logoImpact EST nr. 845 - 30.10.2020

468031-stan-si-bran-bunAu trecut trei ani de când Marius Stan s-a prefăcut că aduce Galaţiul în categoria oraşelor de top ale României. A reuşit să-l ţină în topul oraşelor defavorizate, sărăcite, mediocre, manelizate la extrem. Ţiganizarea municipiului Galaţi ar putea fi sindromul care a reuşit de minune în Galaţiul lui Marius Stan. Oraşul rupt în cur îşi permite luxul sindrofiilor şi a bombardelelor cu artificii, cu fiecare ocazie de râsu-plânsu. Nu vom începe enumerarea catastrofelor urbane ce vor sta în dreptul numelui lui Stan când cineva va face istoria acestui oraş chinuit şi jerpelit. În treacăt-căci e prea greu să fii exhaustiv într-ul oraş al jumătăţilor de măsură şi al mediocrului-amintim de eşecul colectării selective a gunoaielor, de invazia căruţelor cu ţiganii colectori şi debarasori de capace de canalizare (până nu dispar căruţele şi caii, Galaţiul e un sat ceva mai măricel), de alunecarea Falezei, de prăbuşirea str. Stadionului, de moartea Parcului Industrial, de rasolirea asocierii cu Tulcea şi Brăila, de ratarea podului sau tunelului, de închiderea viaductului spre Combinat, de mizeriile deszăpezirii, de trecerea Primarului traseist la al patrulea partid etc., etc. Pentru că vine din nou 15 ianuarie, ziua lui Eminescu ne aduce aminte de încă două catastrofe mizerabile, pe care Primarul Stan avea datoria să le repare cumva. Nu poate sau nu vrea, este incapabil să le priceapă, noi ne facem datoria să le trecem la inventarul cu calamităţi. Prima e că statuia lui Eminescu stă să crape şi să se prăbuşească (deci trebuie recondiţionatîă şi protejată sub o cupolă de sticlă) iar a doua e că avem în oraş cel puţin două străzi de batjocură, de care era musai să scăpăm de multă vreme: str. Grigore Ventura şi str. Dr Petru Groza. Iată de ce!

Str. Grigore Ventura ne aminteşte că Eminescu a fost asasinat de un gălăţean care are stradă. Este de istore oribilă amănuntul care ne oripilează conştiinţele, atâtea câte mai sunt prin oraşul de care vorbeam. Undeva prin Micro 40, între cartier şi Fabrica de Bere există str. Grigore Ventura. Grigore Ventura a fost gălăţean, afacerist, jurnalist, compozitor, dar unul de care ar fi cazul să ne ruşinăm. Este insul malefic, care a contribuit decisiv la asasinarea lui Eminescu, pusă în operă de masoneriile şi coteriile ce aveau ca obiectiv alipirea Transilvaniei la Austro-Ungaria.
Cine era Grigore Ventura?

Un personaj al secolului XIX care a glorificat victoria în piesa sa, Curcanii. Licenţiat în drept (la Universitatea din Berlin), Grigore Ventura s-a ocupat la început cu agricultura. După ce a pierdut întreaga avere s-a apucat de jurnalism, editând la Galaţi un ziar în limba franceză. La Bucureşti a colaborat cu numeroase publicaţii l’Orient, L’independance Roumaine, Românul, Naţiunea, Epoca, Adevărul, Timpul şi altele. Pentru teatru a scris câteva piese iar în calitate de compozitor a creat romanţe, dar şi muzică de scenă pentru Fântâna Blanduziei. Grigore Ventura a murit la începutul secolului XX din cauza unei …bătături. (Ioan Massoff povesteşte …”şi-a dat sânge şi cum suferea de diabet moartea n-a întârziat). Grigore Ventura rămâne însă inseparabil de tragedia asasinării la comandă masonică a poetului Mihai Eminescu. Oraşul care i-a făcut primul o statuie lui Eminescu insistă să aibă o stradă dedicată asasinului lui Eminescu?

Ziua decisivă pentru fabricarea „nebuniei” lui Mihai Eminescu este

28 iunie 1883, când se petrec o serie de lucruri bizare, atent meştesugite. Soţia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu următoarea rugăminte: “Domnul Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău”. Maiorescu găseşte în acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul în aplicare. Eminescu era în aceea zi la baia Mitrasewschi, lângă strada Ştirbei Vodă, nu departe de sediul Societăţii Carpaţii, societate interzisă de oficialităţi în aceeaşi zi. Eminescu fusese dus acolo de către Grigore Ventura pentru a-l discredita, ceea ce îi şi reuşeste. Eminescu îşi iese din minţi, Ventura îl părăseşte. Anunţă apoi imediat poliţia că trebuie să ridice un nebun de la baia Mitrasewschi. Anunţă în acelaşi timp pe Secăşeanu şi Ocăşeanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv, ajutându-l pe Eminescu să îşi revină în fire. Toate aceste evenimente s-au petrecut pe fondul semnării iminente de către România a tratatului cu Tripla Alianţă (Germania, Austro-Ungaria, Italia), negociat mai bine de doi ani şi jumătate de către Junimişti, conduşi de Carp, tratat susţinut în totalitate de Titu Maiorescu.

Sărbătorile naţionaliste de la Iaşi, de la începutul lui iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare şi când Eminescu, perfect sănătos, a citit la Junimea poemul său Doina, au iritat puterile centrale. Alături de Eminescu s-a aflat şi Petre Grădişteanu, care a avut un discurs la fel de înflăcărat.

Von Bismarck este gata să declare război României, dacă nu se fac urgent retractări şi nu se dau asigurări ferme că se va intra imediat în sfera de influenţă a Germaniei şi Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiinţarea Societăţii Carpaţii, un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă şi în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui la Ţară. Rolul central în acestă Societate îl avea Eminescu.

