logoImpact EST nr. 784 - 18.08.2019

http://impact-est.ro/wp-content/uploads/banner.jpg

Celebrul dosar „Ţigareta de GALAŢI” şi soluţionarea recentă a acestuia după amar de vreme, ne consolidează opiniile exprimate şi cu altă ocazie de vraiştea, jalea şi bătaia de joc a actului de justiţie în Republicuţa noastră. Mai mult de atât suspicionăm şi ne consolidăm opinia unor legături tenebroase între infractorii în sine şi cei care anchetează şi judecă.

Nu este pentru prima dată când ne ajunge la ureche, pe surse, implicarea unor capete mari din instituţiile puse să vegheze la combaterea fenomenului infracţional şi care se dedulcesc alături de infractori, asigurându-le protecţie sau chiar în a le da ponturi, idei, planuri de „lucru” şi multe altele.

Am ajuns astăzi, din păcate, aşa cum vedem prin filmele americane că se petreceau lucrurile în America anilor 1930, pe vremea lui Al Capone, când corupţia, evaziunea şi frăţietatea cu infractorii dominau viaţa socială, economică şi politică.

Gurile rele spun că o astfel de operaţiune, cu atâta marfă de contrabandă şi la o astfel de valoare, la un volum ce presupunea folosirea de utilaje, logistică, resurse umane, nu se putea realiza fără concursul „paznicilor” de graniţă, al poliţiştilor şi al „altora” puşi să vegheze cu cele mai sofisticate instrumente şi maşinării cumpărate din banii noştri şi ai cetăţenilor Uniunii Europene. Păi, cu astfel de maşinării performante nici o pasăre nu trece „dincolo”, sau invers. Miile de bax-uri de ţigări nu au fost teleportate, o astfel de operaţiune se pregăteşte minuţios, cu „capete de pod” pe ambele maluri, cu protecţie sigură, pe baza unui plan bine gândit.

Vrem în Schengen cu orice preţ, alde Băsescu şi Ponta se dau de ceasul morţii, ceilalţi politicieni, aşijderea, dar de pomană. Păi ce, ăia din afară, ceilalţi din Europa unită, dorm în front ca ai noştri? Ce, ei nu au informaţii, nu ştiu ce se întâmplă la noi, nu văd că minţim de îngheaţă apele?!

Dacă credeţi că ni s-a pus nouă, aşa, pata pe „organe”, vă înşelaţi, sau pe „justiţie”, nici vorbă. În târg s-a vorbit şi se vorbeşte intens de implicare, de îmbârligare şi a unor politicieni , dar dracu’ ştie care este adevărul.

Un lucru este aproape sigur, şi acestea sunt acuzaţiile fostului demnitar Boldea (care numai prost nu este şi ştie foarte multe), cum că acest caz ar fi beneficiat de protecţia celor de la Crimă Organizată. Şi, uite aşa ne apucă damblaua şi avem o revelaţie făcând legătura cu un alt caz petrecut acum vreo patru ani de zile în urmă, în care cei sesizaţi de Boldea şi nu numai, ba chiar un procuror renumit (cu alura şi renumele, chipurile, ale celebrului CATTANI) şi prin alianţă cu un personaj idem de la DIICOT, erau arătaţi cu degetul de cei implicaţi şi condamnaţi în procesul celor 200 de ani grei de puşcărie. Indivizii aceştia reclamau, printre altele, că în timpul anchetelor le-a dispărut marfa confiscată din depozit, încărcată noaptea în tiruri sub paza sau protecţia unor maşini „oficiale”. Marfă de zeci de milioane – miliarde de lei vechi, care nu se ştie cum s-a volatilizat. Tot „ăştia” mai reclamau că din marfa furată din depozit, anterior s-au înfruptat cu materiale de construcţii nume grele şi care nu le-au plătit niciodată.

Şi ne întrebăm de unde vile (la poliţişti şi magistraţi) şi toate alea, după ce şi noi ca boii prin reprezentanţii noştri în Parlament, le-am aprobat salarii babane, doar, doar, astfel nu o să-şi mai dea mâna cu hoţii.

Şi pentru că au îndrăznit să ciripească, să scrie, să arate cu degetul unde nu trebuie, cu sprijinul nemijlocit al colegilor din justiţie s-a avut grijă ca indivizii „hoţi”, asociaţi unui grup infracţional organizat să primească 200 de ani de puşcărie. Asta, aşa, ca lecţie, să nu mai pronunţe în veci nume asociate unor „organe” din instituţii de bază ale statului nostru de DREPT.

Te loveşte damblaua cum lucrează justiţiabilii noştri, după ce norme, ce canoane, ce coduri, ce învăţături, când dau pedepse (pe care nu avem voie să le comentăm?, zău?), iar în dosarul „Ţigareta” cei care şi-au ţinut gura au primit nişte pedepse de te scapă râsul sau plânsul, sau mai rău te apucă durerea de cap.

Da, dar ce spuneţi de similitudinea întâmplărilor şi anume că şi în acest caz a dispărut în cursul procesului o cantitate însemnată din marfa confiscată?

Suntem un sat fără câini adevăraţi, suntem nişte proşti, cum draku’ şi cine să o facă, să dispară produsele confiscate, aflate sub anchetă? Alo! Serviciul Român de Informaţii, alo! Doi şi un sfertul Poliţiei Române, alo! Procurori români, câţi aţi mai rămas cinstiţi şi drepţi? Alo, Justiţie română, dormi în păpuşoi?!

Între timp ne-am interesat, iar acum putem să vă spunem cât de cât articulat, că pe baza acestor „capturi”, a loviturilor date crimei organizate, cei răspunzători cu fapta, între timp au fost lăudaţi, au primit calificative de apreciere excepţionale, au fost avansaţi în funcţii, daţi exemple şi tot aşa.

Numai că unii din „sistem” au mai şi trădat, adică au avut conştiinţă, morală şi educaţie, crez neclintit, spre lauda lor şi a familiilor. Aceştia şi-au luat bagajele (copii de L.V.A., cu Academie de Poliţie, poliţişti de înaltă clasă), nu au vrut să fie parte, li s-a făcut scârbă, greaţă şi lehamite de tot, şi-au dat demisia de la Crimă Organizată şi au plecat peste Ocean în Canada şi State. Nu mai vor să audă, îşi construiesc o viaţă nouă, departe de jungla din Republicuţa noastră.

N.B. Se spune că după captura de senzaţie a transportului de ţigări de contrabandă, cei care au făcut-o au început să-şi dea mai apoi palme singuri pentru „gafa” comisă. 

Marius FIRESCU 9 - martie - 2013

Lasa un raspuns


Impact-est ediţia 7

Ne vedem - citim joi, 29 august 2019

Statul şi băncile

Ion Banu (foto) este economist de profesie şi administrator special ...

Mergeanu s-a pension

Vajnicul comisar-şef de poliţie, Dumitru-Daniel Mergeanu, care şi-a şters cu ...