, care nu au fost la teatru decât la grădiniţă sau la şcoală, aduşi cu „forţa”.

Măi, domnule Primar Stan, mi-e milă de dumneata. Cătă treabă ai şi câte trebuie să le pui în matca lor, a normalităţii şi funcţionabilităţii. Succes!

Vasile Periscop 19 - octombrie - 2012

2 Responses so far.

  1. Contra spune:

    Ne satutaseram

  2. contra spune:

    saturaseram

Lasa un raspuns


Impact-est ediţia 7

Ne vedem - citim joi, 29 august 2019

Statul şi băncile

Ion Banu (foto) este economist de profesie şi administrator special ...

Mergeanu s-a pension

Vajnicul comisar-şef de poliţie, Dumitru-Daniel Mergeanu, care şi-a şters cu ...