Iată că România se supune exigenţelor străine, interzice Societatea Carpaţii, elimină din scenă pe mulţi simpatizanţi francofoni.

Eminescu era în ochii tuturor un nebun tolerat de societate.

În codul de moravuri publice şi politice ale epocii, “boala gravă” a nebuniei îl îndepărta definitiv de la viaţa publică pe cel atins de ea. Declararea nebuniei cuiva însemna, implicit, şi destituirea lui din funcţie. Iată, aşadar, ce realizează Grigore Ventura: dislocarea unui mare ziarist, a unui adversar de temut, din sistemul unui ziar de opoziţie.

Maiorescu reuşeşte să dea lovitura de graţie lui Eminescu la sfârşitul anului 1883, când publică un volum de 64 de poezii eminesciene, între care „Mai am un singur dor, Se bate miezul nopţii” etc. Abilitatea sa a fost extremă, aceste poezii erau menite să distrugă imaginea unui Eminescu naţionalist, adversar de temut al liberalilor, teroretician al problemelor societăţii româneşti. Astfel, Maiorescu reuşeste să scindeze opera eminesciană, limitând-o la poezie. Din acel moment şi până în zilele noastre Eminescu este cunoscut de toată lumea drept “marele poet”, “poetul naţional al României”, ştergându-se aproape complet opera sa ziaristico-politică, operă cu mult mai valoroasă şi mai bogată decât opera sa poetică.

Strada Dr.Petru Groza rămâne axa comunistă înfiptă în Oraşul Roşu din Noul Galaţi din capul fotbalistului primar Marius Stan

Strada Dr.Petru Groza ar putea fi una dintre străzile miraculoase, care să scoată circulaţia chinuită a Galaţilor din blocajele mărunte şi labirintice din Ţiglina III şi IV. Ar putea să stabilească o curgere firească şi salvatoare din zona Cimitirului Sf. Lazăr către Micro 19, fără să mai fie nevoie de strunga Str. Oltului. Este un proiect oarecum început, dar lăsat neterminat, ca şi parcul fantomă din Mazepa-Ancora. Prioritate au deocamdată cauciucăriile second hand ale prietenilor primarului, care au şi blocat strada salvatoare ce se profila prin demolarea garajelor. Pare o axă a destinului funest de oraş mediocru abandonat de un primar mediocru, asemenea personajului de oribilă amintire dr. Petru Groza, care iată că trebuie păstrat şi imortalizat şi pentru generaţiile viitoare. În fond, ce mare lucru îi reproşăm? Doar a ajutat Rusia să prăvălească peste România cea de-a 12 invazie rusească şi să de-a un brânci comunismului peste ţară şi popor. Uraaaa!

Cine a fost Petru Groza?

Petru Groza (n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – d. 7 ianuarie 1958, Bucureşti) a fost un avocat şi om politic român interbelic şi de după al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste al României, între 1945 şi 1952. La 6 martie 1945 a fost impus în funcţia de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a ameninţat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deşi Groza a mimat apartenenţa la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comunişti şi al ordinelor venite de la Moscova.

Guvernele succesive conduse de Groza au prezidat peste primele procese politice din România, peste fraudarea alegerilor din 1946 şi peste lichidarea opoziţiei, suprapunându-se procesului de acaparare a puterii politice de către comunişti. La 31 decembrie 1947, împreună cu Gheorghiu-Dej, Groza l-a forţat pe regele Mihai să abdice, în cursul aceleiaşi zile proclamând, în mod ilegal şi neconstituţional, în parlament, republica populară. A fost omul care a exercitat presiuni asupra tuturor politicienilor care mai sperau în democraţie sub comunişti. Guvernul Groza aplica în viaţa publică dictonul lui Stalin: „Nu contează cine cu cine votează, contează cine numără voturile”.

Petru Groza a decedat pe 7 ianuarie 1958, la vârsta de 73 de ani, răpus de cancer. A fost înhumat iniţial la Cimitirul Ghencea-Militar, iar, ulterior, a fost depus în mausoleul din fosta Piaţă a Libertăţii din Capitală. După 1990 au fost coborâte de pe socluri toate statuile care-l reprezentau pe Petru Groza (statuia lui Petru Groza din Bucureşti, operă a lui Romulus Ladea, din 1971, şi statuia lui Petru Groza din Deva, operă a lui Constantin Baraschi, din 1962). Cea din urmă a fost repusă pe un soclu în 2007, în localitatea sa natală, Băcia.Localitatea natală a lui Petru Groza se numeşte Băcia, nu Petru Groza. Doar strada axă a deschiderii de oraş european a Galaţilor se numeşte încă Dr. Petru Groza. Oare şeful comisiei de denumiri, Cristi Căldăraru, mai este prin oraş? Sau şi pentru el Petru Groza este un tovarăş de treabă, ca şi I.C. Frimu?

Silviu VASILACHE 16 - ianuarie - 2015

One Response so far.

  1. Razvan spune:

    Motivul supararii lui Razvan Postolache pe Apaterm:

    Potolache, zis ‘muita’ este fosta ‘ iubita’ a lui Didi( fost administrator la Apaterm). Saracul din nefericire ca a fost parasit si-a jurat razbunare. Sa-l intelegem pe acest Fuego al presei galatene.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Directoareasa DSP Ga

Medicul Liliana Moise a fost repusă, în luna iulie, 2020, ...

Directorul Oprea de

De fapt, la sacul cu care va încasa pensia specială, ...

Hahui e pe făraş,

În sfârşit, re-Primarul Ionuţ-Florin Pucheanu şi aparatul politic din spatele ...